În acest material, „homosexual” se referă la persoanele de ambele sexe, iar „el” sau „lui” este o referire generală şi include şi sexul feminin.

Există multe relatări ale unor persoane care simt o atracţie faţă de persoane de acelaşi sex şi care vorbesc despre familia lor, atribuind situaţia lor prezentă acelor membrii ai familiei. Deşi cauzele pe care le prezintă ei sunt de obicei legate de familie, persoane cu astfel de atracţii îşi explică simptomele şi prin influențe cum ar fi propriile percepţii sau comportamente greşite, abuz sexual din partea unei rude şi altele. Unii merg mai departe şi afirmă că dintotdeauna au lipsit că le lipseşte ceva sau că s-au simţit „goi pe dinăuntru”, din mai multe motive, atunci când erau copii.

Unii părinţi ai lor afirmă că au încercat din răsputeri să-i iubească, dar comportamentul părinţilor nu a fost pe placul copiilor; alţi părinţi s-au închis în ei; alţii nu au reuşit să aibă o relaţie normală cu copilul din cauza propriilor probleme de sănătate sau a altor probleme - divorţ, de pildă; unii părinţi au încercat să forţeze un anume sentiment de familie cu copilul, dar copilul, crescând, şi-a format un fel de rezistenţă sau protest faţă de acel „sentiment de familie”.

Nu este un lucru rar pentru părinţii unui homosexual să se învinovăţească pentru aceste rezultate şi, deşi asta este total neproductiv, să continue să se judece şi să-şi analizeze greşelile. Unii s-au resemnat. Alţii au renunţat şi au decis să-şi renege copilul sau să-l uite. Unii încearcă să se roage ca „problema” să dispară, în timp ce alţii aleg să-şi umple timpul cu tot felul de activităţi şi preocupări.

Este foarte greu pentru un părinte să-şi înţeleagă copilul atunci când acesta are o activitate homosexuală. Este la fel de greu şi atunci când părinţii ştiu că se poate scăpa de atracţiile homosexuale, dar că copilul lor nu este interesat de această opţiune. Când oamenii se auto-identifică ca homosexuali, adică acceptă premizele activiştilor homosexuali, părinţii lor simt că i-au pierdut. Este foarte dureros atunci când copilul îi ignoră, când se retrage sau când se răzvrăteşte împotriva lor. Ce recomandări sau sfaturi le poţi da acelor părinţi care au un copil cu atracţii homosexuale sau care se auto-identifică ca homosexual? Cum ar putea trece ei peste repulsie şi să aibă o relaţie productivă cu copiii lor?

Voi prezenta mai jos câteva sfaturi pentru ei, care îi pot ajuta în relaţia cu copilul lor:

1. Nu deveniţi defensiv sau mânios când copilul vă spune „Sunt homosexual”. Aceasta nu face decât să aţâţe focul. Trebuie să realizaţi că unii copii trec prin faze de incertitudine legată de propria sexualitate. Unii fac tot felul de experimente şi au o sexualitate fluidă. Deşi nu puteţi accepta un asemenea comportament, o abordare în forţă a problemei nu va face decât să-l tulbure şi mai mult şi chiar să se depărteze de dvs.

2. Nu daţi vina pe dvs. pentru ce face el. Unii copii se confruntă cu atracţii homosexuale, dar asta nu înseamnă că mediul familial este de vină, cum ar fi cazul cuiva de care s-a abuzat sexual sau care a crescut într-un mediu homosexual. Intervievat, un băiat cu atracţii homosexuale a declarat: „Păi, cred că sunt homosexual. Altfel, de ce mi-ar fi făcut apropouri bărbatul acela?” O femeie a explicat: „Am jurat să nu mai am niciodată încredere în bărbaţi, după ce am fost agresată” şi a concluzionat că „[pentru sex], femeile sunt mult mai sigure pentru mine.” Dacă copilul tău, care are atracţii homosexuale, vă spune că e vina dvs., întrebaţi-l de ce crede asta. Dacă vă răspunde că îl intimidaţi sau că intraţi prea mult în viaţa lui, explicaţi-i de ce aţi fost aşa. Dacă l-aţi părăsit vreodată din punct de vedere emoţional sau chiar fizic, explicaţi-i. Şi dvs. sunteţi om. Spuneţi-i că aţi vrut ce e mai bun pentru el, în ciuda defectelor dvs. Ţineţi minte, nu depinde de dvs. să-i convingeţi de nimic. Vindecarea dvs. poate veni dacă dvs. vă iertaţi de toate percepţiile greşite pe care le are el despre dvs. Vindecarea copilului dvs. poate veni după o discuţie sinceră cu dvs. sau consultând un terapeut. Oricum, nu trebuie să vă învinuiţi de nimic.

3. Abordaţi orice critică în mod constructiv. Învăţaţi din critică. Dacă nu sunteţi de acord, fiţi de acord că aveţi opinii diferite, dar nu lăsaţi ca aceasta să fie o barieră între voi. Cereţi-i iertare, indiferent dacă acţiunile dvs. au fost reale sau doar închipuite.

4. Fiţi pregătit să le ascultaţi sentimentele şi gândurile. Fiţi pregătit în caz că nu vor să discute. Există câteva lucruri care vă pot ajuta în acest domeniu. Acest site dispune de multe resurse care vă pot ajuta.

5. Obţineţi un sfat profesional înainte de a aborda aceste lucruri cu copilul dvs. Există terapeuţi care îi pot ajuta pe părinţi să afle mai multe despre ceea ce simte copilul lor şi despre ce trebuie să facă ei.

6. Obţineţi sprijin de la prieteni/cunoscuţi. Sprijinul din partea altora vă pot ajuta prin ascultare şi rugăciune şi, cel mai important, veţi vedea că nu sunteţi singur.

7. Fiţi împăcat cu dvs. înşivă. Iertaţi-vă pe dvs. şi pe alţii de toate greşelile din trecut. Aveţi grijă de dvs. - alimentaţie, odihnă, rugăciune, etc.

8. Concentraţi-vă energia pe a vă iubi copilul şi pe a fi sincer. Copiii răspund pozitiv la acestea. Controlaţi-vă emoţiile.

9. E posibil să aveţi sentimentul că e ceva în neregulă, dar nu puteţi spune ce anume. Spuneţi-i că simţiţi o anumită distanţă, că e ceva în neregulă între voi, că aţi vrea să ştiţi care e problema şi că aţi dori să o rezolvaţi, fie că e reală sau închipuită. Mai presus de toate, ascultaţi-l.

10. Implicaţi-vă. O mână pe umăr sau o îmbrăţişare valorează enorm. Spuneţi-i că îl iubiţi. Ţineţi minte, dacă îi arătaţi dragoste nu înseamnă că acceptaţi acel comportament.

11. Ţineţi minte, ei vă controlează atitudinea, nu dvs. Aceasta e una dintre cele mai grele lecţii de învăţat de către părinţi.

12. Nu lăsaţi ca discuţiile voastre să se deruleze într-o notă complet negativă. Nu-i ţineţi predici cum că dvs. aveţi dreptate şi el nu. Vorbiţi-le despre calităţile lor - toţi suntem oameni.

13. Vacantele pot deveni dificile, în special dacă el refuză să vi se alăture. Dacă se întâmplă aceasta, nu abandonaţi planurile de vacanţă, ci petreceţi-le aşa cum le-aţi programat. Faceţi aceasta pentru dvs., pentru credinţa şi pentru pacea dvs.

14. Învăţaţi să vă eliberaţi de orice vină. Odată ce aţi făcut ce ţine de dvs., daţi-i ocazia să se apropie de dvs. A vă elibera înseamnă să lăsaţi ceva ce este mai mare şi mai puternic decât dvs. să conducă situaţia. Primul pas al recuperării este să acceptaţi că noi nu avem nici o putere. Un alt pas este să schimbaţi ce se poate schimba şi să acceptaţi ce nu se poate schimba.

15. Un copil care decide să scape de atracţiile homosexuale trebuie asigurat că există ajutor în acest sens. Există psihoterapeuţi care vă stau la dispoziţie. Unii aleg să combine ajutorul dat de un psihoterapeut cu vindecarea prin credinţă. Nu uitaţi, trebuie ca ei să dorească să se schimbe; nu le puteţi impune aceasta. Fiţi răbdător, schimbarea ia timp. Terapia combinată poate fi de folos în sensul că ajută la reclădirea unităţii familiei, la momentul potrivit. Acţiunea individuală pentru părinte şi pentru copil este importantă pentru că implică dinamici diferite.

16. Şi, în final, nu renunţaţi niciodată la credinţa că schimbarea şi libertatea sunt posibile. Chiar sunt!

Sursa: North Star