ce spune știința

Larry Houston

mitul homofobiei

Informaţiile prezentate în acest material sunt menite a face lumină şi a facilita înţelegerea unui termen făurit de cei care promovează homosexualitatea. Alături de multe alte lucruri asociate cu homosexualitatea, termenul de „homofobie” ne aşează imediat într-o dilemă. Această dilemă pleacă de la premiza că „homosexualul” este o persoană distinctă. Acesta este un concept - „homosexualul” ca persoană distinctă - asupra căruia nici măcar promotorii homosexualităţii nu pot cădea de acord. Conceptul este dezbătut în cadrul discuţiei filosofice despre „construcţionism social” şi „esenţialism”. Opinia prevalentă astăzi, susţinută de mulţi dintre cei care promovează homosexualitatea, este una „social construcţionistă”. „Homosexualul” ca persoană distinctă nu există; avem însă indivizi care se auto-identifică după comportamentele şi faptele pe care le fac - acte sexuale cu persoane de acelaşi sex. În Statele Unite şi în alte societăţi occidentale, această identitate a căpătat valenţe puternic politice. Un grup de persoane care se auto-identifică după comportamentul sau faptele lor, şi care încearcă să obţină o validare juridică a comportamentului lor într-un context al „drepturilor politice”. A fi homosexual astăzi poate fi văzut cel mult ca o „identitate politică”. Cum poate exista deci „homofobie” dacă „homosexual”, ca persoană distinctă, nu există? Crearea „homofobiei” este un alt exemplu de fabricare a unui mit - permanenta portretizare în victime a celor care se auto-identifică după comportamentul sau faptele lor. „Homosexualul politic” nu este un „grup reprezentativ” de homosexuali, aceşti oameni eşuând în sforţările lor de a se prezenta drept victime ale societăţii.

„Dificultăţile în definirea homofobiei nu se limitează la dezbaterea dacă aceasta este sau nu o fobie reală. Termenul implică o referire implicită la homosexualitate, care are la rândul ei probleme inerente de definire. În ultimii ani a existat o dezbatere susţinută dacă „homosexualii” sunt aceiasi de la o cultură la alta sau dacă „homosexual” reprezintă o identitate care poate fi afirmată numai în relaţie cu societăţile occidentale.” (Plummer, One of the Boys: Masculinity, Homophobia, and Modern Manhood, pag. 6)

„În climatul politic şi social din Statele Unite din a doua jumătate a anilor 1960, problema homosexualităţii s-a politizat foarte mult. Exista o mişcare a activiştilor homosexuali care promovau drepturi civile şi politice pentru homosexuali, şi aceasta pe măsură ce homosexualii începeau să capete un statut mai degrabă de minoritate în raport cu drepturile politice şi civile, iar nu de categorie deviantă. Psihiatria, care până atunci definise homosexualitatea ca pe o boală şi îi diagnosticase pe homosexuali ca bolnavi mintal, era privită ca un obstacol formidabil, dar important politic şi strategic, în lupta homosexualilor pentru un statut social şi politic. La sfârşitul anilor 1960, homosexualii din Statele Unite au lansat o campanie susţinută pentru a depatologiza homosexualitatea.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 67, în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

În citatul de mai jos, „revizia nosologică” menţionată o constituie decizia din 1973 de eliminare a homosexualităţii din Manualul de Diagnoză şi Statistică al Bolilor Mintale (DSM) publicat de Asociaţia Americană de Psihiatrie.

„La scurt timp după revizia nosologică, s-a produs o mutaţie semnificativă in cercetarea legată de homosexualitate. Mutând accentul de pe etiologie şi vindecarea homosexualităţii, teoreticienii şi cercetătorii au început să spună că atitudinea negativă faţă de homosexuali, nu homosexualitatea în sine, este cea care le generează homosexualilor multitudinea de probleme cu care se confruntă (Smith, 1971). Mulţi dintre aceşti cercetători au respins ceea ce ei numeau „analiza victimei” şi şi-au redirecţionat atenţia către posibilii victimizatori, adică către atitudinea heterosexualilor faţă de homosexuali şi homosexualitate (MacDonald, Huggins, Young şi Swanson, 1972). Homosexualitatea a fost privită de acum ca o opţiune de viaţă normală şi sănătoasă. Au apărut însă noi întrebări: care sunt etiologia şi caracteristicile indivizilor care au atitudini şi reacţii negative faţă de homosexuali şi homosexualitate? Care este soluţia pentru aceste atitudini?” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 68 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

Homofobie este un cuvânt inventat de promotorii homosexualităţii pentru a descrie acele „atitudini şi acţiuni” ale celor care se opun homosexualităţii. Iniţial, homofobia a fost definită ca „teama sau frica de contact apropiat cu homosexualii”. Nu se ştie sigur însă de unde provine acest cuvânt. În articolele şi cărţile care dezbat homofobia există două viziuni. „Cuvântul, care se pare că a apărut în anii 1960, a fost folosit de K. T. Smith în 1971 într-un articol intitulat „Homofobia: O încercare de profil de personalitate.” (Fone, Homophobia A History, pag. 5) Alţii afirmă că George Weinberg este cel care a introdus termenul în cartea sa din 1972, Society and the Healthy Homosexual.

Ceea ce este însă clar este faptul că „homofobie” este o alegere proastă pentru un cuvânt menit a descrie atitudinile şi acţiunile celor care se opun homosexualităţii. În sens clinic, atitudinile şi acţiunile nu sunt o fobie. Acest cuvânt nu poate descrie clar care sunt atitudinile şi acţiunile faţă de homosexualitate. Dar pentru a obţine acceptarea homosexualităţii şi din motive politice, cuvântul are anumite avantaje. Multe dintre informaţiile de mai jos provin de la promotori ai homosexualităţii.

Definiţia „homofobiei”

„Homofobie este un termen problematic, în special când îl luăm literal.” (Plummer, One of the bous: Masculinity, Homophobia, and Modern Manhood, pag. 4)

„Literal, teama iraţională de homosexuali; folosit într-un sens mai larg pentru a indica ura faţă de homosexuali şi lesbiene şi opinia că aceştia sunt într-un fel inferiori heterosexualilor.” (Kranz şi Cusick, Gay Rights, pag. 155)

„Se pare că în ultimii douăzeci de ani, termenul homofobie a fost generalizat pentru a descrie orice atitudine, concepţie sau atitudine negativă faţă de homosexuali (Haaga, 1991; Fyfe, 1983).” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 68 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

„Homofobia a fost un termen convenabil menit a interpreta limitele culturale asupra comportamentului homosexual, dar a devenit un concept politic pervers folosit pentru a eticheta orice atitudine nepozitivă faţă de homosexuali. Totuşi, descrierea conceptului şi cercetările întreprinse pentru a susţine aceste teorii nu au indicat nici teamă şi nici reacţii specifice faţă de homosexuali.” (Nungessor, Homosexual Acts, Actors, and Identities, pag. 162)

„Alte variante ale unei definiţii mai generale a homofobiei includ descrierea din Colin's (1991) ca atitudine şi comportament discriminatoriu împotriva homosexualilor.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 69 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

„Au existat şi alte încercări de definire. Morin şi Garfinkle (1978) au spus că homofobul este un individ care nu pune valoare pe stilul de viaţă homosexual aşa cum pune pe stilul de viaţă heterosexual” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 69 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

„Bell (1991) considera homofobia a fi echivalentă cu homonegativitatea, care se referă la orice sentimente şi gânduri negative faţă de homosexuali şi homosexualitate.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 69 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

„Reiter (1991) definea homofobia ca fiind o prejudecată antihomosexuală, un fenomen complex ale cărui rădăcini sunt legate de un anumit context cultural.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 69 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

„Termenul „homofobie” este folosit astăzi pentru a defini teama de şi respingerea homosexualităţii şi a celor care o practică.” (Fone, Homophobia A History, pag. 5)

„‘Homofobie' a devenit popular ca descriere a unei întregi game de emoţii, atitudini şi comportamente negative faţă de homosexuali.” (Haaga, „Homophobia”?, pag. 171)

„Pe măsură ce cuvântul „homofobie” a devenit tot mai utilizat, a început să fie folosit şi de specialişti şi non-specialişti pentru a indica orice atitudine, concepţie sau acţiune negativă la adresa homosexualilor, rezultatul fiind acela că termenul şi-a pierdut mult din precizia iniţială.” (Hudson şi Ricketts, „A Strategy for the Measurement of Homophobia,” pag. 357)

„Homofobia este în principal o acuză, întrucât se îndreaptă în principal către fapte şi către ce anume reprezintă acele fapte, şi abia apoi către persoanele care săvârşesc acele fapte, deşi în secolul nostru acele persoane au primit un nume distinct. Aceasta este o prejudecată ideologică, legată de a face, nu de a fi.” (Young-Bruehl, The Anatomy of Prejudices, pag. 143)

„Homofobia” nu este o „fobie”

În sens clinic, o fobie este o teamă iraţională de ceva; un individ care are o fobie încearcă să evite ceea ce îi declanşează acea teamă. Dacă nu pot evita obiectul fobiei lor, acesti oameni o suportă într-o manieră foarte neplăcută.

„O fobie este în principal teama iraţională de ceva. Nu este o boală. Nu este o tulburare mintală.” (www.pe2000.com/phobiawhat.htm)

„O fobie este o teamă persistentă, excesivă şi nerealistă faţă de un obiect, persoană, animal, activitate sau situaţie. Persoana care are o fobie ori încearcă să evite acel ceva care îi declanşează teama, fie îl suportă cu anxietate şi mari probleme.” (www.intelihealth.com/IH/ihtIH/WSIHW00/9339/9475.html)

Deci, folosind definiţiile şi descrierile de mai sus, folosite şi de cei care promovează homosexualitatea, avem utilizarea greşită a acestui cuvânt.

Comparatie între o fobie şi o prejudecată

„Pe scurt, „homofobia” pare, cel puţin la nivel descriptiv, a fi mai mult o prejudecată decât o fobie.” (Haaga, „Homophobia”?, pag. 172)

Mai jos se află o schemă cu ceea ce foloseşte Haaga pentru a avansa ideea că homofobia este o prejudecată şi nu o fobie, aşa cum este aceasta definită în sens medical. Persoana care suferă de o fobie are o anxietate, îşi vede temerile ca fiind excesive, evită ceva şi deci ea este cea care trebuie să se schimbe. Cel care însă are o prejudecată este supărat pe un altul, îşi justifică mânia, foloseşte un comportament agresiv în discriminarea celuilalt; aici persoana prejudiciată şi discriminată este cea care trebuie să se schimbe.

Homofobia nu este o fobie

Măsurarea homofobiei

Vom analiza aici cinci studii prin care s-a încercat măsurarea homofobiei. Primul a fost realizat de Kenneth T. Smith în 1971, folosind o scală cu nouă poziţii, şi a fost publicat în revista Psychological Reports.

1. Smith, 1971

„Una dintre primele încercări de a măsura homofobia a constat într-un efort de a descoperi corelările psihologice între persoanele care raportează atitudini negative faţă de homosexuali (Smith, 1971). Smith a conceput un chestionar auto-declarativ, cu 24 de întrebări, care conţinea o scală a homofobiei (Scala H) cu nouă poziţii şi 15 întrebări care evaluau atitudinea faţă de un set de subiecte, printre care şi patriotism, materialism, sexualitate, religie şi roluri sexuale tradiţionale.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 70 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

Studiul lui Smith de măsurare a homofobiei a fost realizat la State University College din Fredonia, SUA. Participanţii au fost 130 de studenţi de la cursurile de psihologie. Smith a folosit un auto-chestionar cu 24 de întrebări şi numai 9 întrebări legate direct de subiectul homofobiei.

„Chestionarul a fost administrat unui grup de studenţi la Psihologie. Dintre cele 93 de chestionare returnate, cei cu cele mai ridicate 21 şi cele mai scăzute 21 de valori pe scala H au reprezentat grupurile homofob şi nehomofob.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 70-71 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

Studiul lui Smith a inclus secţiuni care ar trebui să fie de interes, iar cercetătorul le-a menţionat în raportul despre studiu. Nu numai că scala H folosită s-a bazat pe un număr mic de întrebări, dar chestionarul în sine nu reprezenta o scală. Alegerea arbitrară folosită de Smith pentru cele 21 de valori superioare şi inferioare la determinarea scalei H constituie probabil cel mai dubios aspect al studiului său de încercare de măsurare a homofobiei.

„Smith a admis că chestionarul nu reprezintă chiar o scală întrucât folosea răspunsuri forţate, nu un continuum de răspunsuri.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 70 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

„Proprietăţile psihometrice ale scalei H şi restul de întrebări nu au fost raportate la acest studiu. Se pare că nu s-au obţinut măsuri privind fiabilitatea scalei H sau măsuri ale variabilelor de personalitate. Mai mult, nu este clar de ce folosirea celor 21 de valori superioare şi 21 inferioare a reprezentat o metodă adecvată pentru clasificare. Este posibil ca acest grup să fi avut un interval trunchiat şi deci să fi fost evaluat incorect ca homofob sau nehomofob.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 71 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

„Astfel, scala H a lui Smith (1971) constituie o măsurare a homofobiei discutabilă din punct de vedere psihometric. Dacă au fost evaluate proprietăţile psihometrice, ele nu au fost raportate de autor. Nu s-au stabilit norme şi nici o valabilitate acceptabilă pentru scala H, ci doar nişte intervale arbitrare bazate pe cele mai joase 21 de valori din eşantion.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 71 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

2. Lumby, 1976

În 1976, Lumby şi-a prezentat în Journal of Homosexuality propriul studiu privind măsurarea homofobiei. Studiul a fost realizat în campusul Southern Illinois University din Carbondale, SUA. Participantii au fost 120 de studenţi albi din pătura de mijloc a societăţii, provenind din mediul metropolitan, urban şi rural din statul Illinois. Au fost 60 de subiecţi homosexuali şi 60 de subiecţi heterosexuali. Lumby a transformat scala H a lui Smith într-un index Likert, cu valori de la 1 (“dezaprobare totală”) la 5 (“aprobare totală”).

„Lumby (1976) a transformat scala H a lui Smith într-un index Likert, cu valori de la 1 („dezaprobare totală”) la 5 („aprobare totală”), şi şi-a realizat studiul în intenţia de a evalua validitatea măsurării.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 71 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

Lumby, la fel ca Smith, a recunoscut că studiul său prezintă niste hibe majore. Ei au început cu o presupunere făcută de Lumby în derularea studiului său. Lumby, folosind indexul Likert, nu reuseste să îmbunătătească măsurarea homofobiei.

„Lumby a presupus că dacă scala H chiar a măsurat homofobia heterosexualilor, ar trebui să existe diferențe semnificative între răspunsurile homosexualilor şi cele ale heterosexualilor. Problema principală în logica acestei presupuneri este aceea că deşi orice măsurare validă a homofobiei ar trebui să facă diferenţa între homosexuali şi heterosexuali, nu rezultă că o măsurătoare care face diferenţa între aceste două grupuri reprezintă o măsură validă a homofobiei. De fapt, tot ce se poate conchide dintr-o astfel de măsurare este faptul anumite tipare de răspuns se corelează pozitiv sau negativ cu heterosexualitatea.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 71 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

„Totuşi, Lumby a declarat că scala nu poate fi considerată ca fiind o măsură validă a homofobiei întrucât nu întruneşte cerinţele minimale ale scalogramei Guttman. Această concluzie a fost atribuită parţial ambiguităţii şi ciudăţeniei formulării multora dintre întrebări.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 71 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

„Deşi Lumby a remediat dificultătile rezultate din formatul forţat al lui Smith (1971), indexul Likert folosit de el nu a reprezentat o îmbunătăţire semnificativă a măsurării homofobiei.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 72 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

3. Milham, San Miguel şi Kellogg, 1976

Un al doilea studiu care a încercat să măsoare homofobia a fost raportat în acelaşi număr din 1976 al Journal of Homosexuality, care conţinea şi studiul lui Lumby. Acesta a fost realizat la University of Houston de către Milham, San Miguel şi Kellogg. Participantii la studiu au fost în număr de 795, toţi studenţi începători la Psihologie. Ca şi la celelalte două studii de măsurare a homofobiei, cercetătorii au folosit un chestionar. Au existat 38 de afirmaţii privind concepţiile, cu răspunsuri de Adevărat sau Fals. Au fost 38 de afirmaţii pentru atât pentru homosexuali, cât şi pentru lesbiene, dând un total combinat de 76 de afirmaţii.

„Cele 76 de afirmaţii au fost administrate unui eşantion de 795 de subiecţi proveniţi dintre studenţii la Psihologie.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 76 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

„Treizeci şi opt de afirmaţii legate de conceptii reflectau o gamă largă de opinii la adresa homosexualilor.” (Milham, San Miguel şi Kellogg, „A Factor - Analytic Conceptualization of Attitudes Toward Male and Female Homosexuals,” pag. 4)

„Aceşti cercetători au creat un chestionar cu 38 de întrebări, pentru a analiza un spectru variat de atitudini şi concepţii faţă de homosexualitate.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 75 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

„Răspunsurile au fost de tipul adevărat sau fals. Toate întrebările au fost duplicate pentru a fi folosite separat pentru homosexuali şi lesbiene.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 76 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

Dintre cele 3 studii realizate până în 1976, ca instrumente pentru măsurarea homofobiei, studiul lui Milham, San Miguel şi Kellogg poate fi considerat drept cel mai bun din punct de vedere metodologic.

„Înainte de realizarea IHP, Milham, San Miguel şi Kellogg (1976) au realizat ceea ce pare să fie cea mai bună metodologic cercetare a atitudinilor faţă de homosexualitate.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 75 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

4. Hudson şi Ricketts, 1980

Instrumentul lui Hudson şi Ricketts pentru măsurarea homofobiei este unul dintre cele mai folosite. Studiul lor a fost realizat la University of Hawaii în Manoa, printre studenţii de la facultăţile de asistentă socială, sociologie şi psihologie. Participanţii au furnizat voluntar şi nealeatoriu 300 de răspunsuri valide. Instrumentul lui Hudson şi Ricketts pentru măsurarea homofobiei este o scală - Indexul Homofobiei (IHP), constând din 35 de rubrici cu o scală a răspunsurilor tip Likert.

„În toamna lui 1977, studenţilor de la asistentă socială, sociologie şi psihologie de la University of Hawaii din Manoa li s-a administrat un scurt chestionar şi trei scale, voluntar şi nealeatoriu. S-au obţinut în total 300 de răspunsuri valide şi, deşi nu există o evidenţă exactă, rata răspunsurilor primite a fost peste 80%.” (Hudson şi Ricketts, „A Strategy for the Measurement of Homophobia,” pag. 362)

„Cea mai folosită metodă de măsurare a homofobiei este cea concepută de Hudson şi Ricketts (1980). Aceşti cercetători au încercat să combine aspecte care evaluau atitudinile de homofobiei, cu componente afective ale răspunsului homofob.” (O'Donohue și Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 72 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings).

„Scala, intitulată Indexul Homofobiei (IHP), consta din 25 de rubrici cu o scală a răspunsurilor tip Likert.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 75 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

Scala IHP, pe lângă faptul că este cel mai folosit instrument de măsurare a homofobiei, este şi cea mai sofisticată - empiric şi psihometric. Rămân însă întrebările dacă această scală măsoară de fapt homofobia sau o reacţie la adresa homosexualităţii.

„În ansamblu, creatorii lui IHP au folosit o abordare cumva mai sofisticată empiric şi psihometric, în comparaţie cu cercetătorii anterior care au creat instrumente pentru măsurarea homofobiei. A fost evaluată uniformitatea internă a scalei, cercetătorii abordând şi unele probleme de validare. Totuşi, sunt necesare şi alte studii, pentru testarea fiabilităţii şi validităţii concluziilor acestei scale. Se pune totuşi întrebarea dacă această scală măsoare de fapt homofobia sau o reacţie la homosexualitate.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 75 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

5. Logan, 1996

Revista Journal of Homosexuality a publicat în numărul din 1996 un alt studiu privind măsurarea homofobiei. Ca şi la studiile şi scalele anterioare, care au încercat să măsoare homofobia, începând de la Smith în 1972, şi studiul lui Logan arată că folosirea termenului „homofobie” pentru a descrie un comportament anti-homosexualitate este inexact şi eronat.

Studiul lui Logan a fost realizat la University of Virginia. Eşantionul de studiu a constat din 207 femei şi 177 bărbaţi de la cursurile de Adaptare Mentală şi Adaptare Personală şi Personalitate. Autorul a conceput o scală numită Gay and Lesbian Response Scale (GLRS) cu 28 de rubrici. Răspunsurile la afirmaţiile din GLRS au fost indicate folosind o scală Likert cu cinci valori, cifra 1 fiind „total de acord” şi cifra 5 „dezacord total”.

„GLRS a inclus afirmaţii care indică un răspuns fobic faţă de homosexuali şi lesbiene, şi afirmaţii care indică prejudecăţi faţă de homosexuali şi lesbiene, măsurate prin declaraţii de afecte, opinii stereotipice şi viziuni care privesc discriminarea activă a homosexualilor şi lesbienelor.” (Logan, Homophobia? No, Homopredjudice, pag. 40)

„În concluzie, constatările acestui studiu arată că utilizarea pe scară largă a termenului „homofobie” pentru a descrie răspunsul anti-homosexual este inexactă şi necorespunzătoare, termenul trebuind a fi folosit numai pentru acei câţiva indivizi care demonstrează un real răspuns fobic faţă de homosexuali şi lesbiene. Mai mult, acest studiu sugerează destul de puternic că majoritatea reacţiilor anti-homosexuali intră în categoria prejudecăţilor şi că se recomandă utilizarea termenului „homoprejudecată” pentru descrierea acestor reacţii.” (Logan, Homophobia? No, Homopredjudice, pag. 50)

Limitările homofobiei

Promotorii homosexualităţii recunosc limitările termenului „homofobie”. Cel mai problematic aspect este faptul că multe dintre deducţiile bazate pe aceste instrumente de măsurare a homofobiei sunt invalide din cauza numeroaselor probleme psihometrice ale fiecăreia dintre aceste scale. Cuvântul homofobie este folosit totuşi pentru că lipsesc alţi termeni care să exprime mai bine ce este de fapt „conceptul homofobiei” - o prejudecată.

„Probabil problema psihometrică cea mai serioasă, care implică validarea tuturor scalelor homofobiei, este absenta unui grup de criterii referenţiate comportamental şi preexistente. Validarea instrumentelor de măsurare a homofobiei a implicat un grup de criterii conceput după valori ale măsurătorilor unui anumit sistem despre care se credea că are legătură cu homofobia, cum ar fi conservatorismul sexual, religiozitatea sau neadaptarea. Acest defect ar putea fi remediat prin folosirea unui grup de criterii cum ar fi indivizi care să fi comis infracţiuni de ură împotriva homosexualilor.

Astfel, date fiind numeroasele probleme psihometrice ale fiecăreia dintre aceste scale, multe dintre concluziile trase de cercetători pe baza instrumentelor pentru măsurat homofobia nu sunt valabile.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 77 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

„Măsurătorile psihometrice actuale ale homofobiei sunt inadecvate şi de aceea nu este clar dacă acest lucru ar putea fi măsurat cu exactitate. Dezvoltarea conceptului de homofobie pare să fie în faşă încă. Este foarte important să se stabilească un consens privind definiţia fermă a acestui termen. O gamă de termeni înrudiţi pot merge de la foarte general (de ex., homonegativitate), cu referire la orice atitudine sau comportament negativ, la ceva mai specific. În plus, se pot crea subseturi ale acestui domeniu, cum ar fi homofobia (de ex., teama şi evitarea iraţională) sau homoagresivitatea (de ex., indivizi care comit fapte ilegale la adresa homosexualilor).” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 82 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

„Deci, de acum încolo, când ne vom referi la „teama de homosexuali”, vom spune „homofobie”; când ne vom referi la ura faţă de homosexuali, vom spune „homo-ură”.” (Kirk şi Madsen, After the Ball How America Will Conquer Its Fear and Hatred of the Gay's in the 90s, pag. XXIII)

„Homofobia reprezintă o prejudecată polimorfă mobilă, care include o varietate de sensuri, multe dintre ele fiind nesexuale. Aceasta face dificilă alocarea unui nume satisfăcător pentru homofobie.” (Plummer, One of the boys: Masculinity, Homophobia, and Modern Manhood, pag. 305)

„Evident, încercările anterioare de a conceptualiza dimensiunea cognitivă a reacţiilor la adresa homosexualităţii cu ajutorul unui continuum bipolar şi atotcuprinzător, sunt inadecvate. Se pare că heterosexualii fac o mai mare distinctie şi discriminarea în conceptualizarea homosexualilor decât s-a presupus iniţial.” (Milham, San Miguel şi Kellogg, „“A Factor - Analytic Conceptualization of Attitudes Toward Male and Female Homosexuals,” pag. 9)

„Rezultatele acestui studiu conferă susţinere conceptualizării multidimensionale a reacţiilor la adresa homosexualităţii.” (Milham, San Miguel şi Kellogg, „“A Factor - Analytic Conceptualization of Attitudes Toward Male and Female Homosexuals,” pag. 10)

Criticii homofobiei au remarcat şi faptul că homofobia este problematică din cel puțin două motive.

„Mai întâi, cercetarea empirică nu arată că atitudinile anti-homosexuali ale heterosexualilor pot fi în mod rezonabil considerate o fobie în sensul clinic al cuvântului. Într-adevăr, puținele date disponibile sugerează faptul că mulţi heterosexuali care exprimă ostilitate faţă de homosexuali şi lesbiene nu manifestă reacţiile fiziologice la homosexualitate care sunt asociate cu alte fobii (vezi Shields& Harriman, 1984). În al doilea rând, folosirea termenului homofobie implică ideea că prejudecăţile anti-homosexuali reprezintă mai degrabă o entitate clinică individuală, nu un fenomen social adânc înrădăcinat în ideologiile sociale şi relatiile inter-grup. Mai mult, o fobie este de obicei resimţită ca disfuncţională şi neplăcută. Totuşi, prejudecăţile faţă de homosexuali sunt deseori foarte funcţionale pentru heterosexualii care le manifestă.” (http://psychology.ucdavis.edu/rainbow/html/prej_defn.html)

Un duşman devine un prieten

Probabil cineva ar putea găsi interesant faptul că cei care apără homosexualitatea folosesc conceptul de „homofobie”. În cadrul acestui concept, există o afecţiune şi există o nevoie de ajutor psihologic pentru persoana care suferă de homofobie. Într-un context politic, există şi ideea de discriminare. Până în 1973, viziunea comună era aceea că homosexualul este bolnav şi că are nevoie de ajutor psihologic. În 1973, o serie de activişti homosexuali, ajutaţi de psihiatri homosexuali şi pro-homosexualitate, au reuşit să schimbe statutul homosexualităţii ca boală. Evenimentul l-a reprezentat eliminarea homosexualităţii din Manualul de Diagnostic şi Statistică al Asociaţiei Americane de Psihiatrie (APA).

„În 1973, printr-un vot de 5.854 la 3.810, categoria de diagnostic a homosexualităţii a fost eliminată din Manualul de Diagnostic şi Statistică al Asociaţiei Americane de Psihiatrie (Bayer, 1981).” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 66 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

„Scriind despre decizia din 1973 şi disputa din jurul acesteia, Bayer (1981) a afirmat că aceste schimbări s-au produs din raţiuni politice iar nu ştiinţifice. Bayer a argumentat că revizia a reprezentat o cedare a APA în fața presiunilor sociale şi politice, fără a dispune măcar de nişte teorii sau date ştiinţifice noi privind sexualitatea umană.” (O'Donohue şi Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 66 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings.)

Promotorii homosexualităţii au preluat ceva ce le fusese duşman până atunci şi l-au transformat într-un aliat. A fost o inversare de roluri între ideea că homosexualitatea este o boală care necesită ajutor de specialitate şi făurirea „homofobiei” ca boală a celor care se opun homosexualităţii şi care ar avea nevoie de ajutor pentru vindecare.

Bibliografie

Fone, Byrne. Homophobia A History. Metropolitan Books. New York, 2000.

Friedman, Richard C. M.D., and Jennifer I Downey, M.D. „Homosexuality.” The New England Journal of Medicine Oct. 6, 1994, Vol. 331, No. 4, 923-930.

Haaga, David A. F. „Homphobia”? Journal of Social Behavior and Personality. 1991, Vol. 6, No. 1, 171-174.

Kantor, Martin. Homophobia Description, Development, and Dynamics of Gay Bashing. Praeger. Westport, Connecticut and London, 198.

Kranz, Rachel and Tom Cusick. Gay Rights. Facts on File, Inc. New York, 2000.

Kirk, Marshall and Hunter Madsen Ph.D. After the Ball How America Will Conquer Its Fear and Hatred of the Gay's in the 90s. Doubleday. New York, 1989.

Hudson, PhD., Walter and Wendell A. Ricketts. „A Strategy for the Measurement of Homophobia.” Jornal of Homosexuality. Summer 1988, Vol. 5 (4), 357-372.

Lumby, PhD., Malcom E., „Homophobia: The Quest for a Valid Scale.” Journal of Homosexuality. Fall, 1976, Vol. 2(1), 39-47.

Logan, PhD, Colleen R. Homophobia? No, Homopredjudice. Journal of Homosexuality. 1996. Vol. 31(3), 31-53.

Miguel, MS, Christopher L. and Jim Milham, Phd. „The Role of Cognitive and Situational Variables in Aggression Toward Homosexuals.” Journal of Homosexuality. Fall 1976, Vol. 2 (1), 11-27.

Milham, PhD., Jim, Christopher L. San Miguel, MS. And Richard Kellogg. „A Factor - Analytic Conceptualization of Attitudes Toward Male and Female Homosexuals.” Journal of Homosexuality. Fall 1976, Vol. 2 (1), 3-10.

Nungessor, Lon G. Homosexual Acts, Actors, and Identities. Praeger. New York, 1983.

O'Donohue, William T. and Christine E. Caselles. „Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues.” P. 65- 83 in Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright şi Nicolas A. Cummings. Routledge. New York and Hove, 2005.

Patterson, Charolette J. „Sexual Orientation and Human Development: An Overview.” Developmental Psychology 1995, Vol. 31, No.1, 3-11.

Plummer, PhD, David. One of the boys Masculinity, Homophobia, and Modern Manhood. Harrington Park Press. New York, London and Oxford, 1999.

San Miguel, MS., Christopher L. and Jim Milham, PhD., „The Role of Cognitive and Situational Variables in Aggression.” Journal of homosexuality. Fall 1976, Vol.2 (1), 11-27.

Smith, Kenneth T. „Homophobia: A Tentative Personality Profile.” Psychological Reports. 1971, 29, 1091-1094.

Wright, Rogers H. and Nicolas A. Cummings. Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm. Routledge Taylor & Francis Group. New York and Hove, 2005.

Young-Bruehl, Elisabeth. The Anatomy of Prejudices. Harvard University Press. Cambridge, Massachusetts, 1996.

Sursa: Behavior and not a Person