În ultimii ani, am avut plăcerea să constat că un număr tot mai mare de studenţi absolvenţi doresc să lucreze cu persoane cu atracţii homosexuale, care vor să se schimbe. Unii dintre absolvenţi au avut ei înşişi probleme de acest gen, iar acum doreau să folosească experienţa acumulată pentru a-i ajuta şi pe alţii.

„Merită însă?” se întreabă ei.

În replică, aș vrea să descriu atât aspectele pozitive, cât şi pe cele negative.

Negative

Cei care nu pot să lucreze cu o controversă ar trebui să stea deoparte. O să înveţi repede să te abţii să-i spui tipului amabil care stă pe scaunul de alături în avion cu ce te ocupi. (S-ar putea să descoperi că nu e atât de deschis la minte pe cât părea la început.) La fel şi la petreceri. Unii te vor lăuda ca pe un erou, iar alţii te vor acuza, fără drept de replică, că eşti... intolerant - fără să sesizeze intoleranţa lor. Pregăteşte-te să nu fi înţeles.

Dacă foloseşti termenul „vindecare” pentru a descrie ce faci, vei declanşa dintre cele mai variate reacţii. Dacă luăm în sens literal acest cuvânt, pentru unii s-ar putea să sune jignitor (în ideea că vindeci pe cineva bolnav). Totuşi, cuvântul are un sens mult mai larg decât cel legat de „vindecarea unei boli”. Prin „vindecare” înţelegem cunoaşterea şi îndreptarea acelor mecanisme lăuntrice care conduc la atracţii şi comportament homosexual, iar asta constituie o veste bună pentru clientul care se confruntă cu asemenea atracţii nedorite. Mulţi oameni au fost făcuţi să creadă că atracţiile lor homosexuale îi fac să fie „perverşi” sau „degeneraţi”. Acum însă, prin terapia de vindecare (reparativă), ei înţeleg că nevoile pe care le simt reprezintă o încercare normală şi sănătoasă (deşi întârziată, din punct de vedere al dezvoltării) de a găsi acele legături cu persoane de acelaşi sex care le-au lipsit în copilărie. Prin terapia reparativă, clientul îşi reduce sentimentul de ruşine şi auto-învinuire şi găseşte un început pozitiv pentru schimbare; mai precis, prin dobândirea unei intimităţi masculine nesexuale. Toate aceste lucruri necesită explicaţii ample, dar pentru foarte mulţi clienţi, totul începe să capete sens ca un film care le explică viaţa.

Clientul descoperă repede că terapeutul îi oferă o acceptare mai profundă decât cea pe care o găsise el în mijlocul homosexualilor, unde tabu-ul nr. 1 spune „Să nu te întrebi niciodată de ce eşti homosexual”. (Vezi cazul fostului activist homosexual Michael Glatze.) Prin contrast, în terapia reparativă, clientul este încurajat să-şi investigheze deficitele emoţionale şi de relaţionare din copilărie.

Un alt dezavantaj... vei fi mereu nemulţumit că presa de duzină oferă o imagine deformată despre tine şi îţi răstălmăceşte cuvintele. Fi pregătit să fi păcălit de un redactor care te sună, îţi ia un interviu de jumătate de oră, şi apoi foloseşte doar o propoziţie, scoasă din context - şi nu oricare, ci cea care este cea mai interpretabilă. Apoi, după o vreme, apare un alt redactor, care te convinge că el nu e ca alţii, că el chiar vrea să se documenteze şi să cunoască adevărul, aşa că musti din nou momeala, crezând că el va fi corect. Când iese însă articolul, constaţi că ai fost iarăşi înşelat.

Iată un alt paradox: În timp ce unii colegi de breaslă te vor încuraja şi vor declara că sunt alături de tine în ceea ce faci, tot ei îti vor spune că nu pot spune asta în public, pentru că le teamă să nu aibă probleme.

Probabil cel mai dificil aspect negativ este acesta: Lucrezi sincer cu un adolescent care îşi analizează opţiunile privind identitatea sexuală, care crede sincer că omul este conceput pentru heterosexualitate şi care are o evoluţie bună în lunile în care lucrează cu tine. Apoi, după câţiva ani, afli că a devenit o persoană mai mult sau mai puţin publică şi că, spre dezamăgirea ta, a pus pe YouTube un filmuleţ în care îşi bate joc de tine şi de munca ta.

Nu este neobişnuit pentru tinerii care îşi explorează sexualitatea să înregistreze schimbări repetate înainte de a se decide pe o anumită identitate sexuală. Tânărul cu care poate ai o relaţie bună astăzi s-ar putea ca mâine să se schimbe şi să declare că a găsit mai multă înţelegere şi sprijin la asociaţia homosexualilor, ca apoi să repudieze în public ideile şi munca ta.

Pozitive

Dacă ce ai citit până acum nu te-a descurajat, citeşte mai departe. Avantajele întrec cu mult costurile. Ai privilegiul de a investiga un domeniu nou, un domeniu în care domneşte corectitudinea politică, de la poziţia oficială a unor asociaţii de profil din Statele Unite (APA, Asociaţia Americană de Psihologie), până la atitudinea unor politicieni şi persoane publice. Există o satisfacţie contra-culturală în a avea succes într-un asemenea domeniu. Această satisfacţie depăşeşte cu mult frustrarea pe care o resimţi atunci când urmăreşti emisiuni tv derizorii în care sunt invitaţi activişti homosexuali ca să-şi facă numărul.

Dar, mai presus de toate, ai privilegiul de a lucra în cel mai intim mod cu persoane care sunt decise să nu-şi urmeze sentimentele nedorite, ci să-şi împlinească visul de a avea o căsătorie şi o familie.

Ai o mare satisfacţie atunci când vine la tine un om, pentru prima dată, după ce a trăit o viaţă de chin; s-a luptat ani de zile cu atracţiile acestea nedorite şi nu a avut nici cea mai mică idee de ce are aceste sentimente sau ce ar putea să facă. Ca victimă a corectitudinii politice în războiul cultural, nu i s-a oferit niciodată o altă perspectivă asupra originii atracţiilor sale. A venit la tine ca o ultimă încercare şi, după o oră, „ştie că ştii” şi începe să asambleze toate acele mici fragmente ale vieţii sale - durerile, suferinţele, confuzia, ruşinea, fuga de realitate, durerea, însingurarea - şi, după ce îţi prezintă toate aceste mici fragmente, tu, ca terapeut, poţi interveni pentru a-l ajuta să le ordoneze într-o manieră care să-i transmită un sens cu adevărat profund şi să conducă la o schimbare. Pentru terapeut, această muncă cere un nivel de dedicare care ne lasă epuizaţi, deşi mulţumiţi, la sfârşitul zilei.

O mulţumire aparte, în acele momente în care te simţi descurajat şi începi să crezi că nu vei câştiga niciodată dezbaterea, poţi avea atunci când primeşti o scrisoare care conţine fotografia unor miri. În scrisoare îţi mulţumeşte un om pe care l-ai ajutat acum mulţi ani. Sau primeşti o scrisoare de mulţumire de la un om care îşi exprimă profunda apreciere pentru că l-ai ajutat să-şi salveze căsnicia - după ce un alt psiholog îi spusese că s-a născut homosexual şi că îşi va găsi liniştea numai dacă îşi părăseşte soţia şi copiii şi se duce să trăiască cu un alt bărbat. Eu păstrez în biroul meu o colecţie de asemenea scrisori şi fotografii, ca să-mi amintesc mereu despre ce e munca mea.

Da, avem privilegiul de a merge cu clienţii noştri până în iad şi înapoi.

Sursa: NARTH