În vara anului 2009, unele publicaţii din România preluau o ştire difuzată pe canalele internaţionale, legată de posibilitatea trecerii unei persoane de la homosexualitate la heterosexualitate. Se afirma, printre altele, că Asociaţia Americană de Psihiatrie a comunicat oficial că nu există nici o dovadă ştiinţifică publicată, care să susţină eficacitatea 'terapiei reparatorii' ca tratament pentru schimbarea orientării sexuale a cuiva.

Aceasta este una dintre cele mai mari minciuni repetată la nesfârşit de unele asociaţii din domeniul sănătăţii mintale, în încercarea de a nega realitatea că unii homosexuali se pot schimba. Am compilat materialul de mai jos pentru a arăta, în contradicţie cu ce spun unele asociaţii înregimentate politic, ce afirmă studiile ştiinţifice publicate la zi.

Asociaţia Americană de Psihiatrie nu este singura care repetă acest refren.

Asociaţia Americană de Psihologie pretinde că la zi, nu există cercetări ştiinţifice adecvate care să arate că terapia menită să schimbe orientarea sexuală (numită uneori terapie reparatorie sau de conversie) ar fi sigură sau eficientă.

Asociaţia Americană pentru Consiliere afirmă: Nu am găsit nici o dovadă ştiinţifică publicată în reviste de psihologie verificate care să arate că terapia de conversie este eficientă în schimbarea orientării sexuale a cuiva, de la atracţii faţă de acelaşi sex la atracţii către sexul opus şi pretinde că nu există suport empiric în acest sens (terapia reparatorie/de conversie).

Asociaţia Naţională a Asistenţilor Sociali: Nu există date care să demonstreze că terapiile reparatorii sau de conversie sunt eficiente, şi, de fapt, ele pot fi dăunătoare (Davison, 1991; Haldeman, 1994).

În plus, U.S. Surgeon General (autoritatea medicală supremă din SUA) declara în 2001, că nu există nici o dovadă ştiinţifică valabilă că orientarea sexuală se poate schimba (Haldeman, 1994; APA, 2000).

Iată un consens impresionant. Dar asta e o minciună. De unde ştiu?

Sigur, unele declaraţii se ascund în spatele unor formulări subtile gen „dovezi ştiinţifice valabile” sau „cercetări ştiinţifice adecvate”, singurele dovezi valabile care ar întruni criteriile lor ar fi rapoartele care afirmă că eforturile de schimbare sunt întotdeauna ineficiente.

De ce ar minţi toate aceste asociaţii? Avem de-a face cu o teorie a conspiraţiei sau, dintr-o altă perspectivă, cu o obsesie a teoriei conspiraţiei? Pentru a înţelege de ce acest consens corect politic printre principalele asociaţii de specialitate din Statele Unite, ar trebui să înţelegem mai întâi cum se pune problema în contextul social din această ţară, unde sensibilităţile sociale faţă de minorităţile de tot felul sunt exacerbate, iar „toleranţa” şi „acceptarea” fără discernământ sunt ridicate la rang de virtute.

Cu toate acestea, există multe dovezi ale acestei mari minciuni.

Adevărul incorect politic: peste 23 de studii publicate

Voi prezenta mai jos 23 de studii empirice şi studii de caz publicate în ultimii 40 de ani. Laolaltă, ele arată că 1.202 de persoane cu orientare homosexuală dintre cele 3.036 din cele 23 de studii (40!) au înregistrat un anumit grad de schimbare către heterosexualitate.

Jones& Yarhouse, Carte: Ex-Gays? A Longitudinal Study, InterVarsity Press, 2007

Au înregistrat o anumită schimbare heterosexuală: 33 din 73

Shidlo& Schroeder, Professional Psychology: Research and Practice, 2002

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 14 din 202

Nicolosi, Byrd & Potts, Psychological Reports, 1997

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 573 din 882

Berger, American Journal of Psychotherapy, 1994

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 1 din 1

MacIntosh, Journal of the American Psychoanalytic Association, 1994

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 276 din 1,215

Golwyn& Sevlie, Journal of Clinical Psychiatry, 1993

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 1 din 1

Schechter, International Forum of Psychoanalysis, 1992

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 1 din 1

Van den Aardweg, Carte: On the Origins and Treatment of Homosexuality, 1986

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 37 din 101

Schwartz& Masters, American Journal of Psychiatry, 1984

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 35 din 54

Pattison& Pattison, American Journal of Psychiatry, 1980

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 11 din 11

Birk, Carte: Homosexual Behavior: A Modern Reappraisal, 1980

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 18 din 29

Masters& Johnson, Carte: Homosexuality in Perspective, 1979

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 29 din 67

Socaridies, Carte: Homosexuality, 1978

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 20 din 45

Callahan, Carte: Counseling Methods, 1976

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 1 din 1

Freeman& Meyer, Behavior Therapy, 1975

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 9 din 11

Canton-Dutari, Archives of Sexual Behavior, 1974

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 44 din 54

Birk, Journal of Sex and Marital Therapy, 1974

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 14 din 66

Liss& Weiner, American Journal of Psychotherapy, 1973

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 1 din 1

Barlow& Agras, Journal of Applied Behavior Analysis, 1973

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 2 din 2

Pittman& DeYoung, International Journal of Group Psychotherapy, 1971

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 3 din 6

Truax& Tourney. Diseases of the Nervous System, 1971

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 20 din 30

Hatterer, Carte: Changing Homosexuality in the Male, 1970

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 49 din 143

McConaghy, British Journal of Psychiatry, 1970

Au înregistrat cel puţin o anumită schimbare heterosexuală: 10 din 40

Referinţele mele pentru aceste studii sunt:

1) „Homosexuality: The Use of Scientific Research in the Church’s Moral Debate,” de psihologii Dr. Stanton Jones şi Dr. Mark Yarhouse. InterVarsity Press, 2000.

2) New Direction Ministries of Canada: Proiectul Homosexualitatea şi posibilitatea schimbării,

3) http://www.narth.com/docs/published.html,

4) „Ex-Gays? A Longitudinal Study of Religiously Mediated Change in Sexual Orientation,” de Dr. Stanton Jones şi Dr. Mark Yarhouse. InterVarsity Press, 2007. Vezi http://www.narth.com/docs/rekersrev.html

5) „Changing Sexual Orientation: A Consumers' Report,” http://psycnet.apa.org/index.cfm?fa=buy.optionToBuy&id=2002-01066-003

Nu sunt aceste 23 de studii şi studii de caz publicate în ultimii 40 de ani suficiente pentru a demonstra minciuna asociaţiilor înregimentate politic?

Dacă nu, iată şi alte aspecte:

-- Dr. George Rekers, profesor emerit de neuropsihiatrie şi ştiinţe comportamentale la Facultatea de Medicină din cadrul University of South Carolina, a catalogat lucrarea lui Jones şi Yarhouse - „Ex-Gays? A Longitudinal Study” - drept „evident cel mai bun studiu ştiinţific la zi asupra schimbării orientării homosexuale…”

El a spus: „Analiza mea academică a condus la concluzia că această analiză constituie cel mai riguros şi bine conceput studiu empiric la zi asupra acestor aspecte. Acest studiu întruneşte cele mai înalte standarde de cercetare stabilite de Asociaţia Americană de Psihologie în sensul ca indivizii să fie evaluaţi, urmăriţi şi raportaţi periodic în mod corect, pe baza unei structuri de cercetare longitudinală şi prospectivă.”

-- Studiu lui Shidlo şi Schroeder a descoperit, în mod accidental, 14 cazuri de tranziţie de succes către heterosexualitate (din 202 subiecţi) în ciuda faptului că aceşti doi psihologi homosexuali îşi propuseseră să arate că terapiile de conversie sexuală sunt periculoase!

Pentru a recruta subiecţi pentru studiu, au publicat anunţuri în reviste pentru homosexuali, cu titlul „Ajutaţi-ne să demonstrăm răul produs de terapiile homofobe”. Titlul iniţial al studiului era „Terapiile homofobe: O dovadă a răului.”

Mai mult:

-- Dr. Robert Spitzer de la Columbia University a intervievat 200 de subiecţi care fuseseră predominant sau exclusiv homosexuali şi care afirmau că au înregistrat o schimbare a orientării sexuale. Pe baza răspunsurilor lor la 114 întrebări cu răspuns fix, el a concluzionat că 60% dobândiseră „o bună funcţionare heterosexuală” (ceea ce presupunea gânduri homosexuale lipsă sau rare) şi 19% obţinuseră o schimbare „completă” (fără gânduri, fantezii sau dorinţe homosexuale constante). Studiul a fost publicat în Archives of Sexual Behavior, octombrie 2003.

-- Dr. Warren Throckmorton a analizat 11 studii şi a publicat un articol intitulat „Constatări empirice şi clinice iniţiale privind procesul de schimbare pentru foştii homosexuali”. În articol, Throckmorton declară: „Analiza mea asupra literaturii contrazice politica principalelor asociaţii din domeniul sănătăţii mintale, în sensul că sugerează că orientarea sexuală, despre care se credea cândva că este o trăsătură sexuală fixă, este de fapt flexibilă la mulţi oameni şi se poate schimba ca urmare a terapiei pentru unii, al consilierii religioase pentru alţii şi spontan pentru alte persoane”. Publicat în numărul din iunie 2002 al Professional Psychology: Research and Practice.

-- Asociaţia Naţională pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii a discutat cu 206 terapeuţi şi consilieri care au lucrat cu persoane care doreau să-şi schimbe orientarea homosexuală. Laolaltă, aceşti 206 specialişti lucraseră cu un total de cel puţin 9.702 clienţi homosexuali care doreau o reorientare sexuală.

Peste 40% dintre terapeuţi au declarat că majoritatea (61% sau mai mult) clienţilor lor adoptaseră fie „o orientare predominant heterosexuală (nu doar comportament)” sau „înregistraseră o scădere semnificativă a gândurilor, sentimentelor şi comportamentelor homosexuale nedorite” sau ambele. Cu o medie de 47 de clienţi per terapeut, aceasta reprezintă peste 2.350 de clienţi care au înregistrat o importantă conversie homosexualitate-heterosexualitate, potrivit terapeuţilor care au lucrat cu ei. Publicat în revista de specialitate Psychological Reports din april 1997.

Singura concluzie rezonabilă este aceea că există substanţiale dovezi empirice că unii homosexuali au avut parte cel puţin de o anumită schimbare a orientării sexuale.

Orice ar spune unii, fie ei asociaţii de specialitate, ideea că nu există dovezi empirice ale schimbării este o mare minciună.