Sunt multe cazurile în care alții sunt cei care iau decizii pentru cei prinși în anumite situații fără voia lor. M-am întrebat deseori de ce ar dori cineva să-și impună voința asupra altora, atunci când are foarte puține informații prin care să-și argumenteze opinia. David Reimer a fost deseori menționat de către cercetători ca un triumf al educației și formării asupra naturii. Sinuciderea sa, însă, arată că aceasta a fost o mare greșeală.

La începutul lui mai 2004, David Reimer, în vârstă de 38 de ani, le-a spus părinților săi că, deși suferise mult în urma decesului fratelui său geamăn și a divorțului de soția sa, lucrurile aveau să meargă mai bine. Nu le-a spus însă în ce fel.

Părinții săi au aflat după câteva zile. Pe 4 mai, Reimer s-a sinucis. Deși problemele sale medicale din ultima vreme au contribuit cu siguranță la tragedia sa, mama lui știe că mai era ceva. Moartea sa a fost ultimul act al unei vieți care devenise un studiu de caz faimos în lumea întreagă, legat de ceea ce înseamnă modificarea sexului înnăscut. De-a lungul vieții, David a fost întâi băiat, apoi fată și în final din nou băiat. „Credeam că sunt un obiect”, a spus el odată.

Teribila poveste a lui David (botezat Brian) Reimer începe cu o puternică furtună de zăpadă, în 1966. Părinții săi, evrei din provincia canadiană Manitoba, mergeau la spital pentru circumcizia fiului lor, care avea atunci opt luni. Circumcizia nu a fost efectuată însă de chirurgul de serviciu, ci de o asistentă, care a dat greș. Dispozitivul de cauterizare i-a ars penisul lui David, iar penisul s-a desprins și a căzut.

Având acum un băiețel cu testicule, dar fără penis, părinții săi, oameni simpli, nu au știut ce să facă. Apoi, într-o bună zi, când băiatul avea peste un an, ei au aflat de un doctor din Baltimore, care își făcuse o anumită reputație ajutând oamenii cu sex incert. Numele său era John Money.

Acest Money, originar din Noua Zeelandă și autor al peste 40 de cărți despre sexualitate, i-a convins că cel mai bine ar fi să-și transforme fiul în fiică. Le-a recomandat o intervenție chirurgicală, adică o castrare clinică și un tratament hormonal pentru a-l transforma pe micul Brian în fetiță. Părinții lui au fost de acord și așa a început tratamentul. Brian a devenit Brenda, iar pantalonașii au fost înlocuiți cu fustițe.

Pentru Money, care inițiase studii de sexologie la prestigioasa Universitate John Hopkins din Baltimore, cazul constituia o provocare. El era unul dintre promotorii teoriei la modă în anii '60 și '70, conform căreia identitatea sexuală a copilului nu este prestabilită în uter, ci ar fi o chestiune de mediu și educație. În controversa care încă agită spiritele astăzi, legată de echilibrul dintre educație și natură în determinarea identității sexuale, Money a fost un erou al taberei care susținea rolul educației.

Mai mult, pentru Money, cazul Reimer îi oferea o ocazie fantastică pentru a-și dovedi teoria. Pacientul avea un frate geamăn, care era indiscutabil băiat. Money avea în față un experiment, iar materialul de lucru era și el disponibil. Doi oameni concepuți în același uter, cu același profil genetic. Însă educația, cu un mic ajutor din partea bisturiului și al unor pilule, avea să arate felul în care identitățile lor sexuale pot fi separate definitiv.

Totul a părut să meargă bine. Urmele organelor sexuale masculine ale Brendei au dispărut, iar părinții ei făceau tot ce puteau pentru a o crește ca pe o fiică. În acea perioadă, așa-numitul caz John/Joan, promovat cu mândrie de Money, scriitor înzestrat și profesor carismatic, era celebrat de comunitatea științifică și de sociologii de pretutindeni. Procedura de fixare a sexului fusese adoptată de spitalele din întreaga lume. Teoria lui Money era îmbrățișată și de mișcarea feministă, în floare la acea vreme, ca pe o dovadă că expectațiile sociale legate de sexul înnăscut sunt forțate. Axa bărbat-femeie, declarau ele, nu este fixă. Este fluidă și dinamică.

Cazul John/Joan a contribuit cu informații și la tratarea hermafrodiților, care se nasc cu organe genitale atât de ambigue, încât spitalele nu pot determina la naștere dacă copiii sunt băieți sau fete. În marea majoritate a cazurilor, părinților li se spune că copiii lor ar trebuie crescuți ca fete. În timp, reputația lui Money a continuat să crească. Considerat unul dintre sexologii de frunte ai lumii, printre cărțile sale se numărau The Breathless Orgasm (1991), Venuses Penuses (1986) și Gay, Straight and Inbetween (1988.)

Însă în familia Reimer, lucrurile nu mergeau așa cum își imaginau oamenii. În anul 2000, adevărata poveste a lui Reimer a ieșit la iveală. Abandonând rochiile și sutienele și revenind în societate ca băiat, Brian - redenumit David Reimer - a decis că suferise destul. Adevărul trebuia spus. Mergând la show-ul TV al lui Oprah Winfrey și colaborând la o carte alături de un cunoscut jurnalist din New York, el a arătat faptul că Money îl condamnase la o copilărie plină de umilințe, confuzie și suferințe.

„David a fost un erou,” a afirmat Milton Diamond, care colaborase la primele lucrări științifice care dezvăluiau dezastrul cazului John/Joan. Comentând moartea sa, el a spus: „David nu și-a dat acordul pentru ceea ce i s-a făcut. Chiar dacă nu avea penis, el tot bărbat era.”

Reimer avea 13 ani când a aflat pentru prima oară ce i se întâmplase. Deja era stigmatizat(ă) de colegele de clasă. Acestea remarcaseră mersul său și mușchii care, în ciuda îndepărtării testiculelor, începuseră să se dezvolte la gât și la brațe, precum și lipsa lui de interes față de băieți. „Nu-l lăsau să folosească toaleta fetelor”, își amintește mama lui, Janet Reimer. „Trebuia să meargă în altă parte.”

Atunci s-a revoltat și a cerut să fie supus unei intervenții care să-i redea masculinitatea. Era vorba de o tranziție traumatică pentru orice persoană, cu atât mai mult pentru cineva în perioada adolescenței. Sânii care i se dezvoltaseră în urma injecțiilor cu hormoni au fost îndepărtați prin mastectomie. A optat pentru chirurgie reconstructivă, pentru a i reconstrui penisul care îi fusese luat la scurt timp după naștere.

Dezvăluirea lucrăturii lui Money începuse prin publicarea unui material scris de Diamond și de dr Keith Sigmundson, cel care a fost psihiatrul lui Reimer de la vârsta de 8 ani până la 20 de ani. Publicat în 1997 în relativ obscura revistă Arhivele medicinii pediatrice și adolescentine, materialul prezenta respingerea lui Reimer a faptului că era fată.

„Deja când Reimer avea 11 ani, întregul experiment eșuase”, remarca Sigmundson. „Din acel moment el și-a dorit o nouă intervenție chirurgicală. Și-a schimbat felul în care se prezenta pe sine și a trecut prin mai multe operații. În cele din urmă și-a putut trăi viața ca bărbat.”

Sigmundson a adăugat că acest caz ar trebui să fie un avertisment pentru toți aceia care promovează ideea prevalenței educației asupra naturii. „Există anumite lucruri imuabile care se petrec la nivelul cromozomilor și în uter, care dezvoltă gonadele care au o anumită influentă. Reimer nu s-a putut adapta deloc vieții de fată și a început să aibă probleme la scoală.”

Majoritatea specialiștilor de azi contestă ideea că nu este posibilă anularea determinanților sexuali care există într-o persoană înainte de naștere. Aceasta nu înseamnă însă că mediul nu joacă și el un rol. „Cazul Reimer le-a arătat multora din domeniu că lucrurile sunt mult mai complexe decât se credea acum 30 de ani”, afirmă Ken Zucker, psihiatru-șef la Centrul pentru dependente și sănătate mintală din Toronto.

„Domeniul în care am făcut progrese este acela în care am recunoscut că biologia are o influență determinantă asupra identității sexuale și a rolurilor sexuale. Mediul este însă și el important.”

Diamond a fost șocat de vestea morții lui Reimer. A sperat că aceasta va servi ca lecție. „Avea o viață foarte dificilă. Cred că ideea de bază este felul în care se identifică oamenii și cum se văd pe sine ca bărbați și femei. Nu-i poți pune pe oameni pur și simplu în camere albastre și camere roz. Cu siguranță, mediul contribuie și el la diferențiere, alături de felul în care suntem crescuți. Însă dacă ne jucăm cu natura noastră inerentă, atunci lucrurile devin imprevizibile.”

Dezastrul din cazul Reimer a fost prezentat lumii întregi prin intermediul unei cărți, scrisă de jurnalistul John Colapinto și intitulată As Nature Made Him: the Boy who was Raised as a Girl (Așa cum l-a făcut natura: băiatul care a fost crescut ca fată). Autorul a fost inspirat să o scrie după ce a citit un material de Diamond și Sigmundson în New York Times. Colapinto îl prezintă pe Money ca fiind vinovat de tot răul, deși doctorul, care are acum 84 de ani, nu a răspuns niciodată la aceste acuzații. Apariția la show-ul TV al lui Oprah Winfrey a coincis cu lansarea cărții. „Cred că familia Reimer sunt cei mai deosebiți și mai demni oameni”, comenta Colapinto într-un interviu. „Cred că, într-un fel, acești oameni simpli au venit la Oprah și ne-au oferit tuturor o lecție despre demnitate, supraviețuire, sinceritate și curaj.”

„Cercetătorii menționau acest caz ca fiind un precedent în sensul că le poți atribui un sex și un gen copiilor”, a adăugat Colapinto. Cartea sa a avut un impact deosebit. „Cei care credeau și promovau asta și care își bazau practica clinică pe asta, cei care de fapt realizau proceduri similare, au fost scandalizați.”

Tot un sentiment de revoltă a fost și cel care l-a determinat pe Reimer să colaboreze cu un jurnalist pentru a-și dezvălui suferința. Era mânios față de ceea ce i se întâmplase, dar și pentru că aflase că ceea ce îi făcuse Money lui se repeta în clinici și spitale din întreaga lume. A vrut să oprească asta.

„Am fost surprins să aflu că există oameni care merg pe același drum datorită așa-zisei 'povești de succes' a mea, care nu a fost deloc un succes”, spunea el. „Ți se cere să porți haine de fată și să te porți într-un anume fel și să te joci cu jucării de fete.” Niciodată nu a crezut că este fată. „Cred că e o dovadă de ignoranță să crezi că nu mai sunt bărbat doar pentru că penisul meu a fost ars. O femeie care își pierde sânii din cauza cancerului mamar tot femeie rămâne.”

Familia își plânge acum fiul care a fost supus la multe umilințe fără acordul lui. Pentru o vreme, se părea că reușise să-și pună viața în ordine. Deși anii de tratament îi conferiseră trăsături feminine, în zona în care trăia era totuși acceptat ca bărbat. Își găsise o slujbă și în final o soție. A devenit tatăl vitreg al celor trei copii ai ei.

Pierderea fratelui său, afirmă familia, l-a afectat foarte mult. Fratele său geamăn se sinucisese și în ultimii doi ani. David mergea la mormântul său zi de zi pentru a duce flori. Apoi, soția sa, alături de care își stabilise un rol masculin tradițional, a plecat împreună cu cei trei copii. El a intrat într-o depresie. A fost și mai greu după ce a rămas fără slujbă. La înmormântarea sa, mama lui, Janet, a fost cea care l-a acuzat cel mai mult pe Money pentru tot ce suferise copilul ei.

„A fost un erou”, i-a declarat ea unui reporter. „Le-a arătat doctorilor că este un erou.” Întrebată de ce crede că s-a sinucis, ea a răspuns: „Cred că simțea că nu mai are opțiuni. Se adunaseră prea multe în viața lui.” Tatăl lui, Ron, le-a declarat reporterilor că nu are nimic de adăugat la cuvintele soției sale.

Janet a încercat să-i aducă un ultim omagiu. „A fost cea mai generoasă și mai iubitoare persoană. Îi plăcea muzica. Îi plăceau glumele. Era un tip foarte nostim. Era atât de generos. A dat tot ce avea.”

Sursa: Reality Resources