ce spune știința

Raportul Kinsey şi alte studii

În 1948, un anume Alfred Kinsey a publicat lucrarea Comportamentul sexual al bărbaţilor, care prezenta constatările sale după intervievarea a 5.300 de americani. Constatările sale, în special cele legate de homosexualitate, au şocat sensibilităţile americanilor: 37% dintre subiecţii săi recunoscuseră că au avut cel puţin o experienţă homosexuală de la adolescență încoace, iar 10% pretindeau că erau homosexuali de cel puţin trei ani.

Vestea s-a răspândit - zece la sută dintre bărbaţi sunt homosexuali! Cunoscând puterea cifrelor, activiştii homosexuali au tot repetat această statistică până a devenit o axiomă: unu din zece bărbaţi este homosexual; homosexualitatea ar fi deci mult mai obişnuită decât am crede noi. Conceptul a devenit extrem de folositor pentru activiştii homosexuali care, după câţiva zeci de ani, întrebau retoric cum poate crede cineva că zece la sută din populaţie este anormală.

Cine era însă Kinsey? Mulţumită psihologului dr. Judith Reisman, ştim astăzi că Alfred Kinsey cu al său „raport” a fost un impostor. Kinsey, profesor de zoologie la University of Indiana, pretindea a fi un familist conservator. În realitate, el abuza de copii şi a fost un homosexual pervers care îşi seducea studenţii şi îşi forţa soţia să joace în filme pornografice realizate acasă. Mai mult de 25% din subiecţii săi erau prostituate şi deţinuţi, printre care numeroşi condamnaţi pentru agresiuni sexuale. Kinsey însuşi a murit prematur din cauza unei boli asociate cu masturbarea în exces.

Cifra de 10% lansată de Kinsey s-a dovedit a fi complet inexactă. Wardell Pomeroy, unul dintre colegii lui Kinsey, recunoştea în 1972 că manipularea subiecţilor era o practică comună în colectarea datelor. Sursa: Wardell B. Promeroy, Dr. Kinsey şi Institutul pentru Cercetări Sexuale (New York: Harper şi Row, 1972), pag. 97-137.

În 1966, un studiu aleatoriu pe 1.873 de tineri englezi cu vârste între 15 şi 19 ani anunţa că 7% dintre bărbaţi şi 3% dintre femei se angajaseră în relaţii homosexuale. Sursa: Schofied, M. „Comportamentul sexual la tineri,” 1965 Londra: Cox şi Wyman.

Într-un studiu din 1966 al Institutului Kinsey, nepublicat, citat de Paul Gebhard într-un articol din 1972, numai 8% dintre bărbaţi şi 1% dintre femei declarau că au avut o activitate homosexuală post-pubertate. Potrivit lui Gebhard (un apropiat al lui Kinsey), acest studiu se baza pe un eşantion de 593 bărbaţi şi 584 femei intervievate de National Opinion Research Center de la Universitatea din Chicago. Sursa: Gebhard,pag. H., „Incidenţa homosexualităţii în Statele Unite şi Europa Occidentală,” Institutul Naţional de Sănătate Mintală, Biroul pentru Homosexualitate: Raport Final şi documente de bază. 1972 Rockville, MD: NIMH, pag. 22-29.

Într-un studiu naţional aleatoriu pe 3.018 de adulţi, realizat în 1970, 2,4% dintre bărbaţi şi 1,8% dintre femei declarau că au „destul de des” relaţii homosexuale. Sursa: Kissassen, A.D., Williams, C. J. şi Levitt, E. E., „Sexualitate şi moralitate în oraşele S.U.A.,” CT: Wesleyan University Press, 1989.

Patru studii naţionale separate, realizate în S.U.A. în 1970, 1988, 1989 şi 1990 de către National Opinion Research Center (pe un total de 7.408 subiecţi) au relevat o incidenţă totală de 1,8% care au avut relaţii sexuale bărbat-bărbat în decursul anului anterior, din care 3,3% declaraseră că au avut relaţii homosexuale „ocazional” sau „destul de des” ca adulţi, iar 5-7% avuseseră o aventură homosexuală în decursul vieţii. Mai puţin de 0,5% din populaţie avuseseră relaţii bisexuale într-un an. Sursa: Robert Fay et al., „Prevalenţa şi modelele de contacte de acelaşi sex între bărbaţi,” Science 243 (20 ianuarie 1989): 338-48: S.M. Rogers şi C.F. Turner, „Contactele sexuale bărbat-bărbat în S.U.A.: Constatări din cinci studii, 1970-1990, Jurnalul de Cercetări privind Sexualitatea, 28 noiembrie 1991, pag. 491-519.

Un studiu din 1984 pe 2.787 de subiecţi cu vârsta între 13 şi 18 ani, care mergeau la diferite spitale din 10 oraşe, anunţa că 3,1% dintre bărbaţi şi 0,5% dintre femei avuseseră o activitate homosexuală în decursul anului anterior. Sursa: Stuffman, A.R. şi Earis, F., „Riscuri comportamentale pentru infecţia cu virusul imuno-deficientei umane (HIV) la pacienţii adolescenţi,” Pediatrics 1990: vol. 85: pag. 303-310.

Un studiu naţional realizat în Australia în 1986 anunţa că 11,2% dintre bărbaţi avuseseră „odată” o relaţie homosexuală şi 6,1% avuseseră o asemenea relaţie „în anul precedent.” Procentul pentru femei era de 4,6% pentru „odată” şi de 2,7% pentru „în anul precedent.” Sursa: Ross, M. W., „Prevalenţa factorilor de risc pentru infecţia cu HIV în Australia,” Medical Journal of Australia 1988: vol. 149: pag. 362-365.

Un studiu din 1986-1987 pe 36.741 adolescenţi americani raporta că 1% avuseseră o experienţă homosexuală în anul precedent (1,6% băieţi şi 0,9% fete), iar cei care declarau o orientare homosexuală reprezentau 0,7% pentru băieţi (plus 0,8% bisexuali) şi 0,2% pentru fete (plus 0,9% bisexuale). Sursa: G. Remafedi et al., „Demografie orientării sexuale la adolescenţi,” Pediatrics 89, no. 4, pt. 2 (aprilie 1992): pag. 714-21.

Într-un studiu din 1987 efectuat asupra a 540 internări consecutive într-un spital din statul american Virginia, 1,9% dintre eşantionul de bărbaţi au declarat că au avut relaţii homosexuale în ultimii 10 ani. Sursa: Gordin, F, M., Gilbert, C., Hawley, H.P. şi Willoughby, A., „Prevalenţa HIV la internările în spital: Implicaţii pentru testarea obligatorie şi precauţiile universale,” Journal Infectious Diseases 1990: vol. 161: pag. 14-17.

Un studiu danez realizat în 1987 anunţa că dintre 1.155 bărbaţi între 16 şi 55 de ani, numai 2,9% declaraseră că au avut „un fel de relaţie sexuală cu unul sau mai mulţi bărbaţi.” Sursa: Schmidt, K. W., Krasnik, A., Brendstrup, E., Zoffman, H., şi Larsen, S. O., „Incidenţa comportamentului sexual legat de riscul de infectare cu HIV,” Danish Medical Bulletin 1989: vol. 36: pag. 84-88.

Un studiu din 1987 pe 6.300 adulţi norvegieni, cu vârste cuprinse între 18 şi 60, constata că 3,5% dintre bărbaţi şi 3,0% dintre femei declarau că au avut o experienţă homosexuală de-a lungul vieţii. Studiul constata şi că 0,9% dintre bărbaţi şi femei declarau o activitate homosexuală în ultimii 3 ani. Sursa: Sundet, J. M., Kvalem, L. L., Magnus,pag., şi Bakketeig, L. S., „Prevalenţa comportamentului sexual cu risc la populaţia generală din Norvegia.” The Global Impact of SIDA, NY: Liss, 1990.

Un alt studiu din 1987 realizat pe 785 adulţi englezi cu vârste între 16 şi 64 ani anunta că 0,6% dintre bărbaţi şi 0,7% dintre femei declaraseră că au avut relaţii sexuale cu o persoană de acelaşi sex. Sursa: Johnson, A. M., Wadsworth, J., Elliott,pag., Prior, L., Wallace,pag., Blower, S., Webb, N. L., Heald, G. I., Miller, D. L., Adler, M. W., şi Anderson, R. M., „Un studiu pilot privind stilul de viață pe un eşantion aleatoriu din populaţia Marii Britanii,” SIDA 1989: vol.3: pag.135-141.

Un studiu din 1988 pe 1.880 bărbaţii între 15 şi 19 ani constata că 0,3% avuseseră o relaţie homosexuală în anul precedent (1,4% o singură dată în viață) iar 0,5% declarau o orientare homosexuală (plus 1% bisexuali). Sursa: L. Ku, F.L. Sonenstien şi J.H. Pleck, „Modele de comportamente preventive şi cu risc HIV la bărbaţii adolescenţi,” Public Health Reports 107 (martie/aprilie 1992): pag. 131-38.

Un studiu local realizat prin telefon în statul Massachusetts în 1988 constata că 2% dintre bărbaţi declară că au avut un comportament homosexual în anul precedent. Sursa: Hingson, R. W., Strunin, L., Berlin, B. M., şi Heeren, T., „Opinii despre SIDA, consumul de alcool şi droguri, şi sexul neprotejat la adolescenţii din Massachusetts,” American Journal of Public Health 1990: vol.80: pag. 295-299.

Un alt studiu din 1988 pe 1.481 adulţi americani arăta că 2,7% dintre bărbaţi şi 0,1% dintre femei avuseseră relaţii cu parteneri homosexuali în ultimele 12 luni. Sursa: Michael, R. T., Laumann, E, O., Gagnon, J, H., şi Smith, T, W., „Numărul partenerilor sexuali şi riscul de expunere la HIV,” Morbidity şi Mortality Weekly Report 1988: vol. 37: pag. 565-568.

Un studiu din 1989 pe 1.017 studenţi de la Universitatea Maryland arăta că 3,3% dintre bărbaţi declarau că au întreţinut relaţii sexuale anale cu un alt bărbat. Sursa: Kotloff, K.L., Tacket, C. O., Lemens, J.,D., Wasserman, S. S., Cowan, J. E., Bridwell, M. W., Şi Quinn, T. C., „Evaluarea prevalenţei şi a factorilor de risc pentru infecţiile cu HIV tip 1 la studenţii de colegiu, folosind trei metode de studiu,” American Journal of Epidemiology 1991: vol.133: pag. 2-8.

În 1989, Melbye şi Biggar au intervievat un eşantion de 3.178 adulţi danezi cu vârste între 18-59 ani. Numai 2,7% dintre bărbaţi au declarat că au avut vreodată relaţii homosexuale.

În Olanda, un studiu din 1989 (pe 1.000 de subiecţi) arăta că 3,3% dintre bărbaţi şi 0,4% dintre femei fuseseră predominant homosexuali în decursul anului precedent (12% bărbaţi şi 4% femei avuseseră odată o relaţie homosexuală). Sursa: Diamond, „Homosexualitate şi bisexualitate,” pag. 295, tabel 1.

În Anglia s-a dat publicităţii în 1989 un studiu pe un eşantion aleatoriu de bărbaţi, care arăta că mai puţin de 3% avuseseră relaţii homosexuale în anul precedent. Sursa: Forman şi Chilves, „Comportamentul sexual la tinerii şi adulţii din Anglia şi Tara Galilor,” British Medical Journal 298 (1989): pag. 1137-42.

Un studiu realizat în 1989 în Dallas arăta că 7,6% dintre bărbaţi declarau o activitate homosexuală din anul 1978 şi 4,4% în ultimele 12 luni. 2,8% dintre femei declarau o activitate homosexuală din 1978, iar 2,1% în ultimele 12 luni.

Un alt studiu din 1989 realizat pe 607 pacienţi consecutivi de la o clinică de boli venerice din Baltimore arăta că 3,6% dintre bărbaţi declarau o activitate homosexuală. Sursa: Upchruch, D. M., Brady, W. E., Reichart, C. A., şi Hook, E. W., „Contributii comportamentale la contractarea gonoreei la pacienţii dintr-o clinică de boli venerice,” Journal of Infectious Diseases 1990: vol. 161: pag. 938-941.

În 1989-90, Breakwell şi Fife-Shaw au chestionat 2.171 de tineri între 16 şi 20 de ani din două regiuni din Anglia şi au constatat că 2,4% dintre bărbaţi şi 0,9% dintre femei întreţinuseră cândva raporturi homosexuale orale.

Trei studii separate derulate în 1990 de Centrul Naţional pentru Statistica Sănătăţii arătau că mai puţin de 3% dintre bărbaţi avuseseră relaţii homosexuale o dată în ultimii 15 ani. Sursa: D.A. Dawson, Informaţii şi atitudini faţă de SIDA, ianuarie-martie 1999: Date provizorii dintr-un studiu naţional, Date statistice preliminare 193 (Hyattsville, Md.: Centrul Naţional pentru Statistica Sănătăţii, 26 septembrie 1990), pag. 11.

Recensământul american din 1990 identifica 69.200 de perechi de lesbiene şi 88.200 de perechi de homosexuali în întreaga tară. Aceste cifre sunt cu mult sub pragul de 1% din populaţia S.U.A. Sursa: Margaret L. Usdonsky, „Cuplurile de homosexuali - cifre,” USA Today, 12 aprilie 1993, 8A.

Un studiu din 1990 realizat pe 2.655 de croaţi cu vârste între 15 şi 30 de ani arăta că 1,7% dintre bărbaţi şi 2,3% dintre femei se implicaseră cândva într-o relaţie homosexuală.

Un studiu britanic derulat în 1990-1991 (pe 19.000 bărbaţi) constata că 1,1% avuseseră parteneri homosexuali în anul precedent (3,6% de-a lungul vieţii). Sursa: A.M. Johnson et al., „Comportamentul sexual şi riscul HIV,” Nature 360 (3 decembrie 1992): pag. 410-12.

Un studiu naţional efectuat în 1991 arăta că 2% dintre bărbaţii activi sexual cu vârste între 20 şi 39 de ani (2,4% dintre albi şi 1,3% dintre negri) avuseseră o activitate homosexuală în ultimii 10 ani. Aproximativ numai 1% dintre bărbaţi (1,3% albi şi 0,2% negri) au declarat o activitate exclusiv homosexuală. Sursa: Billy, JOG, Tanfer, K, Grady, Wr, & Klepinger, DH. (1993). Comportamentul sexual al bărbaţilor din Statele Unite. Family Planning Perspectives, 25 (2), pag. 58.

Tot în 1991, datele Centrului Naţional pentru Cercetarea Opiniei Publice estimau că dintre cei aproximativ 6% care avuseseră vreodată relaţii homosexuale, numărul efectiv al homosexualilor activi era de 0,6-0,7% din populaţia S.U.A. Sursa: T.W. Smith, „Comportamentul sexual adult în 1989: Numărul de parteneri, frecventa raporturilor şi riscul de SIDA,” Planning Perspectives 23 (mai/iunie 1991): 102-7. Vezi pag. 104, tabel 2.

Probabil cel mai amplu şi mai semnificativ studiu în domeniu este un studiu în desfăşurare realizat de guvernul federal al SUA privind activitatea homosexuală şi consumul de droguri. Până în martie 1991, numărul adulţilor chestionaţi ajunsese la 119.347, această cifră făcând ca studiul să fie cel mai amplu din istorie. Datele arătau că numai 3% dintre bărbaţi declarau o activitate homosexuală sau consum de droguri din 1977 încoace. Acest studiu încă în desfăşurare indică acelaşi procent şi în ultimii ani. Sursa: Dawson, D. A., „Informaţii şi cunoştinţe despre SIDA,” [diferite date] Advance Data, National Center for Health Statistics: DHHS Pub. No. (PHS) 88-1_250, nr. 160, 161, 163, 176, 183, 193.

Un studiu francez din 1992 anunţa că 1,1% dintre bărbaţi şi 0,3% dintre femei avuseseră relaţii homosexuale în anul anterior, 1,4% / 0,4% în ultimii cinci ani şi 4,1% / 2,6% vreodată în viață. Sursa: A. Spira et al., „SIDA şi comportamentul sexual în Franţa,” Nature 360 (3 decembrie 1992): pag. 467-9. pag. Aldous, „Francezi se aventurează acolo unde americanii nu îndrăznesc să pună piciorul,” Science 257 (3 iulie 1992): pag. 25. Acest studiu a implicat 20.055 de subiecţi.

Un alt studiu realizat în 1993 de John et al a intervievat 3.321 de bărbaţi cu vârste între 20 şi 39 de ani. S-a constatat că numai 2,3% dintre bărbaţii activi sexual avuseseră o activitate homosexuală în ultimii 10 ani şi aproximativ 1,1% fuseseră exclusiv homosexuali în acelaşi interval.

Un raport din 1994 de informare privind activitatea homosexuală a bărbaţilor şi femeilor arăta că 2,7% dintre bărbaţi avuseseră relaţii homosexuale în ultimul an, 4,1% în ultimii cinci ani şi 4,9% de la vârsta de 18 ani. Rezultatele pentru femei erau de 1,3% cu relaţii homosexuale în ultimul an, 2,2% în ultimii cinci ani şi 4,1% de la vârsta de 18 ani. Aceste informaţii relevă faptul că numărul femeilor angajate în activităţi homosexuale este la jumătate faţă de numărul bărbaţilor. Sursa: Laumann, EO, Gagnon, JH, Michaels, RT, & Michaels, S. (1994). Organizarea socială a sexualităţii: Practicile sexuale din Statele Unite, Chicago: University of Chicago Press. Philip Elmer Dewitt, „Adevărul despre americani şi sex,” Time, 17 octombrie 1994, pag. 68.

În 1995, datele combinate din diferite studii pe bărbaţi cu vârste între 18 şi 49 de ani, toate realizate între 1988 şi 1994, arătau că 2,6% dintre respondenţii bărbaţi admiteau o relaţie homosexuală în ultimele 12 luni, 4% în ultimii cinci ani şi 5,3% de la vârsta de 18 ani. Sursa: Binson, D, Michaels, S., Stall, R., Coates, TJ, Gagnon, JH, & Catania, JA. (1995). Prevalenţa şi distribuţia socială a bărbaţilor care au relaţii sexuale cu bărbaţi: Statele Unite şi centrele urbane. Jurnalul de Cercetări Sexologice, 32(3), pag. 245-253.

O biografie din 1997 îl descrie pe Alfred Kinsey ca pe un homosexual sadomasochist care a manipulat studiile pentru a-şi justifica propriul comportament. Sursa: James Jones, Alfred C. Kinsey: O viață publică/privată, (New York: W.W. Norton, 1997).

Voter News Service anunţa că un sondaj efectuat la ieşirea de la urne arăta că 4% dintre votanţii din 7 noiembrie 2000 s-au declarat homosexuali sau lesbiene. Sursa: www.gay.net, „Un sondaj la ieşirea de la urne arată că 4% dintre votanţi sunt homosexuali/lesbiene,” New York, 8 noiembrie 2000.

Concluzie:

Zeci şi zeci de studii din lumea întreagă arată că cifra de 10% este o fraudă ştiinţifică. Referendumul din 1990 din SUA arăta că populaţia SUA este de 180 de milioane. Aproximativ două milioane de bărbaţi şi un milion de femei avuseseră cel puţin o relaţie homosexuală în ultimul an. Evident, cei care sunt exclusiv homosexuali sunt mai puțini. Chiar dacă îi includem pe bisexuali, aproximativ 1% din populaţie, numărul total al celor care întreţin în mod constant relaţii homosexuale este de 2-3%.