Am fost surprins să primesc eu, un fost homosexual, o invitație să iau cuvântul la două întruniri ale unei asociații de homosexuali și lesbiene, organizate în cadrul unei universități. Am acceptat fără să stau pe gânduri. Am sosit la fața locului mai devreme, am făcut cunoștință și am intrat în vorbă cu niște studenți.
Deși mă simțeam acolo ca nuca-n perete, am discutat cu homosexuali de acolo, cu vârste între 20 și 30 de ani, despre cum începusem eu să mă simt „diferit” încă de mic, despre cum am început, la pubertate, să fiu atras de bărbați și despre felul în care, după unsprezece ani de activitate homosexuală, i-am spus lui Dumnezeu „Gata! Homosexualitatea este o iluzie, un drum înfundat! Promite multe, dar oferă puține!” Le-am spus că homosexualitatea este un păcat, că este imorală și că Dumnezeu pedepsește păcatul.
Timp de 90 de minute le-am vorbit despre mine și am răspuns la multe întrebări - dintre care unele au fost malițioase, iar altele de-a dreptul jignitoare.
Imediat ce întrunire s-a încheiat, câțiva homosexuali, majoritatea cu o atitudine contrariată față de persoana mea, au venit să-mi vorbească. În conversații semi-private, cel mai des mi s-a spus „nu ai spus ceea ce mă așteptam să aud”. Am întrebat „ce te așteptai să auzi?”
Răspunsurile au fost cumva previzibile. „Mă așteptam să ne acuzi. Mă așteptam să apari aici ca un predicator, să tuni și să fulgeri în timp ce tu pozai în profetul lui Dumnezeu.” „Mă așteptam să tot citezi din Scriptură și să spui că ne detești.” Eu nu făcusem nimic din toate astea.
Mi-am exprimat aprecierea pentru ocazia de a discuta cu ei și de a le povesti felul în care Hristos mi-a schimbat viața.
Am ajuns la următoarea întrunire unde am dat peste o mulțime de două ori mai mare decât la prima. De ce? Auziseră că „tipul ăla, fostul homosexual, a fost respectos, politicos și prietenos.”
Mi-am compromis cumva astfel credința sau am acceptat homosexualitatea? Nu.
După ce am fost intervievat în cadrul unei emisiuni tv, la ieșirea din studio am întâlnit un activist homosexual care realiza o emisiune acolo.
I-am întins mâna, i-am spus că i-am urmărit emisiune și că am găsit-o „interesantă”. Ted m-a întrebat cum mă cheamă și de ce am fost intervievat. I-am spus cum mă cheamă și i-am spus că am fost homosexual.
În clipa aceea Ted a început să vorbească repede, s-a aprins la față și a început să se agite. Am stat și i-am ascultat monologul - timp în care mă întrebam cum aș putea detensiona situația. Când a făcut o pauză, i-am spus, fără să mă gândesc prea mult, cinci cuvinte: „Ted, tu ești o binecuvântare”. Generic vorbind, Ted este o binecuvântare în sensul că, deși nu este un copil al lui Dumnezeu, este o făptură a lui Dumnezeu.
A rămas fără grai ca și cum ar fi primit un pumn în stomac. După ce s-a adunat, figura i s-a destins. A respirat adânc și mi-a spus „Apreciez felul în care conduci discuția la un nivel superior”.
Discuția s-a deplasat apoi de la homosexualitate către familie, muncă, facultate - chestiuni generale.
După puțin timp, gazda emisiunii în care fusesem intervievat s-a apropiat de ușa studioului unde stăteam de vorbă cu Ted. M-am pregătit să le fac cunoștință lui Ted și gazdei tv. Întorcându-mă spre dreapta, mi-am pus mâna pe umărul lui Ted și am spus: „Ted, el a fost gazda emisiunii” și, către gazdă, „Ted are și el o emisiune aici”.
Ted și cu mine ne-am încheiat discuția ieșind din clădire. Ne-am dat mâna și ne-am văzut fiecare de drumul său.
După o săptămână s-a difuzat emisiunea live a lui Ted. Ghici ce? Acest activist homosexual a redat în emisiune, în fața unui public format în principal din activiști homosexuali, toată discuția lui cu mine, încheind cu aceste cuvinte: „Nu știu dacă tipul ăsta chiar a fost homosexual sau nu, dar mi-a făcut o impresie foarte bună”.
Rick Warren a spus „Sunt două cauze principale pentru care oamenii nu îl cunosc pe Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor. Una este aceea că nu au întâlnit niciodată un creștin. A doua este că au întâlnit un creștin”.
Dragostea și atenția autentic creștin topește repede și decisiv iubirea contrafăcută oferită de homosexualitate, deschizând astfel o ușă către credință.
Dacă îi urăsc pe homosexuali? Categoric nu! Adevărul e că îi iubesc și mai mult, acum că am fost unul dintre ei!