Timp de mai mulţi ani am acordat consiliere de specialitate femeilor care se confruntă cu sentimente homosexuale. Sper să reuşesc să prezint câteva dintre lecţiile pe care le-am învăţat eu şi sper să fac aceasta într-o manieră care să le aducă cinste lor, adevărului şi experienţelor lor interioare. Lucrez cu femei deosebite. Sunt foarte inteligente – personalităţi complexe, energice şi înzestrate cu un puternic simt al dreptăţii şi integrităţii.

Homosexualitatea feminină (lesbianismul) este o stare complexă. Ea implică mai mulţi factori diferiţi, unul dintre aceştia fiind relaţiile familiale ale femeii. Explicând homosexualitatea feminină, voi descrie unele dinamici familiale sau relaţii imperfecte care pot genera atracţii homosexuale la o fiică – însă voi, părinţilor, e important să auziţi voi aceasta mai întâi:

1. Ţineţi minte, nu doar relaţiile noastre cu copiii noştri sunt imperfecte; căsniciile noastre sunt imperfecte, relaţiile dintre părinţi sunt şi ele imperfecte, la fel şi relaţiile acestora cu părinţii lor şi aşa mai departe pentru fiecare dintre noi.

2. Fiecare copil este unic şi de aceea ei se percep pe ei înşişi şi lumea din jurul lor în mod diferit. Un copil poate vedea o situaţie ca hazlie şi poate râde. Altul poate resimţi teamă şi se poate retrage. Tu, ca părinte, nu poţi controla percepţiile sau reacţiile copilului tău.

O mare parte din conflictul homosexual se bazează pe percepţia şi interpretarea dată de copil evenimentelor vieţii. Când vorbesc despre o potenţială ruptură între fiică şi mamă sau tată, NU vreau să spun că voi, părinţii, nu vă iubiţi copilul; vreau să spun că din anumite motive, fiica ta poate că nu a simţit această dragoste. Această ruptură şi confuzie din cadrul relaţiei face parte din realităţile traiului într-o lume defectă. Din nefericire, aceste confuzii pot şi deseori se transformă în probleme care ne controlează viața. Homosexualitatea este doar un exemplu.

Părinţi, ştiu ce sarcină dificilă aveţi. Este important să fiţi deschişi şi să abordaţi problemele care pot exista în relaţia voastră cu fiica voastră, însă e la fel de important să nu ajungeţi îngropaţi şi paralizaţi de o vină care nu întotdeauna vă aparţine vouă.

POVESTEA LUI BETTY

Am crescut la tară. Mama avea multă treabă în timpul zilei, aşa că atunci când am fost mică, trebuia să mă lase singură destul de mult timp. Aparent, mă obişnuisem să rămân singură. Aveam un frate şi o soră mai mari, însă eu eram preferata lui tati. Totuşi, el a dezvoltat o relaţie emoţională nepotrivită cu mine. Mama era geloasă pe relaţia mea specială cu tati.

Eram o băieţoaică iar mami părea să încurajeze asta la mine. Rareori mă alinta. Nu-mi amintesc să mă fi ţinut în braţe sau să mă mângâie. Nu m-a învăţat niciodată ceva care să reprezinte feminitate. Ea însăşi nu era prea feminină şi probabil că nici nu-i plăcea că este femeie. Spunea că femeile sunt slabe.

În mijlocul golului creat în familia mea, am fost agresată sexual de un băiat când aveam şapte ani. Atingerea mi-a plăcut, dar ulterior băiatul m-a înjosit şi m-a respins. Mi-am jurat să nu am niciodată nevoie de nimic; uram feminitatea şi gândeam că este o slăbiciune.

În adolescență, purtam blugi şi tricouri sau geci şi bocanci de armată. Ulterior am devenit cadru militar. În facultate mi-am făcut o prietenă care ţinea la mine şi care a plâns când i-am povestit despre abuzul sexual. Aveam şi o prietenă apropiată care mă ţinea în braţe şi care mă liniştea atunci când mi-era frică. Ea era lesbiană. Eram şi eu lesbiană? Tot ce ştiu e că acea relaţie era ceea ce căutasem toată viața - o relaţie sigură, caldă, neabuzivă, alături de un sentiment de reciprocitate şi grijă sinceră.

Nu există băiat sau fată, tânăr sau tânără care să aspire sau să aleagă să devină homosexual. Sentimentele şi atracţiile în creştere faţă de acelaşi sex produc confuzie, teamă, copleşeală şi deseori ruşine. Aceşti bărbaţi şi femei au nevoie de compasiunea şi ajutorul nostru.

Să privim deci la piesele specifice care lipsesc din viața prietenei mele Betty, care au contribuit la atracţiile ei homosexuale.

Mai întâi, e important să înţelegem de ce anume are nevoie un copil ca să se dezvolte. Voi descrie aceste nevoie primare şi veţi vedea că tot ce are nevoie un copil ca să crească şi să se dezvolte sănătos vine prin relaţii.

I. CĂRĂMIZILE CONFLICTULUI LESBIAN

A. Etapele unei vieţi „ideale”

Iată o scurtă lecţie despre creşterea şi formarea omului; vreau să construiesc o viaţă „ideală” pe baza teoriei dezvoltării copilului. Remarcaţi felul în care relaţiile sunt baza supravieţuirii, creşterii şi dezvoltării unui copil, a procesului de auto-descoperire, formării unei identităţi şi în cele din urmă a dezvoltării capacităţii de a se raporta şi a iubi pe alţii.

1. Nevoile unei fetițe: hrană, căldură, protecţie, siguranţă, alint, constantă, securitate, atingere, atenţie, limbaj şi un ataşament solid şi cald faţă de mami. Aceasta este temelia pentru o conştiinţă de sine şi pentru o identitate feminină solidă, pentru un simt al încrederii sau bună-stării, astfel ca ea să se destindă şi să devină pur şi simplu ceea ce este menită să fie.

2. Nevoile din copilărie ale unei fete: Continuarea celor de mai sus, cu acceptare şi implicare din partea mamei astfel încât ea să se poată identifica sau copia pe mama ei. Ea are nevoie de afirmare şi încurajare din partea lui tati (tatăl este cheia pentru afirmarea identităţii la ambii copii), precum şi limite, încurajare, respect, ocazia de a învăţa şi reuşi, şi tovarăşe de joacă.

3. Nevoile unei adolescente: Are nevoie de un grup de prietene, care îi conferă un sentiment de apartenenţă. Are nevoie şi de atenţie şi afirmare din partea băieţilor - „misterioșii ceilalţi.” Cunoaşterea de sine trebuie să continue, prin ea putând să-şi solidifice identitatea de sine şi sentimentul de feminitate, simultan cu adâncirea prieteniilor cu tineri şi tinere.

4. Nevoile unei femei adulte: Intimitate sau relaţii profunde cu ceilalţi, un sentiment de scop şi sens ca femeie, dacă se căsătoreşte - unirea fizică, sufletească şi spirituală cu un „celălalt” complementar, simultan cu dezvoltarea sexualităţii.

B. Tipuri de iubire:

1. Iubire maternă / părintească: Legătura cu mama este de o importantă vitală, însă ambii părinţi sunt esenţiali pentru o creştere şi dezvoltare sănătoasă - relaţional şi în termeni de formare a identităţii.

2. Iubire prietenească: În cadrul acestor prietenii unisex sunt afirmate interesele şi identitatea feminină ale fetei.

3. Iubire romantică: Faţă în faţă cu cineva care este diferit. Aceasta este o întâlnire mult mai intensă; aici tânăra ajunge să se cunoască pe sine prin CONTRAST.

4. Iubire sexuală: Înflorire în cadrul angajamentului matrimonial, care conferă siguranţă şi securitate, alături de o completă vulnerabilitate.

Dar dacă…?

Aceasta este viața „ideală”. Dar dacă unele dintre nevoile PRIMARE ale fetiței lipsesc?

Dar dacă ea este separată de mami la naştere, neputând dezvolta un sentiment de apartenenţă? Multe dintre clientele mele lesbiene spun că se simt de parcă nici nu au „început”, ca şi cum le-ar lipsi o temelie internă. Dar dacă un copil este rareori atins? Dar dacă mama ei nu a putut să fie prezentă sau disponibilă din cauza unor probleme personale? Dar dacă fetița se mută în fiecare an cu familia în altă parte, şi fiecare prietenie a ei se sfârşeşte brusc? Mai important, de fiecare dată când își deschide inima pentru un ataşament - se produce o retezare.

În calitate de femei cu un anumit gol în inima noastră, devenim apoi confuze în ceea ce priveşte adevărata noastră nevoie după o iubire feminină şi ne înşelăm gândind că o relaţie romantică sau sexualizată ar putea umple acel gol generat cu ani în urmă de mami sau tati sau de către prietenele pe care nu le-am avut niciodată.

II. CĂRĂMIZILE LIPSĂ DIN CONFLICTUL LESBIAN

Homosexualitatea feminină poate fi definită prin aceste blocuri de dezvoltare lipsă sau prin relaţiile defectuoase din copilărie. În mod tipic, în relatările clientelor mele apar:

1) o relaţie lipsă, tensionată sau depărtată cu mama;

2) lipsă de protecţie, de respect sau un abuz din partea unui bărbat;

3) puţine sau nici o prietenie cu fetele, şi

4) un sentiment de goliciune sau ruşine în locul unei identităţi feminine depline.

Cărămida lipsă nr. 1: O relaţie lipsă, tensionată sau rece cu mama

„M-am născut într-o familie cu multe angoase, teamă, confuzie şi amărăciune. Chiar după ce m-am născut, starea psihică a lui tata s-a înrăutăţit şi a stat internat ani de zile. Când eram mică, mama nu a mai putut sta acasă cu noi - şapte la număr - trebuind să întreţină familia şi să fie capul familiei.”

„Pentru ca mama să poată munci, mergeam în timpul săptămânii la o mătuşă şi veneam acasă în weekend. Deşi ştiam că mama mă iubeşte, nu am amintiri cu ea fiind drăgăstoasă cu mine şi nici nu-mi amintesc să fiu atrasă către ea. Îmi amintesc însă că aveam nevoie de dragoste din partea ei, dar deseori eram respinsă.” – „Blossoming into a Woman” de Rebecca (director al asociaţiei Living Waters).

Clientele mele povestesc deseori că mama era atât de ocupată cu ceilalţi copii sau cu completarea rolului soţului absent, în luptă cu o boală sau cu sărăcia, depresia, etc., încât pur şi simplu ea nu era acolo în felul în care avea nevoie fetita.

O altă femeie povestea: „Îi iubeam pe mama şi pe surorile mele, însă nu mă raportam deloc la ele. Voiau să mergem la cumpărături sau să vorbim despre băieţi. Eu voiam să mă plimb cu bicicleta sau să mă joc cu o tobă. Exista o distantă între noi. Aceasta a amplificat tendinţa mea de a mă simţi izolată şi nesigură ca fată.”

Această femeie identifică un alt aspect comun la femeile cu asemenea probleme: o confuzie sau o respingere a feminităţii sau identităţii ei feminine. Multe femei care se confruntă cu atracţii homosexuale recunosc că nu le-a plăcut să fie fete, că erau băieţoaice, se îmbrăcau ca băieţii şi jucau roluri masculine în mijlocul copiilor sau chiar în propria familie. Această confuzia sau respingere a identităţii sexuale poate începe la o vârstă foarte timpurie şi este parte integrantă din conflictul lesbian.

Cărămida lipsă nr. 2: Lipsa protecţiei, a respectului sau abuzul din partea unul bărbat

„Tatăl meu nu mă vedea ca pe o fată şi astfel eu nu am înţeles valoarea feminităţii mele. Nu am învăţat că a fi fată e un lucru bun. Ce am învăţat eu a fost chiar opusul.

„… Nu am amintiri cu el strângându-mă în braţe sau spunându-mi că mă iubeşte. Nu m-am simţi apărată de el şi nici în siguranţă.

„Recent, Dumnezeu mi-a arătat că nu am cunoscut niciodată cu adevărat protecţia unui bărbat. Nu m-am odihnit niciodată în braţele unui bărbat şi nici a Tatălui Ceresc. Tatăl meu de pe pământ nu m-a învăţat aceasta şi nici eu nu am învăţat-o de la bunicul meu sau de la vărul meu, care a abuzat sexual de mine. Primul meu prieten m-a înşelat şi nu a păzit ceea ce îi dădusem - pe mine.” – „Blossoming into a Woman” de Rebecca (director al asociatiei Living Waters).

ABUZUL SEXUAL ŞI EFECTELE ACESTUIA

Abuzul sexual este devastator pentru psihicul unei fetițe. Am putut vedea cu toţii oameni din întreaga tară venind să-i ajute pe cei afectaţi de tragedia de la World Trade Center. Când nişte oameni sunt răniţi, în mod natural dorim să-i ajutăm. Dar atunci când o fetiță este abuzată sexual în secret, ea se confruntă singură cu socul, cu singurătatea şi cu haosul din sufletul ei. Această izolare, de fapt, poate fi la fel de dăunătoare ca şi abuzul în sine.

Fetele care au fost violate se confruntă de obicei cu profunde sentimente de trădare, epuizare, ruşine şi vină. Sentimentul de trădare conduce natural la o neîncredere crescândă în TOATE relaţiile ei, inclusiv în cea cu mama şi cu tata, întrucât aceştia nu au fost în stare s-o protejeze. Lipsa de putere pe care o resimte se transformă în ură - întâi faţă de sine şi apoi faţă de lume. Ruşinea şi vina sunt două pături grele care acoperă sufletul feminin. Dedesubt, fata stă ascunsă în întuneric, crezând că este rea, murdară, că nu valorează doi bani şi că este urâtă.

Abuzul sexual nu duce la lesbianism, dar se poate lipi de alte deficite relaţionale, trădări, sentiment de neglijare şi/sau abandon ŞI de un tot mai mare sentiment interior că ea nu este în regulă şi că nu este în siguranţă ca fată.

Cărămida lipsă nr. 3: Abuzul sau lipsa de respect din partea bărbaţilor

Clientele mele sunt frecvent mai apropiate de tata decât de mama - ea devine tovarăşul lui de pescuit sau de lucru în garaj. Ea a fost băiatul pe care şi l-ar fi dorit el. Această dinamică reprezintă o subtilă lipsă de respect şi neafirmare a valorilor intrinseci ale fetei ca persoană feminină.

Cărămida lipsă nr. 4: Puţine, deloc sau agitate prietenii cu alte fete

Multe dintre clientele mele au crescut în familii de militari sau misionari - se mutau la fiecare doi ani, prietenii rupte cu alte fete. Multe dintre clientele mele spun că pur şi simplu nu se potriveau cu celelalte fete. Aud deseori relatări despre femei pre-lesbiene confruntându-se cu cruzime şi trădare din partea altor adolescente.

Cărămida lipsă nr. 5: Lipsa unei dezvoltări complete a identităţii sexuale

Clientele mele descriu o „gaură neagră” din sufletul lor - un loc al disperării. Există o lipsă de conexiune cu emoţiile lor, „nu ştiu cum mă simt”, cu o ură profundă faţă de feminitate şi genul feminin. Unele se comportă masculin, altele nu, însă întotdeauna există o luptă internă legată de genul lor. Această „gaură” psihică este cea care deseori alimentează atracţia către altă femeie, ele căutând o identitate şi un simţământ al femininului prin intermediul altei femei.

III. PROTECŢIA DE SINE

Mai există ceva în acest puzzle. O fetiță sau o femeie este mai mult decât o victimă a mediului. Nimeni nu poate fi definit doar prin deficite sau prin elementele lipsă din copilărie. Întotdeauna alegem, creăm, acţionăm, răspundem, reacţionăm, etc. la experienţele vieţii. Aşa stau lucrurile şi cu fata pre-lesbiană.

O fată care are parte sau percepe o respingere sau neglijare din partea mamei sau lipsă de respect şi abuz din partea tatălui va începe să se auto-protejeze sau să limiteze aceste relaţii. Din nefericire, în mod inconştient ea se va apăra şi de binele şi de iubirea care îi sunt oferite, aşa cum se va păzi şi de răul de care se teme. În sinea ei se decide să se protejeze de orice posibilă rănire, ceea ce duce la şi mai multă pustietate şi la şi mai multe piese lipsă din viața ei.

Pe scurt, când această fată ajunge la pubertate, ea îşi doreşte iubire, ataşament şi alintare din partea mamei ei; siguranţă şi afirmare din partea tatălui; îşi doreşte relaţii cu colegele şi este încă confuză faţă de a fi femeie sau îi este teamă să devină o femeie.

În curând, ea poate începe să aibă fantezii în care este apropiată de o femeie mai mare, cum ar fi o profesoară, sau își poate dori să fie cea mai bună prietenă a unei fete drăguţe şi populare. În liceu, ea poate aluneca în braţele unei femei pe care o percepe ca sigură. Este lesbiană? Aşa spune cultura noastră. Sau doar are nevoie de anumite blocuri de formare care îi lipsesc?

Este atât de periculos să cataloghezi o anumită stare (atracţie faţă de acelaşi sex) ca IDENTITATE, atunci când este doar una dintre CONFUZIILE de identitate, atunci când există anumite nevoi relaţionale neîmplinite. Aceasta este o persoană a cărei dezvoltare este încă în curs. Această femeie nu trebuie catalogată ca lesbiană. Există anumite domenii de creştere şi dezvoltare care încă trebuie să se deruleze în viața ei. Pur şi simplu are nevoie de piesele lipsă.

IV. RELAŢIA ŞI FORMAREA SINELUI FEMININ

În centrul conflictului lesbian, nu veţi găsi o problemă sexuală, ci una relaţională (produsele secundare ale prăpăstiilor din relaţiile importante), aşa cum am arătat, precum şi o problemă de identitate (relaţia cu sine).

Femeile care se confruntă cu atracţii faţă de acelaşi sex descriu frecvent nu doar o confuzie de identitate, ci şi un gol profund prezent în locul unei conştiinţe solide de sine. Ele nu ştiu cine sunt. Am să explic aceasta comparând diferențele de formare la un băiat şi o fată.

Iniţial, atât băieţii cât şi fetele sunt ataşaţi de mama, la naştere. Pentru a-şi forma o identitate masculină sănătoasă, băiatul trebuie să se diferenţieze de mama şi în final să se ataşeze şi alinieze sau să se identifice cu tatăl. Pe de altă parte, o fată va rămâne legată de mama, care este ca ea. Fata se va descoperi pe sine şi identitatea ei feminină în cadrul acestui ataşament şi astfel va dezvolta sentimente de securitate, căldură, reciprocitate şi încredere.

Ea îl primeşte ulterior şi pe tatăl ei, care se apropie de ea pentru a-i oferi iubirea lui şi o afirmare, precum şi protecţia lui asupra legăturii ei speciale cu mama. În viața ei apar tot mai multe relaţii, construite pe „căminul” sau fundaţia mamei.

Aşa cum am spus, lesbianismul devine o posibilitate atunci când relaţia primară a fetei cu mama ei lipseşte, este întreruptă sau indezirabilă. Devine o posibilitate şi dacă relaţia tatălui cu fiica este nesigură sau lipsită de respect. Observaţi vă rog felul în care aceste perturbări elimină temelia primară din viața fetiței. Dacă fata percepe o separare în relaţia ei cu mama, atunci ea: 1) se confruntă cu un sentiment de nesiguranţă şi de abandon (ducând la anxietate), şi 2) pierde mijloacele prin care poate descoperi acele date fundamentale despre sine şi despre identitatea ei (depresie).

Acesta este începutul acelui gol interior. Fata nu a avut niciodată ocazia să se destindă într-un loc sigur, să o copieze pe mama, să primească dragostea altora şi astfel să crească. Se alege cu un sentiment de singurătate pe dinafară şi cu unul de goliciune pe dinăuntru. Ce femeie poate suporta aceste două sentimente simultan?

Ca femei, vom lucra, ne vom strădui şi chiar vom recurge la control şi manipulare pentru a reduce această singurătate şi goliciune. Deseori strigătul nostru după o relaţie se va transforma în nevroză şi într-o hiper-dependentă sau nevoie după altcineva. Şi întrucât inima unei lesbiene tânjeşte după o mamă, după prietenele din copilărie şi după o identitate feminină, această dependentă va lua forma exterioară a unei relaţii cu o femeie.

V. DEPENDENȚA EMOŢIONALĂ: UN EFORT DE SUPRAVIEŢUIRE

Multe dintre noi care lucrăm în acest domeniu descriem esenţa unei relaţii lesbiene ca fiind o „dependenţă emoţională”. În esenţă, avem o dependentă emoţională atunci când o femeie depinde de o alta pentru a-i da un sentiment al identităţii şi o siguranţă relaţională. Ea depinde de cealaltă femeie pentru a scăpa de goliciunea, singurătatea şi anxietatea proprie. La nivel subconştient, ea spune: „Binele meu primar depinde de legătura cu tine. Dacă legătura sau relaţia noastră este constantă, caldă, sigură şi iubitoare (perfectă), eu mă simt bine. Dacă legătura noastră este ameninţată în vreun fel, intru în criză. Nu mi-e bine.”

O femeie povesteşte: „Pentru mine lesbianismul nu se referea la sex… Tot ce voiam de fapt era o legătură! O legătură profundă, emoţională, din inimă. Cineva care să mă completeze. Cineva care să-mi confere valoare. Cu alte cuvinte, cineva care să aibă nevoie de mine! Relaţia fizică a venit ulterior şi a fost o manifestare a dorinţei de relaţionare, nu motivaţia iniţială.” („What I thought People Already Knew, But Don’t” de Kelley, scrisoare către asociaţia Living Hope, august 2002, volumul 6, nr. 8.)

Spre deosebire de bărbaţii homosexuali, rareori găsesc femei axate sau dependente de comportamentul sexual. Aceste femei vor doar să se cuibărească în braţele altei femei, să o privească în ochi şi să sugă la sân. Puteţi identifica acea nevoie copilărească după mami? Evident, pentru o femeie adultă, acest comportament va deveni unul sexual.

Putem vedea în aceste relaţii şi nevoia adolescentină după „cea mai bună prietenă”. La începutul adolescenței, prietenele se îmbracă la fel, unele merg mână de mână sau la braţ şi se sună de cinci ori pe zi. Femeile dintr-o relaţie lesbiană se comportă exact la fel - se îmbracă la fel şi cred că soarele răsare şi apune odată cu prietena lor. În aceste relaţii lesbiene, femeile încearcă să găsească sau să înlocuiască cărămizile lipsă. Au avut mare nevoie de prietene apropiate în adolescență.

Există însă probleme cu aceste relaţii incredibil de apropiate. O femeie recunoaşte că „din cauza că nevoia mea de a fi dorită a devenit mai mare ca Dumnezeu, persoana cealaltă a devenit dumnezeul meu. Ajunsesem să fac orice pentru a menţine acea relaţie. Persoana aceea îmi dădea un sens în viaţă chiar şi atunci când se depăşeau hotarele fizice.”

Pe baza naturii (idolatre) a acestor relaţii de dependentă emoţională, majoritatea relaţiilor lesbiene sunt fragile şi imprevizibile. Nimeni nu poate garanta o prietenie caldă, sigură şi iubitoare, perfectă şi continuă. Dacă viața sau conştiinţa noastră de sine depind de aşa ceva, atunci în cel mai bun caz avem o viaţă foarte precară. Cu cât depind mai mult de o altă femeie pentru a mă face să fiu completă, cu atât e mai probabil să fiu dezamăgită.

Totuşi, această dezamăgire şi eşec generează o nevoie şi mai mare în mine. Ajung să caut şi mai intens. Din nefericire, căutarea şi nevoia mea o vor sufoca sau epuiza pe cealaltă femeie, care va pleca sau se va distanta de mine. Sunt devastată, aproape moartă emoţional - aşa că o iau de la capăt cu o şi mai mare disperare decât până acum. Şi tot aşa de fiecare dată.

Condiţia lesbienei este în sine o condiţie de profundă nesiguranţă. În această stare de nesiguranţă profundă, aceste femei vor continua la exterior să practice un stil foarte masculinizat de relaţionare. Ele pot apărea ca dure, auto-suficiente, competente, dure şi reci, pretinzând că nu au nevoie de nimeni şi nimic, închizându-se într-un cocon autocreat. Această carapace dură nu e niciodată adevărată la o femeie care se luptă cu lesbianismul. În interior se află o fată care vrea doar să stea în braţele mamei, să se joace cu o prietenă apropiată şi să înveţe să se placă ca persoană feminină.

Cu cât vedem mai bine această realitate interioară, cu atât o putem ajuta mai bine pe această femeie să iasă din falsitate şi să ajungă la adevăr.

E lesne de înţeles, când aceste femei au ceea ce cred ele că este un „ataşament sigur” în cadrul acestor relaţii lesbiene de dependentă emoţională, este extrem de greu pentru ele să facă un pas înapoi şi să se detaşeze sau să pună capăt relaţiei. Literalmente, este ca o moarte pentru ele. S-au identificat cu cealaltă femeie până la nivelul la care, dacă o pierd pe ea, se pierd pe sine. Aceasta nu este o identificare sănătoasă. În interior ele se târâie, devin „pierdute în cealaltă femeie”. Pentru a-şi continua propria dezvoltare şi maturizare, aceste femei trebuie să găsească un mijloc să reziste singure şi să se întoarcă la propria persoană şi identitate.

Când o femeie decide în final să pună capăt unei relaţii lesbiene datorită dorinţei ei de a crește şi a se schimba, ea va avea nevoie de răbdarea şi compasiunea noastră. Va fi o perioadă foarte dificilă pentru ea.

VI. ANALIZĂ A CONDIŢIEI DE LESBIANĂ

A. Problema relaţională: O căutare a mamei, a unui atașament feminin, a unor prietene şi a siguranţei, protecţiei şi respectului din partea taberei bărbaţilor.

Aud deseori aceleaşi cuvinte - repetate mot-à-mot de clientele mele:

„Vreau doar să fiu ţinută în braţe - şi să ţin în braţe.” „Vreau să-i pese cuiva de mine.” „Nu vreau să fiu singură.” „Toti bărbaţii sunt răi.” „Toti bărbaţii sunt egoişti.”

Prietenii:

„Vreau să mă placă.” „Vreau să mă distrez.”

Aceste căutări după „mami” şi după o prietenă apropiată, alături de fuga de bărbaţi, sunt cele care generează atracţia sexuală pe care o pot avea faţă de o altă femeie.

B. Problema identitară: O căutare a unei conştiinţe de sine şi a unei identităţi feminine.

Alte cuvinte pe care le aud frecvent de la clientele mele sunt:

„Nu ştiu cine sunt.” „Mă urăsc şi nu-mi place să fiu femeie.”

Dacă mami nu este acel gen de mami pe care să vrea o fetiță să-l imite, atunci fata poate ajunge să-şi respingă feminitatea de teamă să nu fie sau să nu ajungă ca mama ei. Dacă tata abuzează de mami sau de fată, fata va simţi repede că a fi fată sau femeie e ceva periculos.

Lesbianismul este un proces de auto-respingere ca persoană feminină, culminând cu o auto-ură otrăvitoare şi cu o criză sau confuzie identitară profundă. Această nevoie după o conştiinţă de sine şi după o identitate feminină alimentează şi atracţia sexuală faţă de o alta care este ca ea. Ea îşi va căuta propria viaţă şi identitate prin cealaltă femeie.

VII. TRATAMENTUL

Există speranţă pentru femeile care se luptă cu lesbianismul şi care sunt dispuse să-şi abordeze viața cu sinceritate, să înfrunte percepţiile negative legate de Creatorul ei, de relaţiile ei şi de sine însăşi, şi să admită care sunt adevăratele ei nevoi. Ea trebuie să facă pasul iniţial - acela de a căuta ajutor. Nu o putem forţa să facă aceasta. Însă atunci când o face, ea are nevoie de răbdarea, dragostea, grija şi sprijinul nostru.

Clientele care au o temelie religioasă vor căuta sprijin de la terapeut datorită convingerii lor religioase că nu depinde doar de femeie ca să se schimbe şi că Dumnezeu vrea şi este gata să le ajute să revină la starea intenţionată de El. În calitate de psihoterapeut creştin, eu le pot ajuta pe acele cliente care au o anumită credinţă.

* * *

Janelle Hallman este consilier specializat pe femeile care se confruntă cu atracţii homosexuale şi cu dependente emoţionale. Ea se consultă în mod regulat cu alţi terapeuţi pentru o înţelegere mai profundă a aspectelor clinice ale lesbianismului. A ţinut numeroase cursuri pe probleme de homosexualitate şi identitate, la conferinţe naționale şi internaţionale. Este profesor adjunct la Denver Seminary şi director executiv al asociaţiei Desert Hope. Anterior a fost profesor adjunct la Colorado Christian University şi reprezentant regional al asociaţiei Exodus International.

Lectură recomandată: Clienta lesbiană

Traducere din limba engleză