Într-un studiu realizat de Seutter & Rovers şi publicat în anul 2004 în Canada, autorii au anunţat că cei 24 de respondenţi care s-au identificat drept homosexuali aveau un nivel de apropiere de tatăl lor semnificativ mai scăzut comparativ cu cei 130 de respondenţi heterosexuali.

Studiul nu a constatat diferenţe semnificative între cele două grupuri în ceea ce priveşte 1) apropierea de mamă; 2) o anumită inhibiţie în relaţia cu tatăl; sau 3) inhibiţie în relaţia cu mama, deşi la acest ultim aspect au existat anumite diferenţe, în sensul că respondenţii homosexuali au declarat o intimidare mai mare faţă de mamă.

Seutter şi Rovers au făcut câteva comentarii privind rezultatele obţinute. Deşi susţin o perspectivă multi-factorială, interacţionistă în ceea ce priveşte cauza atracţiilor homosexuale, autorii arată că:

„Aceste constatări pot fi văzute ca fiind compatibile cu ipoteza unităţii tată-fiu ca bază pentru analiza homosexualităţii. Aceste rezultate sunt conforme şi cu teoria familiei de origine, care pune accent pe importanta relaţiei copil-părinte, cum este relaţia (sau lipsa relaţiei) unui băiat cu tatăl lui... Ideea este aceea că relaţia tată-fiu este un subiect esenţial de cercetare terapeutică, iar terapeuţilor le pot scăpa elemente fundamentale în caz că evită să abordeze acest domeniu.”

Autorii studiului atrag atenţia că rezultatele lor nu trebuie interpretate ca un indiciu irevocabil că abordarea problematicii tată-fiu la un pacient homosexual ar influenţa atracţiile homosexuale ale clientului.

În continuare, autorii arată că constatările lor sugerează importanța unui terapeut bărbat în relaţia cu un client-bărbat homosexual care prezintă aspecte emoţionale deficitare faţă de tatăl său.

Bibliografie

Seutter, R. A., & Rovers, M. (2004). Emotionally absent fathers: Furthering the understanding of homosexuality. Journal of Psychology and Theology, 32, 43-49.

Sursa: NARTH