Am fost solicitată să fac o critică a unui instrument de evaluare folosit pentru a măsura schimbarea la acele persoane care apelează la psihoterapie pentru a trece de la homosexualitate la heterosexualitate.

În prima variantă a formularului de interviu pentru această evaluare, întrebările păreau orientate mai ales către bărbaţii homosexuali. Femeile care răspundeau la întrebările formulate în felul acela ar fi indicat un grad de schimbare mai mare decât cel real. Întrebările porneau de la premiza că homosexualitatea masculină şi cea feminină sunt în esenţă similare şi că pur şi simplu implică o atracţie fizică şi sexuală faţă de acelaşi sex.

Însă, deşi pot exista unele similitudini etiologice între homosexualitatea masculină şi cea feminină, există diferențe specifice în ceea ce priveşte natura acestor probleme şi manifestările lor exterioare. Aceste diferențe sunt recunoscute chiar şi de către homosexuali. Din acest motiv, multe femei preferă să fie menţionate ca „lesbiene” şi nu „femei homosexuale”, iar menţiunile publice/oficiale fac referire la „homosexuali şi lesbiene”.

Caracteristicile relaţiilor lesbiene

După ce recunoaştem că există excepţii de la psihodinamica comună, vom descrie pe scurt câteva dintre caracteristicile distincte ale relaţiilor lesbiene.

Prima, care reflectă diferenţa fundamentală dintre bărbaţi şi femei, este aceea că sexul şi atracţia sexuală nu sunt neapărat componente ale unei relaţii lesbiene. În multe cazuri, rolul sexului este minor şi uneori, nici nu există. În schimb, activitatea fizică cea mai apreciată este strânsul în braţe şi alintul. În acele cazuri în care sexul reprezintă o componentă importantă, acesta apare datorită intimităţii emoţionale pe care o simbolizează. Forţa motrice a unei relaţii lesbiene sunt deficitele emoţionale şi formaţionale ale femeii, în raport cu acelaşi sex, iar acestea în general nu sunt la fel de sexualizate ca în relaţiile homosexuale (dintre doi bărbaţi). Pentru femeia lesbiană, „atracţia emoţională” joacă un rol mai important decât atracţia sexuală.

Apoi, în cadrul acestor relaţii se pare că există capacitatea unui ataşament extrem de puternic. Totuşi, la o privire mai atentă se pot observa anumite comportamente care indică o legătură relaţională fragilă caracterizată prin teamă şi anxietate. Conflictele interne se manifestă în prin temele frecvente ale abandonului, sufocării, controlului şi formării identităţii, şi sunt afişate într-o manieră sesizabilă şi foarte specifică.

Relaţiile lesbiene tind către o exclusivitate socială, nu către inclusivitate, şi nu este deloc neobişnuit pentru un cuplu de lesbiene să reducă tot mai mult contactele cu rudele sau cu prietenii/prietenele anterioare. Această retragere treptată serveşte la asigurarea unui control şi protejează împotriva distanţării şi a unor ameninţări posibile la adresa fragile lor legături.

Conflictele interne sunt manifeste prin intermediul unor teme legate de formarea identităţii. De exemplu, putem vedea teama de abandon şi/sau sufocare, lupte ce au de-a face cu puterea (sau cu lipsa de putere) şi cu controlul şi dorinţa de a se uni cu cealaltă persoană într-o încercare de dobândire a unui sentiment de siguranţă şi importantă.

Deşi relaţiile lesbiene durează de obicei mai mult decât cele homosexuale, ele tind să fie caracterizate printr-o intensitate emoţională şi susţinute prin „liantul” geloziei, super-posesivitate şi diferite forme de manipulare. În timpul relaţiei, „părţile bune” sunt foarte bune, iar momentele de conflict sunt extreme. Timpul excesiv petrecut împreună, apelurile telefonice frecvente, cadourile numeroase, graba mutării împreună şi tinerea laolaltă a banilor sunt unele dintre mijloacele prin care se fuge de separare. În astfel de relaţii, vedem o contrafacere a unui ataşament sănătos - cu alte cuvinte, o dependență emoţională şi o supra-relaţionare.

Foarte frecvent, între partenerele lesbiene există un sentiment reciproc de genul „nu pot trăi fără tine”. O clientă mi-a spus odată: „Nu ştiu cum aș putea trăi fără ea. Înainte să apară în viaţa mea, mă simţeam atât de pustie. Acum ea e viaţa mea”.

Deseori, la femeile cu atracţii faţă de acelaşi sex există o calitate disperată a atracţiei emoţionale. O clientă, care recunoştea că relaţia ei lesbiană a reaprins nevoia după dragostea maternă, îmi spunea: „Când întâlnesc o femeie de care mă simt atrasă, este ca şi cum un loc din inima mea spune 'Nu vrei să fii mămica mea?' Este un sentiment puternic şi înrobitor - te simţi fără ajutor. Deodată mă simt mică. Vreau să fiu remarcată de ea. Vreau să însemn ceva pentru ea, şi asta îmi acaparează toate gândurile.”

O altă clientă mi-a vorbit despre cum se simte atunci când este departe de prietena ei lesbiană. „Am un sentiment groaznic, un sentiment de măcinare în stomac. E acelaşi sentiment pe care îl aveam când eram mică şi eram departe de casă, de exemplu când dormeam la o prietenă. Celelalte fete se simţeau minunat, dar eu voiam acasă. Întotdeauna îmi era foarte greu să mă despart de mama.”

Identitatea sexuală şi lesbianismul

Ceea ce se poate observa uşor la lesbiene este o vastă divergentă a trăsăturilor sexuale şi a manifestărilor exterioare. Asa cum (paradoxal) există femei heterosexuale care nu se simt „bine” ca femei, la fel există şi femei lesbiene cărora le place să fie femei şi sunt foarte feminine ca aspect. Afirm aceasta pentru a răspunde acelei prejudecăţi cum că femeile lesbiene au un aspect masculin sau practică tot felul de activităţi specifice bărbaţilor.

Identitatea sexuală are de-a face cu mulţumirea de sine ca femeie, cu gradul de relaţionare şi identificare cu alte femei şi cu măsura în care este liberă să aleagă activităţi feminine. Lesbianismul se referă la o preferinţă a femeii faţă de acelaşi sex, pentru împlinirea unor dorinţe subconştiente, şi la teama ei de legătură intimă cu celălalt sex.

În lesbianism, o femeie rămâne „blocată” la un anumit nivel de dezvoltare şi nu poate trece mai departe, către o heterosexualitate sănătoasă. Totuşi, momentul şi felul în care este afectată dezvoltarea sănătoasă influenţează şi magnitudinea problemelor de identitate sexuală resimţite.

Atitudini anti-bărbaţi

Unele lesbiene manifestă sentimente negative şi conflicte interioare atunci când interacţionează cu bărbaţii, iar aceasta contribuie la incapacitatea lor de a fi heterosexuale. În plus, unele se identifică cu feminismul radical. Femeile sunt considerate ca înzestrate şi benefice, în timp ce bărbaţii sunt inferiori, obsedaţi de sex şi oarecum inutili. Discutând despre imaginea unui bărbat şi a unei femei cu braţele petrecute unul după celălalt, la o partidă de fotbal, o clientă lesbiană a spus: „Era dezgustător. În mintea mea mă întrebam: 'Ce găseşte la el, cum de-l lasă s-o atingă?'“

Nu este deloc rar pentru cele care au adoptat de ceva vreme un stil de viaţă homosexual să aibă o aversiune tot mai mare faţă de relaţiile heterosexuale.

Consideraţii terapeutice

Pentru a o trata pe clienta lesbiană care doreşte să se schimbe, este important să o vedem în mod individual şi să o evaluăm ca pe o persoană complexă. Şi mai important, terapeutul trebuie să analizeze structura personalităţii ei. De exemplu, manifestă conflicte legate de separare-individualizare, respectul de sine scăzut al unui narcisist sau teama de ataşare a unui schizoid? Înţelegerea conflictelor interne îl va ajuta pe terapeut să perceapă sensul manifestărilor ei. Cu aceste informaţii, se poate trece la anumite intervenţii pentru acea clientă anume.

Tot important de observat este amplitudinea sentimentelor, gândurilor şi comportamentelor ei obsesive. Cu cât este mai mare dependența, cu atât sunt şanse mai mari ca anxietatea şi/sau depresia să iasă la suprafaţă pe măsură ce clienta începe să se separe de partenera ei sau alege să nu-şi manifeste atracţiile emoţionale homosexuale. De obicei, aceasta este partea cea mai dificilă a tratamentului şi seamănă foarte mult cu tratamentul oferit persoanelor dependente de anumite substanţe.

Genul (sexul) terapeutului este foarte important; oricum, această problemă este rezolvată chiar de către clientă întrucât atracţia ei emoţională o face să aleagă o femeie terapeut. În timp, clienta va încerca să manifeste, cu terapeuta, aceleaşi teme pe care le-a desfăşurat şi faţă de partenerele ei lesbiene. Din acest motiv, terapeuta trebuie să demonstreze un stil relaţional, dar cu graniţe, precum şi capacitatea de a face diferenţa între acordarea unei îngrijiri corespunzătoare şi satisfacerea dorinţelor clientei. Folosirea eficientă a transferului şi a contra-transferului în cadrul relaţiei clientă-terapeută poate asigura cele mai de succes intervenţii.

Aspectele de identitate sexuală a clientei trebuie înţelese de către terapeută înainte de începerea discuţiei despre ele. Înţelegerea semnificaţiei din spatele prezentării personale a clientei poate ajuta la a stabili dacă şi când va fi abordat acest subiect. De exemplu, ca şi copil, s-a detaşat defensiv de mama ei, în încercarea de a se proteja de o respingere (reală sau închipuită)? Există influențe culturale? Se apără clienta de avansurile bărbaţilor din cauza unui abuz sexual din trecut?

Alte intervenţii esenţiale pot include un ajutor spiritual, monitorizarea depresiei, oferirea de abilităţi relaţionale practice şi încurajarea clientei să cultive un sistem de sprijin complementar terapiei.

Durata tratamentului este în general pe termen lung şi poate include două sau trei şedinţe pe săptămână, în funcţie de gradul de răspundere din partea clientei. Terapeutele care călătoresc des, care ştiu dinainte că nu vor putea continua relaţia terapeutică (adică ştiu că se vor muta) sau care au crize personale trebuie să se gândească bine înainte de a accepta o astfel de clientă. Seriozitatea şi conformitatea terapeutei reprezintă elemente importante în tratamentul clientei lesbiene.

Prognoză

Ca la orice alt tratament, succesul depinde de mai mulţi factori. Unii dintre aceştia ţin de clientă - cum ar fi motivaţia şi hotărârea ei de a se schimba, participarea constantă la şedinţe şi cooperarea în cadrul tratamentului. Alţi factori importanţi care influenţează succesul implică şi caracteristicile terapeutei. Aceasta trebuie să poată manifesta un ataşament, să fie bine diferenţiată şi să posede abilităţile şi experienţa necesară sau cel puţin o supervizare avizată. Alte consideraţii pentru prognoză includ vârsta, trecutul, structura personală şi prezentarea generală a clientei.

În activitatea mea cu femei, am constatat că schimbarea este un proces lent. Totuşi, este o muncă cu propriile ei satisfacţii. Este întotdeauna un privilegiu să ajut o clientă pe drumul ei către o persoană mai sănătoasă şi deseori sunt eu însumi motivată de hotărârea clientelor mele.

Dat fiind că lupta unei lesbiene este un simptom al unei dureri şi conflicte interioare, capacitatea de a avea relaţii sănătoase cu acelaşi sex şi relaţii cu celălalt sex reprezintă manifestarea unei vindecări şi creşteri interioare. Multe femei lesbiene, care vor să se schimbe, îşi vor atinge ţinta. Pe drumul schimbării, se vor dezvolta şi se vor schimba, dobândind o mai bună înţelegere de sine şi un sentiment de plinătate personală.

Sursa: North Star