ce spune știința

W. Simpson

planurile activiştilor homosexuali

Câteva cuvinte despre mine şi experienţa mea de viaţă în ale homosexualităţii. Am fost abuzat în copilărie. Am fost violat de un pedofil când aveam 8 ani. Experienţele din copilărie m-au făcut să iau multe decizii greşite. La 14 ani, am ajuns în închisoarea pentru minori. Am văzut acolo toată drojdia societăţii. Am stat acolo 7 ani, timp în care am fost la dispoziţia homosexualilor. Nu am fost violat niciodată, dar consecinţele lucrurilor de acolo m-au marcat pe viaţă. Am fost implicat în numeroase lupte ca să mă apăr într-un mediu în care homosexualitatea era norma. Atât persoane, cât şi grupuri de bărbaţi au încercat să mă violeze. Am fost înjunghiat de 5 ori în timp ce mă apăram de o tentativă de viol. Am fost aproape mort. Am fost lovit şi bătut cu obiecte folosite ca arme de acei bărbaţi care voiau să le cedez sexual. Într-un astfel de mediu am întâlnit ura acestor bărbaţi care practică sexul cu alţi bărbaţi. Am învăţat să-i urăsc pe aceşti bărbaţi.

La eliberarea din închisoare, am lucrat într-un baruri şi restaurante vreme de 20 de ani. Am fost dependent de droguri şi alcoolic. În acel domeniu vezi pe om aşa cum este el. Homosexualitatea este foarte răspândită printre cei ce lucrează în acest domeniu. Am cunoscut un stil de viaţă despre care ei nu vorbesc. Nu este deloc atrăgător! Mulţi trăiesc robiţi în dependenţe, deficit de imagine de sine, ură, promiscuitate şi infidelitate, boală şi sinucidere. Însă nu-ţi vor vorbi niciodată despre asta. După câţiva ani am fost violat de un bărbat pe care îl credeam prieten - eram beat. Asta m-a trezit. Am început să mă interesez despre alegerea acestui stil de viaţă şi am realizat că este un lucru reprobabil. Fiţi atenţi... Această observaţie nu o scriu ca să plac cititorului. Vreau ca asta să vă provoace.

Cele de mai jos îi vor supăra pe unii, dar pentru ceea ce mi s-a întâmplat mie şi altor victime care cred că nu le este auzită vocea, am tot dreptul din lume să spun ceea ce spun. Vreau să vă fac să vă gândiţi la ceea ce s-a făcut şi la efectele acestor lucru asupra societăţii noastre de azi. Ceea ce am învăţat, am învăţat trăind şi ştiind că un om ia deciziile pe care le ia în funcţie de ceea ce crede. Nu e un secret că oamenii de azi sunt influenţaţi prin educaţie, că ceea ce li se vinde îi face să se simtă bine şi că, atunci când se lasă în voia imaginaţiei proprii, adevărul este ceea ce vor ei să fie.

Orgoliul Americii în ale toleranţei este atât de impregnat în societatea noastră încât tinerii au căzut în plasa acestei înşelăciuni. Porniţi televizorul sau mergeţi pe internet şi veţi da peste orice formă de imoralitatea. Aceste canale mass-media laudă ceea ce oamenii de azi slăvesc ca fiind libertatea lor de expresie proaspăt câştigată.

De la adolescenţi dornici de atenţie, care se dedau la comportamente pornografice pe internet, la materiale bizare produse de industria de divertisment şi muzică. Ni se servesc gunoaie la televizor prin acele comedioare care promovează toleranţa şi amuză capetele seci. Iar dumneavoastră credeţi că nu există nici un scop în spatele acestor promotori ai imoralităţii.

Departamentul american de Educaţie, Planned Parenthood, Organizaţia Naţională a Femeilor, Human Rights Campaign şi American Civil Liberties Union sunt organizaţii de top care înşeală mintea celor slabi. Sunt organizaţii care le spun oamenilor: „Este corpul tău şi e numai treaba ta ce faci cu el”; homosexualitatea e un comportament normal, şi fac asta în şcoli pentru a-i strica de mici pe copii. Tinerii sunt ţintele acestor atacuri şi, dacă nu li se răspunde, acestea îi vor distruge.

Am să vă spun adevărata motivaţie a activiştilor homosexuali. Am să vă arăt felul în care planurile lor au distrus atâtea vieţi. Stilul de viaţă „gay” nu e nici pe departe mediul familial vesel şi serios pe care îl zugrăvesc ei şi mass-media, minciuna pe care Hollywoodul cheltuieşte miliarde de dolari ca să o propage. În realitate, homosexualitatea este o realitate foarte dură. Este o stricare a minţii. Am fost în toalete unde homosexuali au încercat să mă agaţe, arătându-mi organele lor sexuale. Dacă acest comportament este normal, de ce sunt participanţii la paradele homosexuale atât de vulgari când îşi exprimă orientarea sexuală? Am văzut bărbaţi făcând sex cu bărbaţi în aceste spaţii publice, fără să aibă nici cea mai mică problemă că i-ar putea vedea cineva.

Homosexualitatea este un comportament deviant care le arată pumnul celor ce îndrăznesc să combată planurile ei distructive. Din acest motiv mulţi oameni care au eşuat în acest stil de viaţă sunt dependenţi de droguri sau alcool pentru a-şi anestezia emoţiile şi a nu-şi mai auzi vocea conştiinţei. Bolile cu transmitere sexuală sunt răspândite din cauza numărului mare de parteneri sexuali. Violenţa casnică este frecventă iar suicidul a curmat multe vieţi. Există prea multe cazuri verificabile de oameni care au scăpat din această robie sexuală şi au putut povesti cât de degradaţi se simţeau. Şi, trist, cazurile multor oameni bolnavi de SIDA care şi-au mărturisit pe patul de moarte regretele, în faţa fricii de moarte.

Totuşi, activiştii homosexuali luptă să-i convingă pe americani că dragostea şi fidelitatea lor unul pentru altul sunt motivele de la baza pretenţiilor lor insistente. Lucrurile stau cu totul altfel. Există multe informaţii la îndemâna celor care vor să afle adevărul despre planurile lor. Întrebarea este, cât de serios veţi cântări dumneavoastră lucrurile? Eu vorbesc din experienţa mea atunci când afirm că un om nu se naşte homosexual. Este o alegere pe care eşti influenţat să o faci din cauza mediului sau vieţii de acasă şi a drumului pe care te atrag alţii. Cred că, cu cât este mai slab de înger un om, cu atât este mai influenţabil într-o direcţie sau alta.

Tinerii de astăzi nu sunt corectaţi când greşesc, ci sunt încurajaţi să se complacă în nişte trăiri perverse şi distructive, fără a se gândi la consecinţele acţiunilor lor. Mi-am urât părinţii pentru bătăile pe care le primeam, dar astăzi le mulţumesc pentru durarea de atunci, pentru că ea m-a făcut suficient de puternic pentru a lupta. Aşa am ales să nu mai fiu „gay”.

Acei oameni nu aveau nici un drept să-mi facă ce mi-au făcut. Un om cu compasiune se va întreba de ce ar strica cineva inocenţa unui copil sau trupul unui alt om în acel mod. Dacă aveau vreo boală? Cum a fost copilăria lor? Au fost molestaţi în copilărie? Cât de tulburată trebuie să fie mintea unui om pentru a se purta într-un asemenea hal?

Preşedintele Barack Obama este un prieten al homosexualilor şi simpatizează cu planurile lor. El a declarat luna iunie ca luna oficială a homosexualilor şi lesbienelor. Unde se va ajunge? Sau acesta e numai începutul? Nu judec pe cineva pentru viaţa pe care şi-a ales-o şi nici nu mă interesează ce face cineva în particular cu viaţa lui. Am însă tot dreptul să combat acele comportamente care mie mi-au făcut atât rău în viaţă, atunci când se face paradă cu ele în faţa mea. Pentru că am devenit atât de insensibili şi divizaţi cultural ca naţiune, încât acum trăim cu o frică tolerantă de activismul homosexual.

Activiştii pretind că zece la sută din populaţie ar fi homosexuali, dar în realitate procentul e de doi. Însă întâlnim agenda homosexualilor peste tot, în şcoli, artă şi divertisment şi în marile companii. Ea influenţează forţa de muncă, fiecare aspect al guvernării şi chiar religia. Ţipetele lor de discriminare şi pretenţiile pentru drepturi egale, căsătorii homosexuale şi adopţii, educaţie pro-homosexualitate pentru copiii şcolari, toate acestea fac parte dintr-o agendă de lucru bine pusă la punct, menită a ne obliga să le tolerăm comportamentele aberante.

Pretind că tratarea lor incorectă ca „minoritate” reprezintă o încălcare a drepturilor lor. Această afirmaţie este o palmă pentru negrii americani care au luptat şi obţinut egalitate. Obsesiile sexuale şi comportamentele aberante nu sunt tot una cu a te naşte membru al unui grup etnic. Culoarea pielii nu se poate schimba, dar în privinţa preferinţelor sexuale, tu alegi.

În octombrie 1998, canalele mass-media difuzau extensiv ştirea despre agresarea şi uciderea lui Matthew Shepard. Aflam atunci că acest student de 21 de ani a fost victima urii unor derbedei pentru că era homosexual. Cei doi agresori au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă. Ceea ce presa nu a spus niciodată este faptul că există indicii că agresiunea s-a comis nu pentru că Shepard era homosexual, ci pentru că acolo ar fi fost vorba de un trafic de droguri sfârşit prost. Numai cei care au săvârşit crima ştiu cu adevărat motivele adevărate. Indiferent de motiv, Matthew Shepard a fost omorât ca urmare a furiei violente a celor doi tineri. Citiţi-le viaţa - sunt produsul culturii americane.

La mai puţin de un an, în septembrie 1999, un băiat de 13 ani a fost răpit, drogat, legat, torturat, violat în repetate rânduri şi ucis de doi homosexuali din statul Arkansas. Şi aceştia au fost condamnaţi pe viaţă. Dar presa nu a vorbit mai deloc despre această crimă, iar majoritatea cetăţenilor nici nu au auzit de Jesse Dirkhising. În memoria lui, nu s-a adoptat nici o lege, nu s-au organizat marşuri şi nici nu s-au făcut filme, deşi viaţa lui a fost curmată la fel, poate mai agresiv, decât a lui Matthew Shepard. Gura presei a fost închisă de promotorii corectitudinii politice, ca nu cumva să fie stânjenite planurile şi pretenţiile activiştilor homosexuali care s-au folosit de moartea lui Matthew Shepard pentru a promova noi legi anti-discriminare. A fost un caz de tratament incorect şi părtinitor faţă de un băiat ale cărui drepturi au fost efectiv violate, pentru a nu „ofensa” percepţia faţă de o „minoritate” protejată. Acţiuni ca aceasta dovedesc adevăratele motive din spatele planurilor homosexualilor.

Din acest motiv trebuie să vorbim în apărarea unora ca Jesse şi a multor victime ale pedofililor homosexuali. Dacă susţinătorii drepturilor homosexualilor sunt la fel de toleranţi cum pretind din partea societăţii, atunci ce le dă dreptul să-mi impună mie şi altora să accept nişte comportamente pe care majoritatea americanilor le consideră imorale şi nesănătoase?

Acum iunie este în America luna „celebrării” homosexualităţii. Eu nu pot să fac asta şi nici nu pot să tac. Ar trebui ca eu şi alţii ca mine, care cunoaştem răul care li se face tinerilor astăzi, să tăcem şi să stăm în banca noastră, ca nu cumva să „ofensăm” pe cineva cu închipuiri speciale? Nu pot şi nu voi accepta asemenea comportamente. Stilul de viaţă homosexual pe care şi l-au ales alţii mi-a făcut prea mult rău, astfel că a avea respect pentru acest comportament înseamnă a fi incorect cu convingerile mele.

Atunci când un copil este învăţat că „căsătoriile” homosexuale sunt tradiţionale şi că ar trebui acceptate, ce îl mai reţine să se manifeste conform imaginaţiei şi pornirilor lui în raport cu un alt copil? Adevărul este că, educând un copil în acest fel, creezi o pepinieră pentru agresorii sexuali de mâine. Întrebaţi pe cineva cu acest stil de viaţă dacă a fost molestat în copilărie, iar numărul răspunsurilor pozitive vă va şoca. Sau întrebaţi un copil fără o mamă şi un tată preocupaţi şi implicaţi activ în creşterea lui. Când sunt lăsate singure, minţile curioase ale copiilor copiază ceea ce văd la adulţi. Mă supără să ştiu că impozitele mele sunt folosite nu doar pentru a promova, ci şi pentru a proteja interesele speciale ale homosexualilor. Însă în această atmosferă tensionată, de corectitudine politică şi culturală, sentimentele mele se bazează pe adevăr, indiferent că li s-a pus eticheta „intoleranţă”.

Există puţine voci libere în societatea „modernă” de astăzi. Cultura americană este influenţată de o mass-media angajată ideologic. Cei aflaţi la putere vor să îşi controleze în mod absolut supuşii; politicieni strâmbi, în care unii ne punem atâtea speranţe, sunt controlaţi ca nişte marionete de aceeaşi oameni. Care lucrează neobosit la implementarea agendei lor ideologice socialiste, prin care împiedică lumea să afle adevărul.

Aceşti oameni, consideraţi lideri, înşeală tinerele generaţii. Crescând într-o atmosferă relativistă şi de confuzie, oamenii se uită acum în orice direcţie în care pot găsi acceptare, în afara mediului lor familial tot mai disfuncţional. Ceea ce nu realizează ei este faptul că distrugerea familiei tradiţionale, în timp, a distrus chiar fundamentul acestei naţiuni. Acesta este motivul pentru care suntem martorii unui efort susţinut de a redefini căsătoria şi de a limita libertatea noastră de cuvânt. Spre uimirea multora, platforma de speranţă şi schimbare care l-a ajutat pe domnul Obama să ajungă în funcţie este agenda secretă care dă vigoare mişcării homosexualilor şi care, dacă va reuşi, va anula libertăţile din Primul Amendament.

Ignoranţa celor dezinformaţi, care au fost educaţi şi racolaţi să adopte aceste agende ideologice, constituie motivul pentru care lumea trăieşte o minciună şi nu va realiza niciodată adevărul. Dacă nu chestionezi astăzi scopul evident al demoralizării cetăţenilor, nu vei ajunge niciodată să gândeşti cu mintea ta. Vei fi doar unul din masa celor fericiţi în ignoranţa lor, asemenea animalelor necunoscătoare cărate spre abator; n-ai nici cea mai mică idee despre ce-ţi rezervă viitorul trasat de alţii.

Furia manifestă în ceea ce presa numeşte acum „Războiul Cultural” nu se datorează faptului că homosexualii şi lesbienele sunt tratate incorect şi că li se refuză nişte drepturi pe care heterosexualii le-au avut din totdeauna. Această furie este rezultatul depravării accelerate a minţii oamenilor şi a intoleranţei faţă de cei ce se opun acestui comportament. Adevărul jigneşte. Avem de-a face cu caracterul corupt al firii umane, afectat de un rău moral. Lumea homosexualilor este o lume a celor apăsaţi şi mânaţi de o motivaţie egoistă, întotdeauna în conflict cu afectele lor naturale. O conştiinţă anesteziată, unde comportamentul şi mintea sunt în conflict cu legea morală, o conştiinţă mânată încoace şi încolo de satisfacerea unor dorinţe deviante. O astfel de stare devine vădită atunci când dorinţa sexuală a omului, indiferent care ar fi aceea, ajunge să fie determinantă pentru viaţa lui. Asta s-a întâmplat şi cu noua revoluţie sexuală care a influenţat societatea americană în cel mai mic detaliu. Şi acum ei vor să se folosească de platforma egalităţii în încercarea de a promova auto-justificarea.

Toată viaţa am fost determinat de alţii să am un stil de viaţă homosexual. În ciuda celor trăite, ştiu că acest comportament sexual este greşit. Nu am condamnat niciodată un om pentru că trăieşte în felul acesta, dar m-am întrebat deseori de ce ei au ales să devină homosexuali şi eu nu. Vreau să fiu foarte clar, pentru a nu fi citat eronat sau a fi acuzat de nişte lucruri pe care nu le-am spus. Nu spun că toţi homosexualii sunt şi pedofili. Am lucrat mult cu homosexuali şi m-am împrietenit cu mulţi, dar a înghiţi propaganda şi agenda homosexuală e cu totul altceva!

Diferenţa dintre organele sexuale masculine şi feminine este o dovadă arhi-suficientă a procesului natural de reproducere. Şi, dacă rasa umană este o specie dezvoltată, aşa cum ne învaţă adepţii evoluţionismului, explicaţi-mi de ce animalele masculi se împerechează numai cu femele? Dacă şi noi am fost cândva animale, cum se spune, de ce animalele nu fac ce facem noi? Natura vădeşte planul lui Dumnezeu. Însă tu ai fost înşelat ca să crezi că te-ai născut cu o genă homosexuală, pentru a-ţi ţine atenţie spre o minciună care îţi influenţează stilul de viaţă pe care ţi l-ai ales. Dacă eşti unul dintre cei mulţi care adoptă un stil de viaţă sau altul, am scris aceste lucruri ca să te provoc să gândeşti pentru tine. Şi, dacă planurile păpuşarilor ideologici vor reuşi, fanii speranţei şi ai schimbării vor realiza atunci ce proşti au fost dându-le sprijinul lor. Trezeşte-te, America!