Un eveniment relativ recent în istoria formării conceptului modern de homosexual a avut loc cu prilejul unei opinii-expert înaintate Curţii Supreme în iunie 2003, în procesul Lawrence contra Texas, de către o coaliţie de 31 de asociaţii pro-homosexualitate, opinie în care procentul de 10% nu mai este citat ca reprezentând ponderea homosexualilor în rândul populaţiei Americii. În respectiva coaliţie se regăseau principalele asociaţii ale homosexualilor şi lesbienelor din Statele Unite. Aceştia citau un studiu publicat în 1994, intitulat National Health and Social Life Survey (NHSLS – Studiu National privind Sănătatea şi Viata Socială). Rezultatul acestui studiu apare într-o carte semnată de Laumann, The Social Organization of Sex: Sexual Practices in the United States (Organizarea Socială a Sexului: Practici Sexuale în Statele Unite). Studiul anunţa că „2,8% dintre bărbaţi şi 1,4% dintre femei se identifică drept homosexuali sau bisexuali”.

Acceptarea acestor cifre de către asociaţiile respective vine în contradicţie cu mitul popular care spune că 10% din populaţie sunt homosexuali. Acest mit al lui 10% a fost, din punct de vedere istoric, folosit pentru a promova acceptarea homosexualităţii şi pentru derularea de programe în şcolile din întreaga tară. „Proiectul 10” din Los Angeles, California, a fost fondat în 1984 şi a fost unul dintre primele grupuri de acest fel. De remarcat numele acestui grup. Multe dintre aceste grupuri sunt cunoscute astăzi sub numele de Gay and Straight Alliances [grupuri de activişti care promovează „înţelegerea” şi acceptarea homosexualităţii în şcolile din SUA, n.red.].

Originile mitului lui 10%

Mitul lui 10%, ca reprezentând numărul de homosexuali în rândul populaţiei, este legat de studiul lui Kinsey şi de un individ pe nume Bruce Voeller. Laumann et al., într-o notă de subsol de la pagina 289 din cartea lor, The Social Organization of Sex: Sexual Practices in the United States, îi pune în legătură pe cei doi. Într-o declaraţie făcută în 1990, Bruce Voeller, care era în anii '70 presedintele National Gay Task Force, își asumă „meritele” pentru crearea mitului lui 10%. Voeller descrie în articolul său „Some Uses and Abuses of the Kinsey Scale” felul în care a inventat procentul de 10%. Acest articol se regăseşte în cartea Homosexuality/Heterosexuality: Concepts of Sexual Orientation. Mitul a început să fie folosit în anii '70 ca parte a campaniei pentru drepturile homosexualilor, spre a-i convinge pe politicieni şi publicul că „noi (homosexualii şi lesbienele) suntem pretutindeni”.

Kinsey

„Cred că merită subliniate două lucruri majore privind secţiunea citată din raportului despre bărbaţi. In primul rând, cum am arătat, ceea ce a spus Kinsey şi ceea ce credem noi azi că a spus el sunt două lucruri diferite. El nu a spus că 10% din populaţia masculină sunt homosexuali. A fost destul de explicit asupra acestui subiect.” (Archer, The End of Gay and the death of heterosexuality, pag. 123)

Cartea lui Alfred Kinsey, Sexual Behavior in the Human Male, publicată în 1948, este importantă în dezvoltarea conceptului de „homosexual modern”. Studiul lui Kinsey a fost considerat cândva ca fiind „studiul de definire a homosexualităţii”, însă astăzi pare să fie altceva. În studiul său, Kinsey a văzut nu persoana, ci actul homosexual.

„Am avea o apreciere mai clară asupra acestor probleme dacă persoanele nu ar mai fi caracterizate ca heterosexuali sau homosexuali, ci ca indivizi care au avut un număr de experienţe heterosexuale sau homosexuale. In loc de folosirea acestor termeni ca substantive pentru persoane sau chiar ca adjective care descriu aceste persoane, ar fi fost mai bine să fie folosiţi pentru a descrie natura relaţiilor sexuale sau a stimulilor la care un individ răspunde erotic”. (Kinsey, Pomeroy & Martin, Sexual Behavior in the Human Male, pag. 617)

„Bărbaţii nu reprezintă două populaţii distincte, heterosexuali şi homosexuali”. (Kinsey, Pomeroy & Martin, Sexual Behavior in the Human Male, pag. 639)

„Din aceste motive, ar trebui să fie evident că nimeni nu poate garanta că recunoaşte doar două tipuri de indivizi, heterosexuali sau homosexuali, şi că prezentarea homosexualului ca un al treilea sex nu corespunde realităţii.” (Kinsey, Pomeroy & Martin, Sexual Behavior in the Human Male, pag. 647)

„Este evident, din toate acestea, că orice întrebare de genul care este numărul homosexualilor în lume, nu poate avea răspuns”. (Kinsey, Pomeroy & Martin, Sexual Behavior in the Human Male, pag. 650)

Kinsey a scris despre actele sexuale pe care le întreţine un bărbat, pornind de la numărul de orgasme. Kinsey a măsurat „rezultatele” (cazurile în care a avut loc un orgasm) şi a prezentat sase forme în care poate fi măsurat acesta. Pentru analiză, Kinsey prezintă în volumul despre bărbaţi următoarele: masturbare, poluţii nocturne, mângâieri heterosexuale, contact heterosexual, relaţii homosexuale şi relaţii cu animale sau alte specii. Studiul lui Kinsey a fost punctul de pornire al mitului că 10% din populaţie sunt homosexuali. Trecerea timpului a fost defavorabilă lui Kinsey şi studiului său. Criticile primite iniţial, privind publicarea studiului, au continuat să crească de-a lungul anilor. Chiar şi în zilele noastre, studiul ridică întrebări asupra valorii şi standardului ştiinţific pe care le-a impus.

Activiştii homosexuali recunosc mitul lui 10%

Deşi acest 10% nu mai este folosit aşa de mult astăzi, încă putem auzi de el. Mitul lui 10% este larg răspândit în cărţile mai vechi şi în articolele pro-homosexualitate. Kirk şi Madsen, în cartea lor publicată în 1989, After the Ball: How America Will Conquer Its Fear and Hatred of the Gays in the 90s, menţionează şi ei acest procent de 10%. Marshall Kirk este absolvent al Universităţii Harvard. Co-autorul Hunter Madsen este expert în comunicări publice, a studiat la Harvard, a realizat reclame comerciale pe Madison Avenue şi a contribuit la prima acţiune publicitară pentru homosexuali, Campania pentru Imagine Pozitivă, o carte care promovează homosexualitatea şi care propune trecerea strategică de la revoluţie la o campanie de relaţii cu publicul, pentru câştigarea acceptului public faţă de homosexualitate.

„Astfel, în general se presupune că homosexualii sunt nişte persoane rele. Când îl intervievezi pe americanul de rând, el estimează procentul de homosexuali ca fiind în jurul a 10% - lucru corect – dar el repetă ceva ce nu înţelege. El nu înţelege implicaţiile şi cu siguranţă nu crede că acei 10% trăiesc lângă el, cu atât mai puţin că ar putea include prieteni şi cunoştinţe. Credinţa lui e aceea că există „poate 10% la nivel naţional, dar nu pe strada mea”. (Kirk şi Madsen, After the Ball: How America Will Conquer Its Fear and Hatred of the Gays in the 90s, pag. xvi-xvii)

„Dacă trasăm o linie undeva şi alegem un oarecare procent în scop de propagandă, putem să folosim raţionamentul conservator sugerat de Kinsey acum douăzeci de ani: pentru bărbaţi şi femei laolaltă, la cel puţin 10% din ei s-au identificat înclinaţii spre homosexualitate, aşa că toţi aceştia pot fi numiţi homosexuali.” (Kirk şi Madsen, After the Ball: How America Will Conquer Its Fear and Hatred of the Gays in the 90s, pag. 15)

LeVay este un cercetător, promotor al homosexualităţii, care a condus studiul pe „creierul homo” în anii '90. În cartea City of Friends, publicată în 1995, el recunoaşte că 10% este un mit.

„Mai mult, Kinsey a declarat că 10% dintre bărbaţi sunt mai mult sau mai puţin exclusiv homosexuali timp de cel puţin 3 ani, între vârsta de 16 şi 55 de ani. Această cifră a fost ulterior denaturată de activiştii homosexuali, care au afirmat pur şi simplu că unul din 10 bărbaţi este homosexual. De fapt, Kinsey stabilise că numai 4% din populaţia bărbătească este exclusiv homosexuală pe durata vieţii.” (LeVay & Nonas, City of Friends, pag. 51)

Cât la sută dintre americani sunt homosexuali? Pentru homosexuali, acest procent este de 10%. Procentul este folosit de mai multe asociaţii, apare în cărţi şi periodice, ca o indicaţie a importantei acestui procent pentru mândria lor.

Cele 10 procente provin din studiile lui Kinsey efectuate acum 40-50 de ani. Ce a raportat Kinsey a fost de fapt că 10% din populaţia masculină a fost mai mult sau mai puţin exclusiv homosexuală timp de 3 ani până a ajuns la maturitate. În datele lui Kinsey, numai 4% dintre bărbaţi şi 2% dintre femei sunt exclusiv homosexuali pe toată durata vieţii. Mai mult, modelul de eşantionare şi intervievare folosit atunci este considerat ca neştiintific astăzi.

„Studii mult mai recente indică constant procente mai mici de 10%.” (LeVay & Nonas, City of Friends, pag. 101-102)

Paglia se prezintă pe sine drept o femeie libertină şi lesbiană. Ea are adversari şi critici printre homosexuali. Citatele provin dintr-o carte publicată în 1994.

„De la începutul carierei mele în mass-media, i-am atacat pe activiştii care afirmă că 10% din populaţie sunt homosexuali – o abatere de la studiile lui Kinsey care arată că 10% din populaţie au avut unele experienţe de-a lungul vieţii lor.” (Paglia, Vamps & Tramps, pag. 73-74)

„Cei 10% repetaţi de mass-media sunt propagandă pură; ei m-au îndepărtat de activiştii homosexuali din cauza lipsei lor de scrupule privind adevărul. Fabulaţiile şi minciunile lor continuă azi cu îndoielnicele dovezi privind caracterul biologic al homosexualităţii cu manifestările homosexuale în regnul animalelor.” (Paglia, Vamps & Tramps, pag. 74)

Mitul 10% este încă în uz

Unii activişti homosexuali menţionează acest 10% în afirmaţii atent formulate. După unii, 1 din 10 indivizi este homosexual. Alţii spun că până la 10% sunt homosexuali. „După unele estimări, cel puţin 1 din 10 adolescenţi se luptă cu probleme privind orientarea sexuală” (Garofalo, Wolf, Kessel, Palfrey şi DuRant, „The Association Between Health Risk Behaviors and Sexual Orientation Among a School-based Sample of Adolescents,” pag. 899-890). Această afirmaţie a fost făcută într-un articol din revista Pediatrics, în 1998. La momentul publicării, patru din cinci autori lucrau la Harvard Medical School sau la Harvard School of Public Health. În articol, afirmaţia apărea ca o referinţă către un articol din 1992, intitulat „Special Health Care Needs of Homosexual Youth”, apărut în Adolescent Medicine.

Timp de peste 30 de ani, activiştii homosexuali au citat în mod repetat acest 10%, din motive politice şi pentru acceptarea socială a homosexualităţii. Totuşi, puțini dintre ei au şi crezut acest mit. Recunoaşterea faptului că procentul de 10% este o minciună a avut loc cu ocazia opiniei juridice prezentate de grupul de asociaţii pro-homosexualitate în anul 2003, la Curtea Supremă, în cazul Lawrence contra Texas, când a fost prezentat un procent mult mai mic.

Lectură recomandată: Studiul Kinsey şi alte studii

Bibliografie

Archer, Bert. The End of Gay (and the death of heterosexuality). Thunder's Mouth Press. New York, 2002.

Garofalo, MD Robert; Cameron Wolf, MS; Shari Kessel, ScB; Judith Palfrey, MD; and Robert H. DuRant, PhD. „The Association Between Health Risk Behaviors and Sexual Orientation Among a School-based Sample of Adolescents.” Pediatrics. May 1998, Vol. 101, No. 5, 895-902.

Kinsey, Alfred C., Warren B. Pomeroy, and Clyde E. Martin. Sexual Behavior in the Human Male. W. B. Saunders Company. Philadelphia and London, 1968.

Kirk, Marshall and Hunter Madsen Ph.D., After the Ball How America Will Conquer Its Fear and Hatred of the Gays in the 90s. Doubleday. New York, 1989.

Laumann, Edward, O., John N. Gagnon, Robert T. Micheal, and Stuart Michaels. The Social Organization Of Sexuality Sexual Practices of the United States. The University of Chicago Press. Chicago & London, 1994.

LeVay, Simon & Elisabeth Nonas. City of Friends. The MIT Press. Cambridge, MA, 1995.

Paglia, Camille. Vamps & Tramps. Vintage Books. New York, 1994.

Voeller, Bruce. „Some Uses and Abuses of the Kinsey Scale.” p.32-38. in McWhirter, David P.M.D., Stephanie A. Sanders Ph.D., and June Machover Reinisch, Ph.D. Homosexuality/Heterosexuality Concepts of Sexual Orientation. Oxford University Press. New York and London, 1990.