Deseori suntem întrebaţi de prietenii sau familia cuiva care este homosexual, „Cum să ne purtăm cu „prietenul” lui?” În acest articol vreau să vă împărtăşesc ceva din experienţa mea, despre felul în care Domnul s-a folosit de familii şi prieteni pentru a mă încuraja să-l caut şi în cele din urmă să scap de homosexualitate.

„John, trebuie să-ți spun ceva despre sora mea şi soţul ei înainte de a merge în vizită la ei”, mi-a spus Joe. „S-ar putea să-i găseşti nişte ciudaţi. De exemplu, au multe lucruri în casă legate de Dumnezeu şi le place să vorbească mult despre credinţa lor. Sunt destul de siguri pe ei în privinţa asta.” Partenerul meu a decis că e mai bine să-mi spună el despre sora şi cumnatul lui creştini, înainte să mă întâlnesc eu cu ei.

Familia lui Joe au fost unii dintre primii oameni care mi-au arătat ce înseamnă să-l cunoşti pe Hristos într-un fel care-ţi schimbă viaţa. Joan şi soţul ei erau destul de bine ancoraţi în credinţa lor, aşa cum erau siguri şi în ceea ce priveşte atitudinea lor faţă de homosexualitatea fratelui lor. Cele două subiecte au revenit frecvent în discuţiile noastre, fiind cumva legate. Nota finală însă era dragostea pentru fratele lor şi relaţia lor cu Hristos.

Joan era deschisă faţă de toţi prietenii şi partenerii fratelui ei. Vorbise cu mulţi bărbaţi. Deşi nu aprobase niciodată homosexualitatea fratelui ei, păstrase un spirit deschis în discuţii, fără a-l judeca, concentrându-se întotdeauna pe relaţia ei cu Dumnezeu. În prima Epistolă a Sf. Petru, capitolul 3, versetul 15, scrie: „Pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră, dar cu blândeţe şi cu frică.” Iar Joan părea să se descurce foarte bine aici.

„Părinţii mei nu ştiu nimic despre homosexualitatea mea, aşa că ai grijă ce spui şi faci când mergem la ei de Crăciun.” Eram foarte nerăbdător să mergem la Disneyland de Crăciun, aşa că nu m-am gândit prea mult la ce îmi spusese Mark până nu am ajuns acasă la ei. Urma să petrecem câteva zile acolo.

Am găsit acolo un pastor iubitor şi o atmosferă de familie primitoare. În acea perioadă a vieţii mele tocmai începusem să mă interesez mai mult legat de Dumnezeu şi Cuvântul Său. Eram destul de curios în legătură cu un pastor, în special dacă locuiam în casa unuia.

Tatăl lui Mark era cumva un model pentru mine. A petrecut mult timp vorbind despre Dumnezeu, ceea ce m-a încurajat mult. Înainte de fiecare cină citea din Scriptură şi se ruga pentru familia lui, mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ei. Nici nu bănuiam cât de mult avea să fie influenţat drumul meu către Dumnezeu de aceste persoane. La Disneyland a fost grozav, dar cel mai important lucru a fost că de acel Crăciun, mi-am simţit sufletul hrănit. Nu eram pregătit să abandonez relaţia homosexuală cu fiul lor, dar îmi construiam o credinţă necesară pentru un asemenea moment, când va fi el.

Obţinusem o nouă slujbă, unde stăteam lângă o fată efervescentă care părea să se aibă bine cu toţi cei din jurul ei. Era ca şi cum avea ceva în viaţa ei personală care o făcea să fie aşa. Avea mai multe lucruri creştine pe birou, lucruri care mi-au atras atenţia. Era foarte deschisă în ceea ce priveşte relaţia ei cu Dumnezeu... atât de deschisă încât deseori se întorcea cu scaunul şi începea să povestească despre ceva ce citise în Biblie sau auzise duminică la biserică.

Pat avea un entuziasm pe care ni l-am fi dorit cu toţii. M-a invitat de multe ori la biserică la ea, spunându-mi că sigur o să-mi placă acolo. Minunat, îmi place că mă invită - dar ea nu ştie că eu sunt homosexual. Ce ar face dacă ar afla? Ei bine, când a aflat, nu s-a schimbat nimic! Aşa că am vrut cu adevărat să accept invitaţia ei.

Relaţia mea cu ea a condus la alte prietenii. M-a prezentat unor prieteni de-ai ei, care au aflat şi ei micul meu secret. Nu m-au respins. Asta era neclar pentru mine, însă am avut ocazia să discut despre interesul meu faţă de Biblie şi alte lucruri creştine.

În cele din urmă am mers la ea la biserică şi am constatat că avea dreptate. Era un loc plăcut. N-am să-l uit niciodată pe pastor, când a coborât şi a mers printre rânduri, oprindu-se în dreptul băncii mele. M-a privit şi mi-a apreciat puloverul galben. Nevoia mea de afirmare a primit un mic răspuns în ziua aceea.

„John, putem să ne rugăm împreună cu tine acum?” Eram într-o discuţie cu Pat şi cu un prieten de-al ei despre dorinţa mea de a scăpa de homosexualitate. A fost prima oară când am început să plâng în timp ce mă rugam. Prin Pat şi Jerry, Dumnezeu a pus o temelie în care aveam încredere.

După ce am mers de câteva ori la biserică cu Pat, am început să repet tot mai des rugăciunea păcătosului. Prin acea biserică l-am cunoscut pe Hristos, însă nu eram încă liber de homosexualitate. După cum spune Scriptura, „Domnul Dumnezeul tău va izgoni dinaintea ta popoarele acestea încetul cu încetul; nu poţi să le pierzi repede, ca să nu se pustiiască pământul şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele câmpului” (Deut. 7:22). Uşa către libertate tocmai se deschisese, dar avea să mai treacă ceva timp până să fiu pregătit să intru pe ea.

Am continuat să am o relaţie cu Joe. Ea a devenit însă tot mai tensionată pe măsură ce el era tot mai gelos pe relaţia mea cu Dumnezeu. Sora lui Joe, Joan, m-a invitat la o slujbă specială la biserică la ei. Eu deja mă obişnuisem cumva cu „treburile bisericeşti”, aşa că am acceptat invitaţia. În timpul acelei slujbe am primit nădejde că viaţa mea se poate schimba.

Începusem să resimt un disconfort crescând datorat dependenţei mele emoţionale acute de alţi bărbaţi, fără a găsi uşurare. În acea seară însă, am primit un răspuns de la Dumnezeu, unul pe care nu am să-i uit: „John, nu trebuie să mai trăieşti viaţa asta.” Am ştiut precis ce vrea să spună. Cuiva îi păsa suficient de mult ca să-mi spună că aş putea scăpa de toată acea durere. Acel cineva era Iisus Hristos.

Tatăl meu este un alt exemplu de valoare a familiei în viaţa unui homosexual. Nu avea nici o plăcere să se intersecteze cu viaţa mea de homosexual, dar venea de fiecare dată când îl invitam la masă de Crăciun sau la zile de naştere.

Răspunsul lui general a fost revelator pentru mine. Întotdeauna i-a tratat cu respect pe prietenii mei homosexuali. Simţeam dezamăgirea lui, dar vedeam şi inima lui Dumnezeu prin participarea lui la viaţa mea, chiar şi atunci când nu se simţea confortabil. Nu am gândit niciodată că face un compromis în ceea ce priveşte valorile lui sau că ar accepta cumva alegerile mele. Ştiam prea bine poziţia lui faţă de viaţa mea; nu avea să-şi schimbe opinia cu privire la imoralitate. Acum, privind înapoi, văd dragostea lui chiar mai clar decât înainte. Apreciem amândoi ce a făcut Dumnezeu prin intermediul acelor lucruri dureroase din viaţa mea.

La început nu l-am găsit pe Dumnezeu, şi nu aş fi putut avea încredere în El sau să merg într-un loc unde să aud vocea Lui dacă nu ar fi fost câteva persoane prezente în viaţa mea. Sora lui Joe şi familia ei; familia lui Mark şi în special tatăl lui; şi Pat cu prietenii ei, în care l-am văzut pe Hristos. A fost nevoie de voinţă din partea lor, ca să iasă din confortul lor şi să mă ajute să găsesc şi eu un loc mai bun.

„Fiul meu vine cu partenerul lui la cină sâmbătă. Nu ştiu dacă asta e bine. Mă simt de parcă aş accepta cumva păcatul lui.”

„Fiica mea vrea să vină cu partenera ei la slujba de Crăciun de la biserică. Acesta este un moment pe care îl petrecem cu familia şi nu cred că m-aş simţi bine să fiu întrebată cine este acea persoană pe care o aducem cu noi.”

Chiar, ce ar face Iisus? Nu aş fi scris acum această scrisoare dacă nu aş fi întâlnit oameni care au mers ferm după criteriile lor creştine, arătându-mi însă şi dragostea lor.

Dacă vă întrebaţi vreodată ce rost are să stabileşti o relaţie cu prietenii şi cunoscuţii cuiva drag care este homosexual, ascultaţi-mă. Le sunt recunoscător familiilor şi prietenilor care m-au ajutat pe acest drum. Au trecut peste disconfortul şi suferinţa lor şi mi-au întins o mână. Au stat alături de mine la greu.

Mă rog şi pentru foştii mei parteneri, cu aceleaşi speranţe şi vise ale familiilor lor. M-aş bucura să găsească şi ei libertatea pe care am găsit-o eu prin Hristos.

Sursa: PFOX