Am ajuns astăzi în situația în care activiștii homosexuali le cer creștinilor să-și schimbe crezul pe care îl mărturisesc de două mii de ani cu privire la moralitate, iar când credincioșii răspund că nu au dreptul să facă asemenea schimbări în credința revelată de Dumnezeu, activiștii îi acuză de „ură”.

Indiferent de cât de atent este formulat sau reformulat răspunsul creștinilor, activiștii homosexuali aud numai „ură”.

Credincioșii trebuie să înțeleagă de ce. Mai întâi, în majoritatea cazurilor, homosexualitatea este rezultatul unei probleme de dezvoltare, anume incapacitatea copilului de a se identifica corespunzător cu sexul de care aparține. În mod normal, această identificare începe să aibă loc la vârsta de 18 luni. În copilărie, unii homosexuali au dorit să aparțină celuilalt sex sau au pretins că aparțin celuilalt sex, în timp ce alții pur și simplu s-au simțit „diferiți” de părintele și tovarășii de același sex.

În numeroase cazuri, relația copilului cu tatăl a fost ori deficitară, ori patologică. În lipsa unei relații pozitive, sănătoase, cu tatăl, copilul începe să aibă probleme legate de autoritate, norme și respingere. De fiecare dată când homosexualul adult întâlnește o formă de respingere, de dojană sau i se prezintă norme, el își amintește de relația dureroasă cu tatăl său. Sentimentele față de tatăl său sunt transferate asupra celui care nu îi dă dreptate iar el nu poate percepe totul decât în termeni de „ură”.

Singura soluție reală în aceste cazuri este ca persoanele atrase de persoane de același sex să se împace cu tații lor, precum și cu Tatăl din ceruri. Până când nu are loc aceasta, furia lor nu este îndreptată împotriva noastră. Trebuie să le vorbim clar despre nevoia de vindecare și pocăință - dar fără a uita că păcatul sexual este rodul unei probleme de dezvoltare și că în multe cazuri primul păcat care trebuie mărturisit și părăsit este cel al urii.

Am avut ocazia să văd această vindecare la o femeie implicată într-o relație lesbiană. Deși procesul de vindecare a fost unul de durată și dificil, el a început în momentul în care ea și-a iertat părinții. Din acel moment, ea nu a mai revenit la activitatea sexuală deviantă.

Proastele relații între părinți și copii nu sunt singurele cauze ale incapacității de identificare cu sexul biologic. Unii băieți sunt luați în derâdere în copilărie. Uneori divorțul părinților, dacă are loc într-o perioadă critică, poate duce și el la o incapacitate de identificare.

Din nefericire, unii abordează problema ca și cum homosexualii nu sunt bărbați adevărați sau femei adevărate. Nu trebuie să uităm că comportamentul lor nu le schimbă adevărata natură personală. Ei sunt bărbați adevărați și femei adevărate care, ca și copii mici, au crezut minciuna că ar fi diferiți. Trebuie să înțelegem că în esență ei sunt la fel ca noi, în așa fel încât să-i putem ajuta să iasă din minciunile în care au căzut. Și, desigur, e nevoie să ne rugăm pentru ei.