ce spune știința

cauze primare, consecinţe homosexuale

Se spune că contrastele se atrag.

Zicala aceasta, în cel mai pur sens al ei, spune multe despre un fost homosexual şi despre cum poate el aduce la lumină acele cauze care au determinat apariţia atracţiilor faţă de acelaşi sex.

Atât timp cât homosexualii îi percep pe ceilalţi bărbaţi ca aparţinând sexului opus, ei identificându-se cu femeile, ei vor rămâne atraşi de „opusul” lor - o masculinitate necunoscută şi misterioasă. Pentru ei, ceilalţi bărbaţi apar deseori ca fiind de sex opus, deci atracţia sexuală faţă de ei apare oarecum ca naturală. La început cel puţin, ei nu se consideră homosexuali pentru că se văd pe sine ca neaparţinând nici unui gen şi, dată fiind o insuficientă masculinitate în ei înşişi, sunt atraşi de ceea ce cred ei că i-ar putea face să se simtă masculini şi deplini.

Fiecare bărbat are o componentă masculină. În cazul homosexualilor, această componentă este sexualizată. Totuşi, pe parcursul procesului de trecere către heterosexualitate, ei descoperă că această componentă se poate desexualiza pe măsură ce îşi dezvoltă componenta masculină prin metode ce fac apel la partea emoţională.

Ei descoperă calea către vindecare pe măsură ce înţeleg că sentimentele lor homosexuale nu sunt o problemă, ci un simptom al unor probleme primare şi a unei suferinţe adânci care nu are mai nimic în comun cu dorinţa erotică. E vorba de identitatea de sine, de respectul de sine (în special, respectul de sine ca bărbat), de relaţionare şi de viaţa spirituală. Odată ce această suferinţă este adusă la lumină şi vindecată, simptomele homosexualităţii încep să se estompeze.

Studiu asupra cauzelor primare

În 2004, o asociaţie formată de foşti homosexuali, numită People Can Change, a realizat un studiu printre membrii săi, încercând să stabilească acele cauze considerate primare în formarea unor sentimente homosexuale. Studiul a inclus aproximativ 25 de factori posibili - de la aspecte biologice la alegerea personală. Numărul respondenţilor a fost de peste 200 de bărbaţi.

De menţionat că studiul nu a analizat percepţiile „comunităţii homosexualilor” în general, ci doar pe acelea ale celor care doresc să scape de atracţiile homosexuale nedorite. Desigur, homosexualii care sunt mulţumiţi cu acest stil de viaţă ar răspunde într-o manieră pozitivă la asemenea întrebări, dată fiind dorinţa lor de a promova o imagine de normalitate în ceea ce îi priveşte.

1. Probleme legate de relaţia tată-fiu: În studiu, 97% dintre respondenţi au afirmat că problemele din relaţia cu tații lor au contribuit la dezvoltarea unor atracţii faţă de acelaşi sex. Acesta a fost unul dintre cei mai importanţi trei factori. (Vezi pagina 6 din studiu.)

- Se pare că foarte rar un bărbat care se luptă cu homosexualitatea simte că este suficient de iubit, susţinut şi încurajat de tatăl său (în copilărie) sau se identifică cu tatăl său ca model masculin. Deseori relaţia tată-fiu este caracterizată fie prin abandon fizic sau emoţional, absentă prelungită, ostilitate sau dezinteres (tot o formă de abandon).

Asemenea tuturor experienţelor umane, acesta nu este un factor universal, iar uneori relaţia tată-fiu nu pare să prezinte probleme. Pe de altă parte, relaţia cu fraţii sau cu alte rude de acelaşi sex, inclusiv cu agresori de acelaşi sex, este de natură să creeze suferinţe adânci. Indiferent de sursa acestei înstrăinări, pentru mulţi homosexuali a existat o dorinţă puternică de a fi iubiţi şi susţinuţi de un tată, de a fi îndrumaţi în lumea bărbaţilor şi de a le fi recunoscută masculinitatea de către ceilalţi bărbaţi.

2. Conflict cu semenii de acelaşi sex: Acelaşi procent de bărbaţi care au menţionat probleme în relaţia cu tații lor (97%) au menţionat şi probleme în relaţiile cu semenii de acelaşi sex. Jumătate dintre aceştia au afirmat că acesta este unul dintre principalii trei factori.

- Într-un fel, chiar şi ca băieţi sau adolescenţi, unii simt că nu sunt suficient de bărbaţi. Au sentimentul că nu se ridică la nivelul lumii bărbaţilor. Se consideră ba prea graşi, ba prea slabi, prea scunzi sau ciudaţi, insuficient de atletici sau „duri” - calităţi admirate la alţii, dar de negăsit la ei înşişi. Acesta este mai mult decât un respect de sine scăzut - aici e vorba de respect de sine ca bărbat - o deficientă profundă în percepţia lor de sine. În timp ce ceilalţi bărbaţi le apar ca masculi în cel mai natural mod, ei nu pot găsi nici o urmă de masculinitate la ei. O căutare care ajunge să ia cele mai nefericite forme. Printre ceilalţi bărbaţi, ei se simt diferiţi şi singuri.

Simţindu-se deficitari ca bărbaţi, au nevoie să fie recunoscuţi de ceilalţi, în special de cei pe care îi admiră cel mai mult. Încep să idolatrizeze anumite calităţi la ceilalţi bărbaţi, calităţi pe care nu le pot găsi în ei înşişi. Această idolatrizare sporeşte distanta percepută între ei şi restul bărbaţilor, care devin astfel „bărbaţi adevăraţi”. Deficienţa percepută în ceea ce priveşte masculinitatea proprie creşte.

În timp ce idolatrizează anumite trăsături la ceilalţi bărbaţi, mulţi dintre ei ajung să se teamă de ceilalţi băieţi sau bărbaţi. Având din naştere o fire sensibilă, este uşor pentru ei să se simtă diferiţi şi respinşi de restul băieţilor mai „duri”. În timp, ajung să le fie teamă de remarcile şi glumele „durilor” şi au sentimentul că nu vor putea face niciodată parte din „gaşcă”. Mulţi se tem de terenul de sport şi au sentimentul că ar da greş la orice probă. Mulţi se simt respinşi de tatăl lor şi că nu se vor putea ridica niciodată la aşteptările lui.

Unde duc toate acestea? Într-un desert de confuzie de identitate - nici masculin, dar nici feminin. Se disociază nu numai de bărbaţii de care se tem că i-ar putea răni, ci de întreaga lume a bărbaţilor heterosexuali. Unii ajung să se detaşeze chiar de masculinitatea lor proprie, ca de ceva ruşinos sau inferior.

3. Relaţiile mamă-fiu (şi sindromul „mamei sufocante”): Nouă din zece respondenţi au declarat că anumite aspecte ale relaţiei cu mama lor au contribuit la dezvoltarea unor atracţii homosexuale.

- Deşi pe taţi îi percep ca distanţi sau ostili, destul de des ei se supra-identifică sau devin dependenţi de mame. Deseori, ei nu reuşesc să rupă acele fire care îi leagă, ca şi copii mici, de mamele lor. Mama devine confidenta şi mentorul lor în locul tatălui. Mama însă nu le poate arăta niciodată cum să se poarte şi cum să gândească ca bărbaţi. Este deci un lucru frecvent ca ei să privească tot ce înseamnă masculinitatea din perspectiva unei femei şi nu a unui bărbat. În mod fatal, ei adoptă o viziune feminină asupra lumii. Distanta dintre ei şi lumea bărbaţilor creşte şi se adânceşte.

Simţindu-se străini de lumea bărbaţilor, deseori se refugiază în compania fetelor. Unii consideră că femeile şi feminitatea sunt superioare bărbaţilor şi masculinităţii, anume pentru că le percep pe femei ca fiind mai sensibile, mai înţelegătoare şi mai iubitoare. Se simt mai în siguranţă cu ele şi le pot face confidente. Ele, în loc să râdă de firea lor sensibilă, o apreciază. Ele nu le pretind să-şi dovedească bărbăţia - chiar dacă ei sunt încă băieţi (copii). Mulţi dintre ei învaţă să se identifice cu femeile şi cu fetele - ele devin surori, tovarăşe de joacă şi, evident, modele de urmat. Sentimentul că fetele sunt de sexul lor şi că băieţii sunt de sex opus creşte.

4. Abuzul sexual: 48% dintre respondenţi au spus că, în copilărie sau adolescență, au fost abuzaţi sexual de către o persoană mai mare sau mai puternică. De obicei a fost un bărbat şi, în acele cazuri, 96% au considerat că abuzul a contribuit la apariţia unor atracţii homosexuale.

5. Alte experienţe sexuale: 93% au afirmat că au avut şi alte experienţe sexuale - inclusiv pornografie, fantezii sexuale şi jocuri erotice cu alţi băieţi - ca şi copii sau adolescenţi şi, dintre cei care au făcut acestea, 93% au considerat că aceste experienţe au contribuit la atracţiile lor homosexuale.

6. Trăsături de caracter: 87% cred că trăsăturile lor de caracter au fost un factor cu influență.

- Mulţi dintre ei se nasc sau îşi dezvoltă o sensibilitate şi o intensitate emoţională aparte - lucru care poate fi o binecuvântare sau un blestem. Pe de-o parte, sensibilitatea îi face să fie mai iubitori, mai amabili, mai delicaţi şi mai înclinaţi către partea spirituală.

Pe de altă parte, asemenea sensibilitate îi face pe ceilalţi băieţi să râdă de ei iar pe fete să-i primească cu braţele deschise în cercul lor; pe mame să le acorde o protecţie sporită iar pe taţi să se distanţeze. Probabil problema cea mai mare este dezvoltarea unui susceptibilităţi de a se simţi răniţi şi respinşi, lucru care amplifică respingerea şi răul efective. Percepţiile lor sunt cele care definesc realitatea.

Consecinţe homosexuale

Acestea şi alte probleme sunt cele care trebuie aduse la lumină. Complexe, legate unele de altele şi dureroase, ele îl împing pe individ către relaţii homosexuale, într-o încercare de a găsi vindecare. În loc de vindecare, el constată că a da frâu liber dorinţelor homosexuale nu face decât să agraveze problemele de fond. Pentru mulţi, homosexualitatea nu este o soluţie; este o fugă din fata problemelor reale care au generat un asemenea simptom.

Singur timpul nu poate vindeca aceste suferinţe interioare, dacă individul nu alege să meargă înapoi în timp, să le aducă la lumină, să le admită, să plângă pentru suferinţele din trecut şi apoi să începe să lucreze la rezolvarea lor (în măsura posibilă). În final, este nevoie de a ierta şi de a merge mai departe.

Sursa: People Can Change