ce spune știința

cum se formează atracțiile homosexuale

informațiile la zi

Cercetările științifice arată că homosexualitatea nu este înnăscută, ci este rezultatul unor interacțiuni complexe între diferiți factori - familiali, sociali și posibil biologici.

Întrucât atracțiile și comportamentul homosexual au la bază anumite condiționări psihologice, ele se pot reduce și elimina. O decizie personală este esențială pentru reușita unui proces de schimbare.

CE ESTE HOMOSEXUALITATEA

Termenul „homosexualitate” este un termen general folosit pentru a desemna atracțiile emoționale și sexuale fată de persoane de același sex. În practică, termenul de „homosexual” se aplică acelei persoane care întreține relații sexuale cu persoane de același sex. Cu toate acestea, nu întotdeauna aceste persoane se consideră „homosexuali”. De asemenea, termenul este folosit de activiștii pro-homosexualitate și pentru cei ce au numai atracții fată de același sex, fără a întreține și relații.

Homosexualitatea nu este o boală. Este un comportament viciat format în urma interacțiunii complexe între o multitudine de factori: conflicte personale, traume emoționale din trecut, nevoi sufletești neîmplinite, incertitudine cu privire la identitatea sexuală, înstrăinarea de părintele de același sex, abuz sexual, teamă de intimitate cu sexul opus, o eventuală cauză hormonală, influențe și propagandă prin mass-media, diferite opțiuni personale, obsesii și altele.

Această cauzalitate este rareori conștientizată; ea este adusă la lumină de obicei în cadrul ședințelor de psihoterapie, prin care subiectul este ajutat să se cunoască pe sine și să identifice acele motive și evenimente care determină și „argumentează” emoțiile și comportamentele sale prezente. De aceea, eforturile de eliminare a acestor atracții din viața individului se concentrează pe identificarea și rezolvarea cauzei, nu a efectului - homosexualitatea. Astfel, persoane care se auto-identificau ca homosexuale și care nu urmăreau o schimbare, după ce au venit la psihoterapeut pentru alte probleme, au constatat la sfârșitul terapiei că nu mai sunt atrase de persoane de același sex. În unele cazuri, terapia pentru o anumită problemă psihologică rezolvă indirect și problema atracțiilor homosexuale.

Există mai multe tipuri de homosexualitate. De asemenea, există două tipuri de „homosexuali”: ego-sintonici (cei care sunt mulțumiți de situația lor și care nu doresc să se schimbe) și ego-distonici (cei care nu sunt mulțumiți de ei și implicit vor să se schimbe).

În timp, opiniile științifice și sociologice despre homosexualitate au variat. Progresiv, începând cu anii 1970, organizații din domeniul psihologiei au renunțat să mai clasifice homosexualitatea ca o boală mintală, încadrând-o însă la tulburări de comportament. Ulterior s-a ajuns, la presiunea grupurilor de activiști și sub influența „corectitudinii politice”, ca homosexualitatea să fie declarată drept „comportament normal”, în ciuda consecințelor medicale arhicunoscute (SIDA și alte afecțiuni) asociate acestui stil de viață. Astăzi, ignorându-se realitatea celor care s-au schimbat și încălcându-se drepturile celor ce caută o schimbare, organizațiile profesionale din țările dezvoltate declară că nu există persoane care să-și fi schimbat orientarea sexuală, că nu există studii care să dovedească că schimbarea este posibilă, iar psihologilor le este interzis să acorde consiliere celor ce vor să scape de atracțiile homosexuale. Dincolo de aceste decizii bizare motivate politic, toți oamenii au drept să își aleagă ce identitate vor și au dreptul să abandoneze o identitate și un comportament alese în trecut. Acest site are la bază dreptul acelor homosexuali care vor să se schimbe de a căuta ajutor.

Despre gene și genetică

Homosexualitatea: opțiune sau consecință?

Homosexualitatea: expresie a unui conflict de identitate sexuală nerezolvat

Homosexualitatea privită din punct de vedere psihiatric

Homosexualitatea la adolescenți

Homosexualitatea feminină

Deviațiile sexuale și Manualul de Diagnostic

Diferențele între sexe sunt reale

Relațiile bărbatului homosexual cu femeile

Atracțiile homosexuale: o opinie de pe margine

CUM APAR ATRACȚIILE HOMOSEXUALE

Mulți oameni cred că homosexualitatea este genetică, adică înnăscută, pentru că așa au citit în ziare sau au văzut la televizor. Pentru ei, „homosexualii așa s-au născut”.

Totuși, știința nu a putut oferi încă o cauză a homosexualității. Încercările de a identifica niște cauze biologice ale homosexualității nu au fost concludente, iar la verificare, studiile citate de cei ce promovează ideea că homosexualitatea este genetică au dat alte rezultate.

Majoritatea geneticienilor spun că în comportamentul uman sunt implicate mai multe gene: de la cel puțin 5-6 la câteva sute. În acest caz, modificările de comportament s-ar produce foarte lent și constant; cu alte cuvinte, cu numai câteva procente în fiecare generație și de-a lungul mai multor generații. Cu alte cuvinte, homosexualitatea nu ar putea apărea și dispărea brusc în cadrul unei familii, așa cum vedem în realitate.

Homosexualitatea nu poate constitui o mutație genetică. Deși un comportament determinat genetic are tendința să persiste într-o familie timp de mai multe generații, cu modificări minime și foarte lente, în cazul unei mutații genetice schimbările pot fi bruște. Însă pentru a se petrece aceasta, este nevoie ca mai multe gene să devină mutante în același timp - un scenariu imposibil. Din punct de vedere genetic este imposibilă schimbarea simultană chiar și a numai cinci sau șase gene.

Dacă homosexualitatea ar fi genetică sau determinată genetic într-o manieră decisivă, atunci „gena” sau „genele homo” nu s-ar putea menține în cadrul unei populații. (Un adult are nevoie în medie de un copil pentru ca una sau mai multe gene specifice, prezente la adult, să rămână în codul genetic. Însă, în medie, cinci homosexuali „exclusivi” au un singur copil. În aceste condiții, homosexualitatea ar dispărea după câteva generații. Evident, nu așa stau lucrurile. Totuși, aproximativ 50% dintre homosexuali sunt sau au fost căsătoriți, fiind bisexuali, și au în medie 1,25 copii. Homosexualii exclusivi și bisexuali, luați laolaltă, au numai 0,9 copii în medie, ceea ce înseamnă că o genă sau genele homo ar dispărea încet dar sigur din moștenirea genetică.)

Dean Hamer, unul dintre cei mai fervenți susținători ai unei baze genetice a homosexualității, admite că orientarea sexuală nu poate fi determinată de o singură genă.

Opinii științifice privind cauzele homosexualității

Cum apare homosexualitatea: sinteza informațiilor la zi

Afirmația că homosexualitatea este înnăscută și de neschimbat nu are temei științific

Dr. Francis Collins, Directorul Proiectului Genomului Uman: „Homosexualitatea nu este înnăscută”

Gena fantomă

Cauze primare, consecințe homosexuale

Homosexualitatea masculină se formează în perioada uterină?

Cercetări biologice privind homosexualitatea

O explicație a transsexualității

Transsexualitatea nu are bază biologică

Schimbarea de sex, o soluție?

Sexul chirurgical

Contribuția genetică la atracțiile homosexuale este minoră

Studii invocate de activiștii homosexuali

Importanța studiilor pe gemeni

Mamele bărbaților homosexuali

Teoria „tatălui absent” în formarea atracțiilor homosexuale

Relația tată-fiu și orientarea homosexuală

Factorii de mediu pot influența orientarea sexuală

Mitul homosexualității animalelor

Chiar au fost descoperiți „berbeci homosexuali”?

Studiul uitat de mass-media

Cum trebuie abordate tulburările de identitate sexuală la copii?

CARE ESTE NUMĂRUL HOMOSEXUALILOR

Astăzi este foarte răspândită ideea că 10% din populație sunt homosexuali. Acest procent a fost lansat în anii 1950 de către Alfred Kinsey, un cercetător american. Lăsând la o parte viciile de procedură din studiul lui Kinsey, studiile ulterioare au identificat un procent de numai 2-3 la sută homosexuali și lesbiene în cadrul societății.

Totuși, din motive politice lesne de înțeles, procentul de 10% este în continuare promovat de activiștii homosexuali care reclamă „drepturi”.

Mitul lui 10%

Kinsey și revoluția homosexuală

Raportul Kinsey și alte studii

IDENTITATEA GAY ȘI ACTIVISMUL HOMOSEXUAL

Unii dintre cei cu atracții homosexuale, după eventuale încercări de a înțelege ce se petrece cu ei, acceptă ideea larg răspândită că așa s-au născut, adoptă o identitate gay și un comportament sexual specific. Dintre aceștia, unii devin activiști și, prin intermediul unor asociații, pretind drepturi sociale.

Alte persoane, deși sunt conștiente de atracțiile lor homosexuale, se abțin de la gesturi fizice și refuză să se identifice drept „homosexuali”. La fel, alte persoane, cu atracții și chiar cu comportament homosexual, se prezintă drept heterosexuali și resping identitatea gay.

Tipuri de homosexualități

Marketing „minorităților sexuale” în America

Stonewall și Asociația Americană de Psihiatrie

Mitul homofobiei

Acțiuni de intimidare din partea activiștilor homosexuali

Un pinguin le strică apele activiștilor homosexuali

Propaganda homosexuală în școli

Tehnicile lui Hitler și propaganda homosexuală

Planurile activiștilor homosexuali

Șase lucruri pe care aș vrea să le recunoască activiștii homosexuali

IMPLICAȚIILE COMPORTAMENTULUI HOMOSEXUAL

Actele sexuale specifice homosexualilor comportă anumite riscuri pentru sănătate, riscuri despre care în general nu se vorbește în societate, tocmai pentru că ele comunică ideea de anormalitate a acestor comportament. Medicii și cercetătorii care se confruntă cu incidența diferitelor boli știu evident despre ce este vorba și fac tot posibilul pentru a-i avertiza pe cetățeni.

De ce să vorbim despre sordidul homosexualității?

Realități, nu complimente, despre atracțiile homosexuale

Implicațiile medicale ale comportamentului homosexual

Raport despre „The Gay Report”

Riscurile actelor homosexuale pentru sănătate

Studiu australian despre viața homosexualilor, lesbienelor și transsexualilor

Simptomele psihologice și abuzul de substanțe în rândul homosexualilor și lesbienelor

Violența în cuplurile de homosexuali

Homosexualitatea și problemele de sănătate mentală

Avertizările privind sexul anal neprotejat - o discriminare?

Moartea unui bug-chaser

Școlile americane ascund adevărul despre homosexualitate

HOMOSEXUALII SE POT SCHIMBA

Crezând că homosexualitatea este înnăscută, este dificil de crezut că homosexualii se pot schimba. Cu toate acestea, numeroase persoane care s-au confruntat cu atracții nedorite față de același sex, persoane care au refuzat să se resemneze, au realizat o tranziție către heterosexualitate.

În mod absurd, activiștii homosexuali pretind fie că asemenea persoane pur și simplu nu există, fie că nu erau homosexuali (deși au trăit ani la rândul ca homosexuali), fie că acele persoane mint că s-au schimbat.

Ce au făcut și fac cei ce vor să scape de atracțiile homosexuale? În general, cei ce se decid să caute o schimbare fac aceasta pentru că atracțiile și comportamentul homosexual nu sunt conforme cu viziunea lor de viață și/sau cu credința lor religioasă. Ei apelează la un psihoterapeut, la consiliere spirituală sau folosesc ambele căi.

Nu toți duc la bun sfârșit această schimbare. Cine caută soluții-minune are toate șansele să fie dezamăgit. Conversia către heterosexualitate este un proces a cărui durată depinde de trecutul personal (factori care au condus la formarea acelor atracții), de stilul de viață actual al persoanei și, mai presus de toate, de voința pe care persoana este dispusă să o pună în acest proces. Astfel, unii care au pornit pe acest drum s-au oprit la jumătate și au renunțat, întorcându-se la comportamentul homosexual și readoptând o identitate gay. Alții au avut căderi și ridicări succesive, pentru ca într-un final să renunțe sau să ajungă la țintă.

Studiile asupra celor care afirmă că au scăpat de homosexualitate nu sunt numeroase, în principal pentru că simpla lansare a unui asemenea studiu ar face - teoretic - posibilă ideea vindecării de homosexualitate, idee care în multe țări comportă implicații social-politice, așa cum am arătat în introducere.

Dincolo de retorica de un fel sau altul, foștii homosexuali sau ex-gay sunt o dovadă vie că homosexualitatea nu este înnăscută și că se poate elimina. Puteți citi povestea lor în secțiunea Mărturii.

De ce te-ai schimba?

Marea minciună: „Nici o dovadă a schimbării”

Este posibilă schimbarea?

Ce se întâmplă dacă nu mă schimb?

Studiul Spitzer: Dovezi privind eficiența terapiei pentru reorientare sexuală

Interviu cu dr. Robert Spitzer

O confirmare a studiului doctorului Spitzer privind reorientarea sexuală

Un raport științific asupra tratamentului psihologic

O analiză a presiunii exercitate asupra celor ce vor să-și schimbe orientarea sexuală

Atracții în schimbare

Paradoxul acceptării de sine

Clienta lesbiană

Cei ce vor să scape de atracțiile homosexuale au nevoie de consilieri bărbați

Cele trei etape ale transformării

Puterea acordării terapeutice

Deci ești terapeut și vrei să-i ajuți pe homosexuali...

Mișcarea „ex-gay” la 30 de ani: speranțe realiste pentru homosexuali

Nu-i abandonați pe homosexualii care caută ajutor

Ce anume nu a mers?