Prezentare

Un studiu realizat de doi psihiatri taiwanezi, For-Wey Lung şi Bih-Ching Shu (2007) a examinat rolul relaţiilor cu părinţii în problemele de adaptare ale homosexualilor. Autorii au studiat trei grupuri constituite din militari în termen: 51 de homosexuali diagnosticaţi cu tulburări de adaptare, 100 de heterosexuali cu probleme de adaptare şi 124 de bărbaţi de control. Participanţii au parcurs versiunile chineze ale Parental Bonding Instrument (PBI) şi Chestionarului de Personalitate Eysenck, precum şi Chestionarul de Sănătate folosit în China. PBI furnizează un raport asupra comportamentului părinţilor faţă de respondenţi în primii 16 ani de viață. S-a folosit analiza unidirecţională a variaţiei (one-way analysis of variance, ANOVA) pentru a compara diferențele dintre grupuri. Regresia logistică, analiza căii şi modelarea cu ecuaţii structurale (SEM) au fost folosite pentru identificarea celui mai bun model pentru estimarea relaţiilor variabile în interiorul comparaţiilor diadice între grupuri.

Trebuie menţionate câteva constatări. Modelul care îi corela pe homosexualii cu tulburări de adaptare cu grupul de control a explicat 62% din variaţia diferențelor între cele două grupuri. Autorii au declarat că „indivizii cu părinţi distanţi sau cu o mamă exagerat de protectoare tind să ajungă la homosexualitate mai uşor decât cei fără părinţi distanţi sau fără o mamă foarte protectoare” (pag. 23). Mai mult, „indivizii cu un tată exagerat de protector tind să ajungă la homosexualitate mai uşor decât cei fără un tată exagerat de protector” (pag. 23). Potrivit analizei PBI, un părinte foarte protector este acela care exercită un control exagerat asupra copilului, pe când un părinte distant este un părinte rece. În final, autorii au arătat că homosexualii din grupul de studiu prezentau o incidenţă nevrotică mai mare.

Deloc surprinzător, modelul care integra cel mai bine asocierile între homosexualii cu probleme de adaptare şi heterosexualii cu probleme de adaptare explica numai 27% din variaţia diferențelor, cu mult mai puţin decât între homosexuali şi grupul de control. Totuşi, constatările au indicat că „indivizii cu un tată exagerat de protector sau cu părinţi distanţi au o tendinţă mai mare de a ajunge la homosexualitate decât cei ce ajung la probleme de adaptare” (pag. 23). Autorii au afirmat că „protecţia paternală şi cea maternală au părut a constitui principalii factori de vulnerabilitate în formarea atracţiilor homosexuale” (pag. 25).

Lung şi Shu şi-au prezentat rezultatele astfel:

În concluzie, studiul acesta demonstrează formarea atracţiilor sexuale în perioada de început a copilăriei. Ataşamentul paternal şi caracteristicile introvertite şi nevrotice constituie factori majori de influentă în formarea homosexualităţii. În particular, relaţia tată-fiu joacă un important rol în formarea bărbatului homosexual (pag. 25).

Comentariu

Am fost destul de surprins să găsesc acest studiu publicat în cunoscuta revistă Comprehensive Psychiatry. Subiectul este foarte politizat în psihiatria şi psihologia occidentală. În plus, studiul prezintă câteva limitări importante care reduc din greutatea concluziilor cu privire la factorii care contribuie la formarea homosexualităţii. Cea mai importantă limitare este faptul că datele transversale nu permit formularea unor concluzii despre cauzalitatea dintre relaţiile cu părinţii şi homosexualitate. În această privinţă, autorii par uneori să îşi supraevalueze cazul atunci când vorbesc în termeni de „cauză” şi „efect”, ceea ce este foarte diferit de terminologia corespunzătoare a „predicţiei”.

De asemenea, nu este clar de ce autorii au ales să-şi definească grupul psihiatric după criteriile tulburărilor de adaptare, deşi bănuiesc că a fost o chestiune de convenienţă şi de incidenţă mai mare. Nu este greu să ne imaginăm şi alte tulburări care ar fi putut fi analizate la grupuri de comparaţie şi mai interesante (de ex., depresie, anxietate generalizată sau tulburări de personalitate). Autorii nu specifică cum şi-au identificat subiecţii homosexuali (de ex., după comportament, sentimente sau declaraţii proprii), ceea ce ar fi ajutat la plasarea constatărilor într-un cadru mai amplu. De exemplu, sentimentele pot constitui un criteriu general pentru identificarea homosexualităţii la respondenţi, arătând că concluziile ar putea fi mai ferme în cazul folosirii unui parametru mai conservator (de ex., comportamentul homosexual). În final, deşi autorii menţionează că politica privind serviciul militar obligatoriu din Taiwan sugerează că eşantioanele lor sunt reprezentative pentru bărbaţii taiwanezi, această concluzie este limitată. Cu siguranţă există anumite aspecte privind efectele de cohortă şi procedura de eşantionare nespecificată. În cel mai bun caz, constatările pot fi generalizate numai pentru bărbaţii taiwanezi care îşi efectuează serviciul militar.

În ciuda acestor limitări, Lung şi Shu contribuie la dezvoltarea cercetării privind factorii care contribuie la formarea homosexualităţii. Deşi într-o manieră imperfectă, ei folosesc grupuri de control şi comparaţie care le susţin concluziile şi ajută la identificarea factorilor contribuitori dincolo de cei asociaţi cu un anumit tip de tulburare psihiatrică. Este îmbucurător să constatăm folosirea unor metode statistice mai noi şi mai bune, aşa cum este SEM, folosită în acest studiu într-o manieră la care cercetătorii din generaţiile mei vechi numai visau.

Concluziile acestui studiu sunt de natură să încurajeze şi sunt conforme cu cercetările anterioare privind relaţia tată-fiu ca factor important în formarea homosexualităţii masculine (vezi, de exemplu, Seutter & Rovers, 2004, şi Wadler, 1998). Departe de a fi discreditată ca posibilă influentă etiologică în formarea homosexualităţii masculine, studiul lui Lung şi Shu demonstrează importanta ataşamentului paternal şi trebuie să-i încurajeze pe cercetătorii sociali să abordeze această direcţie cu o seriozitate reînnoită. Totuşi, dat fiind faptul că climatul socio-politic actual din cadrul ştiinţelor sociale din Occident nu încurajează studiile de acest fel, putem beneficia din relaţionarea şi colaborarea cu cercetători din ţări unde asemenea studii nu pun în pericol cariera profesională.

Bibliografie

Lung, F.W., & Shu, B. C. (2007). Father-son attachment and sexual partner orientation in Taiwan. Comprehensive Psychiatry, 48, 20-26.

Seutter, R. A., & Rovers, M. (2004). Emotionally absent fathers: Furthering the understanding of homosexuality. Journal of Psychology and Theology, 32, 43-49.

Wadler, P. D. (1998). Momma’s boys and their daddies: The effects of father-son closeness on adult male homosexual relationships. Dissertation Abstracts International Section A: Humanities and Social Sciences, 59(2-A), Aug., pag. 0425.

Lectură recomandată: Un studiu susţine teoria „tatălui absent” folosită în tratarea homosexualităţii

Sursa: NARTH