Am un prieten pe nume Jim, despre care mulţi oameni ar spune că e homosexual sau cel puţin bisexual. Totuşi, el nu se consideră aşa. Este căsătorit, însă a fost atras de bărbaţi de când se ştie. Soţia lui este singura femeie cu care a fost şi el spune „Ea e singura femeie care mă excită”.

Deşi nu sunt psihologul lui Jim, discutăm deseori despre sexualitate, date fiind cercetările şi articolele mele în acest domeniu, foarte cunoscut lui.

Deci, dacă Jim este atras în special de bărbaţi, de ce spune că nu este homosexual şi de ce s-a căsătorit? Pentru Jim, asta are de-a face cu valorile personale.

„M-am luptat cu gândul despre ce spune credinţa mea, ce cred eu, şi, indiferent cum o iei, nu pot împăca atracţiile mele sexuale cu credinţa mea”, explică el.

În mod ironic, biserica şi credinţa lui nu sunt întotdeauna de această părere.

În calitate de creştin evanghelic, Jim a căutat nişte biserici sau asociaţii care să-l ajute în lupta sa. Deşi aceste grupuri erau bine intenţionate, el nu a găsit acolo prea multă încurajare. Îşi aminteşte:

„Acum câţiva ani, când mă gândeam dacă să adopt sau nu un stil de viaţă homo, am auzit o emisiune la radio transmisă de o asociaţie religioasă în care credeam. Îi respect foarte mult şi astăzi. Cred însă că au ochelari de cal, care îi fac să vadă homosexualitatea numai într-un fel. Oricum, am ascultat emisiunea despre homosexualitate, care conţinea şi nişte mărturii foarte emoţionante. Apoi gazda a început să spună că homosexualitatea este o boală şi că Iisus Hristos vindecă. Ei bine, eu sunt creştin din anul 1971, l-am rugat pe Dumnezeu să mă scape de aceste atracţii faţă de bărbaţi, dar încă mă lupt cu ele.”

A fost un moment de mare deznădejde.

În ciuda numeroaselor rugăciuni şi şedinţe la psiholog, Jim încă are probleme cu aceste sentimente. Opinia alternativă nu îl atrage: poate că Dumnezeu nu poate să-l schimbe.

Căutând ajutor, a început să analizeze motivele pentru care este atras de bărbaţi. „Nu m-a ajutat prea mult. Cunosc toate teoriile şi am participat la multe şedinţe, dar încă sunt atras de anumiţi bărbaţi”.

„Teoriile” la care se referă Jim reprezintă acea opinie promovată frecvent de conservatori, potrivit căreia homosexualitatea, cel puţin în cazul bărbaţilor, provine dintr-o relaţie afectivă deficitară cu tatăl. Ca să fim înţeleşi, tatăl lui Jim se potriveşte acestei teorii.

„Relaţia cu tatăl meu a fost foarte proastă. Sincer, era un tip agresiv. Totul era atât de rău, încât nu aveam nici cea mai mică dorinţă să mă apropii de el sau să îndrept ceva.”

Deşi viaţa lui Jim se potriveşte predicţiilor din teoria de mai sus, el nu crede că este atras de bărbaţi din cauza proastei relaţii cu tatăl său. „Şi fratele şi sora mea au avut de suferit. Nici unul dintre ei nu are probleme cu homosexualitatea, cel puţin din câte ştiu eu.”

Cercetările sale asupra cauzelor homosexualităţii nu s-au limitat doar la sine sau la persoanele cu un trecut similar. „Nici nu-ţi pot spune câţi homosexuali mi-au spus că ideea de a deveni hetero li se pare o prostie. Au auzit de teoria tatălui absent, dar aceasta nu li se aplică.”

Totuşi, el nu crede că s-a născut homosexual. Înţelege de ce oamenii gândesc aceasta, din moment ce el întotdeauna s-a simţit atras de bărbaţi.

„Nu ştiu de ce am sentimentele acestea, dar cred că e legat de faptul că în copilărie eram puţin ciudat şi nu mă potriveam cu ceilalţi băieţi. E o posibilitate.”

Adevărata revelaţie a venit însă atunci a lăsat la o parte întrebarea „de ce?” şi a început să caute o relaţie mai deschisă cu soţia sa şi un alt fel de ajutor. În loc să se concentreze pe cauza acelor sentimente sau ce anume era în neregulă la el, psihologul său l-a ajutat să găsească un scop în viaţă.

Am început să lucrez cu un psiholog cu multă experienţă în ajutarea celor care voiau să-şi schimbe comportamentul. Am înţeles că problema nu era să fiu „vindecat” de atracţiile homosexuale, ci mai degrabă să învăţ să trăiesc. Această schimbare majoră de paradigmă m-a ajutat atât de mult, de nici nu-ți pot spune. Pe măsură ce cercetam aspectele, lucrurile s-au îmbunătăţit, deşi încă am momente foarte dificile. Înseamnă aceasta că Dumnezeu nu mă poate schimba? Nu. Înseamnă doar că viaţa este grea şi că problema mea este doar diferită, nu mai gravă, decât cea a altui bărbat. Aşa trebuie privite lucrurile.

Jim mi-a spus cum crede el că ar trebui terapeuţii să lucreze cu pacienţii care au probleme cu relaţia credinţă-homosexualitate. Adevărul e că cercetările de astăzi nu pot spune de ce apar atracţiile homosexuale. În ciuda concluziilor grăbite trase de presă legat de studiile asupra factorilor prenatali, există multe concluzii contradictorii. Studiile legate de mediul familial oferă un indiciu, dar nu se aplică tuturor celor atraşi de acelaşi sex. Dat fiind că atracţiile homosexuale au înţelesuri diferite de la om la om, psihologii trebuie să fie foarte precauţi atunci când prezintă şansele de schimbare. La fel, acei psihologi care încearcă să-i facă pe oameni să-şi accepte homosexualitatea trebuie să înţeleagă că cei credincioşi nu-şi pot schimba credinţa pur şi simplu.

Aşa se face că, în ciuda acestor sentimente amestecate şi a tuturor dificultăţilor, Jim a descoperit că uneori este mai bine să cauţi o viaţă cu sens şi nu neapărat o viaţă perfectă.

Sursa: www.wthrockmorton.com