E timpul să eliminăm din toate aspectele vieţii noastre impunerea unor stereotipuri de comportament sexual. A pune capăt opresiunii sexuale înseamnă a-i încuraja pe copiii noştri să încerce expresii sexuale alternative...
- Nancy Nangeroni, activist transsexual citat de Transgender Warriors
Este esenţial ca oamenii să aibă dreptul de a-şi defini şi a-şi redefini, pe parcursul vieţii, propria identitate sexuală, indiferent de sexul cromozomial, de organele sexuale, de sexul atribuit la naştere sau de rolul sexual iniţial.
- Din Carta Internaţională a Drepturilor Sexuale, aprobată de Conferinţa Internaţională privind Legislaţia pentru Transsexuali şi Politicile de Angajare, 1993
Sunt bărbaţii şi femeile diferiţi? Desigur, anatomic sunt diferiţi, dar sunt diferiţi şi altfel? Diferenţele hormonale le influenţează comportamentul şi atitudinile? Prelucrează ei informaţiile diferit?
Teoreticienii homosexuali şi feministele răspund deseori cu „nu” la aceste întrebări. Ei afirmă că diferenţele dintre bărbaţi şi femei sunt în mare parte rezultatul socializării din societăţile dominate de bărbaţi şi că este opresiunea patriarhală cea care le-a legat pe femei de rolurile feminine. Se spune că biologia are prea puţin de-a face cu capacităţile sau rolurile sexuale din societatea noastră.
Unele feministe cred de fapt că ideea a „două sexe” (bărbătesc şi femeiesc) este un mit. Dr. Anne Fausto-Sterling, scriind în „The Five Sexes: Why Male and Female Are Not Enough,” spune că cultura occidentală sfidează natura atunci când impune un „sistem sexual bipolar” pentru că, „din punct de vedere for biologic, există multe trepte mergând de la femeie la bărbat; şi în funcţie de cum denumim aceste trepte, se poate afirmă că în acest spectru există cel puţin cinci sexe - sau poate chiar mai multe.” (1)
Nemulţumit cu doar negarea realităţii celor două sexe, un subgrup din cadrul mişcării homosexualilor - „transsexualii” - încearcă să normalizeze travestismul şi transsexualismul (atunci când o persoană îşi schimbă sexul din bărbătesc în femeiesc sau invers). Unii dintre aceşti transsexuali preferă de fapt să trăiască ca hermafrodiţi - având caracteristicile fizice şi ale bărbaţilor, şi ale femeilor.
Efortul de a elimina distincţiile dintre sexe şi a redefini comportamentul deviant ca „normal” este evident în încercarea activiştilor transsexuali de a elimina „fetişismul de travestire şi tulburările de identitate sexuală” din Manualul de Diagnoză şi Statistică din SUA, ediţia a patra (DSM-IV). Dacă travestiţii vor avea succes în a elimina această boală din manualul de diagnoză, atunci vor putea afirma că comportamentul lor este „normal” din punct de vedere psihiatric, condiţia lor trebuind deci afirmată şi protejată de societate.
Deja se depun eforturi în această direcţie. În 1996, de exemplu, Katherine Wilson cu al ei Centru Pentru Identitatea Sexuală din Colorado, a prezentat un material, „Mit, stereotip şi identitate transsexuală în DSM-IV,” Asociaţiei Femeilor Psiholog, un grup feminist. Potrivit lui Wilson:
„Patologizarea persoanelor transsexuale în DSM-IV ridică serioase probleme de uniformitate, valabilitate şi sinceritate şi nu face decât să întărească noţiunile de sistem sexual bipolar care elimină din schemă multe persoane.” (2)
De fapt, Wilson afirmă că transsexualismul şi travestismul sunt doar alte forme normale de identitate sexuală.
Mitologia sexuală în contra datelor ştiinţifice
Profesorul Steven Goldberg, preşedinte al Catedrei de Sociologie de la City College din New York, a scris o carte cu un titlu provocator - De ce domnesc bărbaţii - O teorie a dominaţiei masculine. În cartea sa, el demontează mitologia feministă legată de diferenţele dintre bărbaţi şi femei.
Goldberg afirmă că deşi bărbaţii şi femeile sunt diferiţi în comportamentul lor determinat genetic şi de hormoni, aceasta nu înseamnă că un sex este superior sau inferior celuilalt. Fiecare sex are anumite puncte tari şi puncte slabe. Totuşi, el consideră că dovezile neuro-endocrinologice sunt clare: Nivelul ridicat de testosteron al bărbaţilor îi împinge către dominare, în timp ce lipsa unor niveluri ridicate din acest hormon la femei le aşează pe o poziţie naturală, biologică mai puţin dominantă şi mai grijulie în societate.
Goldberg scrie:
„Nu există şi nici nu a existat vreo societate care să nu fie asociat autoritate şi conducerea din domeniile supra-familiale cu bărbaţii. Nu există situaţii intermediare.” (3)
Teoreticienele feministe afirmă că socializarea este principalul motiv pentru care bărbaţii au dominat culturile lumii, însă Goldberg respinge această idee:
„...dacă numai socializarea explică de ce societăţile sunt patriarhale, ar trebuie să existe societăţi în care conducerea şi autoritatea să fie asociate cu femeia, şi nu ar trebuie invocate exemple de societăţi nepatriarhale care există doar în mituri şi literatură.” (4)
Diferenţe biologice
A afirma că bărbaţii şi femeile sunt la fel înseamnă a nega realitatea fizică. Psihologul pediatru James Dobson relatează în cartea sa Straight Talk to Men and Their Wives o anecdotă despre bărbaţi şi femei. Acum câţiva ani o companie farmaceutică a realizat un experiment cu toate femeile dintr-un sătuc de pescari din America de Sud. Femeile au primit o pilulă contraceptivă experimentală. Au primit aceeaşi pilulă în aceeaşi zi, iar administrarea s-a încheiat după trei săptămâni pentru a permite menstruaţia.
„Aceasta înseamnă, desigur,” afirmă el, „că fiecare femeie din sat a avut parte de tensiunea premenstruală la aceeaşi dată. Bărbaţii n-au putut rezista. Se urcau în bărci în fiecare lună şi rămâneau în largă până trecea criza de pe uscat. Ei ştiau, chiar dacă unii nu ştiu, că femeile sunt diferite de bărbaţi... în special la fiecare 28 de zile.” (5)
Ştiinţa arată clar că bărbaţii şi femeile sunt diferiţi încă din momentul conceperii. Aşa cum scrie Amram Scheinfeld în Your Heredity and Environment, aceste diferenţe sunt evidente în cromozomii care sunt purtătorii trăsăturilor moştenite de la tată şi de la mamă. Oamenii au 23 de perechi de cromozomi în fiecare celulă; douăzeci şi două sunt similare la bărbaţi şi femei. La a douăzeci şi treia pereche însă apare diferenţa între sexe... fiecare femeie are în celulele ei doi cromozomi X. Bărbaţii au un singur X, perechea acestuia fiind mult mai micul Y.”
Prezenta acestui influent cromozom Y, spune Scheinfeld, „este cea care generează diferenţierea sexuală şi determină toate diferenţele genetice dintre un bărbat şi o femeie.” (6) Bărbaţii şi femeile sunt diferiţi chiar de la nivelul celulei.
Diferenţierea pe sexe are loc imediat ce începe bărbatul sau femeia să se dezvolte în uter. Hormonii sexuali - în principal estrogenul şi testosteronul - un un impact semnificativ asupra comportamentului bărbaţilor şi al femeilor. De ce le place băieţilor să se joace cu maşinuţe iar fetelor cu păpuşi? Feministele afirmă că acesta este un rezultat al socializării, însă există tot mai multe dovezi ştiinţifice că băieţii şi fetele sunt în mare parte influenţaţi de hormonii lor.
Hormonii influenţează agresivitatea sau protecţia
Într-o emisiune tv, „Băieţii şi fetele sunt diferiţi,” gazda emisiunii John Stossel descria câteva studii realizate de universităţi asupra diferenţelor înnăscute între bărbaţi şi femei. El explica următoarele:
La University of Wisconsin, cercetătorii au injectat testosteron în feţii femelă de maimuţă. Maimuţele manifestă comportamente sexuale foarte stereotipice, afirmă Stossel; masculii sunt agresivi şi se luptă, în timp ce femelele sunt protectoare şi au grijă de pui. Femelele injectate cu testosteron, după ce s-au născut, nu aveau grijă de puii lor. Se băteau şi se comportau ca masculii.
Într-una din 100.000 de sarcini, un defect genetic face ca la oameni, feţii de sex feminin sunt expuşi acţiunii unei băi de hormoni masculini. Acestea sunt fete HAC - prescurtarea pentru hiperplazie adrenală congenitală. Aceşti copii se nasc fete, dar se comportă băieţeşte. Androgenul masculin le influenţează comportamentul şi dorinţele. Aceste fete se joacă cu jucării băieţeşti mai mult decât celelalte fete.
Psihologul pediatru Michael a realizat un experiment cu băieţi şi fete în vârstă de un an, pentru a vedea cum reacţionează atunci când sunt separaţi de mama lor printr-un obstacol. Băieţii încercau să dărâme obstacolul, în timp ce fetele stăteau şi plângeau după ajutor. (7)
Diferenţe cerebrale
Bărbaţii şi femeile sunt diferiţi nu numai la nivelul hormonilor care îi motivează, dar şi gândesc diferit. Creierul bărbaţilor este altfel structurat decât cel al femeilor.
Robert Nadeau, profesor la George Mason University, autor al S/he Brain: Science, Sexual Politics, and the Feminist Movement, descrie diferenţele semnificative dintre creierul bărbaţilor şi cel al femeilor. Într-un eseu pe marginea acestui subiect, Nadeau afirmă:
„Creierul uman, asemenea corpului, este sexualizat, iar diferenţele de la nivelul creierului determină o varietate de comportamente pe care noi în mod tipic le asociem cu masculinitatea sau feminitatea.” (8)
Nadeau afirmă că diferenţele sexuale de la nivelul creierului sunt localizate atât în regiunile primitive, cât şi în neocortex - regiunile superioare ale creierului. Neocortexul conţine 70% dintre neuronii din sistem nervos central şi este împărţit în două emisfere unite printr-o reţea de 200 de milioane de fibre, numită corpus callosum.
Emisfera stângă controlează analiza şi exprimarea verbală, precum şi mişcările corpului, în timp ce emisfera dreaptă este responsabilă de relaţiile spaţiale, expresiile feţei, stimulii emoţionali şi intonaţia vocii.
Bărbaţii şi femeile prelucrează informaţiile diferit datorită diferenţelor dintr-o zonă a creierului numită splenium, care este mult mai mare la femei decât la bărbaţi şi care prezintă o activitate mai intensă. (9) Studiile au demonstrat că rezolvarea problemelor este administrată la femei de ambele emisfere, în timp ce bărbaţii folosesc o singură emisferă.
Diferenţele în felul în care comunică bărbaţii şi femeile sunt de asemenea determinate de regiuni „sexualizate” ale creierului. Femeile par să fie mai atente la „detalii relevante emoţional, la indicii vizuale, la nuanţe verbale şi la mesaje ascunse,” scrie Nadeau. În mod similar, în timp ce băieţeii sunt mai interesaţi de obiecte decât de oameni, fetițele răspund la vocea umană mai rapid decât băieţeii.
Creiere diferite: abilităţi diferite
Diferenţa dintre creierul bărbaţilor şi al femeilor nu este o dovadă de superioritate sau inferioritate, ci de specializare. Michael Levin, scriind în publicaţia Feminism and Freedom, arată că în general bărbaţii au abilităţi spaţiale şi de calcul mai bune decât femeile. În timp ce feministele deseori pretind că aceste diferenţe se datorează expectaţiilor sociale - şi dacă fetele ar fi încurajate să devină matematicieni, atunci ele ar fi la fel de abile ca şi băieţii - există dovezi că aceste diferenţe sunt moştenite şi că apar în copilărie, crescând apoi la pubertate. Pe de altă parte, fetele tind să fie mai zgomotoase decât băieţii, percep mai bine frecvenţele înalte şi se descurcă mai bine decât băieţii la teste de citit şi de vocabular.
Bărbaţii au o capacitate mult superioară de a vizualiza un obiect tridimensional. Aceasta îi conferă bărbatului deseori remarcatele abilităţi superioare în gândirea matematică şi geometrică. În plus, bărbaţii sunt mai buni decât femeile la mişcări motrice ample. (10)
Putere şi rezistenţă
Nu numai că bărbaţii şi femeile sunt fundamental diferiţi în ceea ce priveşte structura creierului, dar sunt foarte diferiţi şi ca putere şi rezistență fizică. Diferenţele pornind de la nivelul genelor şi hormonilor lor. Michael Levin arată că femeile au 55-58% din rezistenta trunchiului bărbaţilor şi că au în medie 80% din puterea unui bărbat de greutate identică. Diferenţele între sexe apar de la vârsta de trei ani în ceea ce priveşte îndemânarea băieţilor şi a fetelor de a arunca o minge departe şi cu precizie. (11)
Liderele feministe cred că diferenţele fizice dintre bărbaţi şi femei nu trebuie luate în considerare la angajarea femeilor ca poliţişti, pompieri sau soldaţi. Levin arată însă că femeile pur şi simplu nu au puterea sau rezistenţa necesară pentru a putea fi soldaţi eficienţi. Totuşi, pentru a le permite şi femeilor să servească în armată, au fost concepute standarde şi exerciţii fizice mai puţin solicitante care le permit să participe la acele activităţi pentru care au depus cerere.
Înfruntând realitatea
Contrar imaginaţiei feministelor, bisexualilor şi transsexualilor, există diferenţe profunde între bărbaţi şi femei - acestea fiind programate în ADN din momentul concepţiei. Creierul femeilor şi al bărbaţilor este în mod evident „sexualizat,” iar testosteronul şi estrogenul sunt esenţele care amplifică masculinitatea şi feminitatea.
Într-adevăr, unele persoane sunt afectate de anomalii prenatale, iar acestea sporesc probabilitatea ca respectiva persoană să se identifice ulterior ca transsexual (şi în unele cazuri, ca homosexual).
Exceptând însă aceste erori de dezvoltare - pe care nu trebuie să le normalizăm ca şi cum nu ar reprezenta tulburări ale creşterii şi formării normale - avem în faţă adevărul pur: masculinitatea şi feminitatea sunt înnăscute şi sunt parte integrantă din construcţia noastră.
Note de subsol
1. Leslie Feinberg, Transgender Warriors, Beacon Press: Boston, Massachusetts, 1996, p. 103.
2. Katherine Wilson, „Myth, Stereotype, and Cross-Gender Identity in the DSM-IV,” 1996, 21st Annual Feminist Psychology Conference, Portland, Oregon, 1996, Internet posting.
3. Steven Goldberg, The Inevitability of Patriarchy, Open Court, Peru, Illinois, 1993, p. 15.
4. Ibid., p. 23.
5. James Dobson, Straight Talk to Men and Their Wives, Word Publishing, Dallas, Texas, 1991, p. 181.
6. Amram Scheinfeld, Your Heredity and Environment, J. B. Lippincott, New York, 1965, p. 43.
7. John Stossel, „Boys& Girls Are Different: Men, Women, and the Sex Difference,” ABC News Special, January 17, 1998, transcript from the Internet, The Electric Library.
8. Robert Nadeau, „Brain Sex and the Language of Love,” The World & I, Nov. 1, 1997, p. 330.
9. Ibid.
10. Michael Levin, Feminism and Freedom, Transaction Publishers, New Brunswick, New Jersey, 1988, pp. 82, 88.
11. Ibid., p. 210.
Sursa: NARTH