ce spune știința

Dr. Warren Throckmorton

Presiunea exercitată asupra celor ce vor să-şi schimbe orientarea sexuală

Specialiştii din domeniul sănătăţii mintale continuă să dezbată controversata problemă a felului în care trebuie să li se răspundă acelor clienţi care doresc să-şi schimbe orientarea sexuală. Materiale apărute în reviste de specialitate susţin ideea utilizării intervenţiilor pentru reorientarea sexuală, fie prin consiliere, fie prin metode ce ţin de domeniul religiei (Throckmorton, 2002a; Yarhouse & Throckmorton, 2002). Alţi autori continuă să afirme că asemenea intervenţii sunt periculoase pentru clienţii cu o orientare homosexuală şi că ar trebui descurajate sau interzise (Tozer & McClanahan, 1999; Schroeder & Shidlo, 2002).

Contextul uman al acestei dezbateri îl constituie un mare număr de actuali şi foşti clienţi ai serviciilor de consiliere, pe ambele laturi ale problemei. Foştii homosexuali, persoane care s-au confruntat cu atracţii faţă de persoane de acelaşi sex, dar care nu au dorit să aibă viața personală determinată de aceste atracţii, declară că terapia pentru reorientare sexuală trebuie să fie disponibilă (Throckmorton, 2002a). Alţii, deseori denumiţi „foşti foşti-homosexuali”, declară că s-au simţit afectaţi de intervenţiile care erau menite să le dezvolte atracţia faţă de sexul opus (Human Right Campaign, 2002; Schroeder & Shidlo, 2002). Obiectivitatea acestei dezbateri este afectată şi mai mult de climatul social actual, în sensul că subiectul homosexualităţii a devenit o temă curentă în multe dezbateri politice. Unele asociaţii de homosexuali şi-au făcut din eliminarea terapiilor pentru reorientare sexuală ţelul declarat al eforturilor lor (de ex. Human Rights Campaign, 2002).

Un aspect care este esenţial în această dezbatere legată de oferirea unor terapii pentru reorientarea sexuală este acela al consimţământului informat. Autorii din ambele tabere recunosc importanta informării clienţilor despre studiile şi literatura relevantă legate de orientarea sexuală şi de eforturile de a o modifica. Cei care se opun reorientării sexuală afirmă deseori că motivul principal pentru care apelează clienţii la aceste terapii îl constituie presiunile exercitate asupra lor (Haldeman, 1994; Tozer & McClanahan, 1999). Această presiune ar fi neetică în aplicarea clinică a principiilor consimţământului informat.

Există date empirice care să susţină afirmaţiile legate de presiunea exercitată pentru a apela la terapiile pentru reorientare? Schroeder şi Shidlo (2002) arată că mulţi dintre subiecţii lor s-au simţit presaţi să apeleze la asemenea terapii. Ei menţionează că unii clienţi s-au simţit presaţi în această direcţie de către conducerea facultăţilor teologice, ca o condiţie pentru a nu fi exmatriculaţi. Numărul participanţilor la această analiză nu este specificat. Autorii au cuantificat numai un tip de client care a resimţit o presiune. Unii clienţi care pot fi ambivalenţi cu privire la orientarea sexuală apelează la tratament în principal pentru a trata mai multe probleme psihologice. În urma declarării orientării lor sexuale în faţa consilierului, 26% dintre clienţi au simţit că acesta iniţiază o intervenţie pentru o reorientare sexuală. Sugestiile primite de la consilieri pot fi resimţite de unii clienţi ca o presiune, dar există şi clienţi care apreciază aceste sugestii. Astfel, nu avem cum să determinăm procentul celor care s-au simţit presaţi să apeleze la terapii de reorientare.

Nu am reuşit să găsesc rapoarte empirice care să indice gradul în care cei care se identifică drept foşti homosexuali s-ar fi simţit presaţi să apeleze la terapiile de reorientare. Pentru a furniza o imagine empirică asupra acestei componente importante a problematicii terapiilor de reorientare, am cerut unui grup de subiecţi care se auto-identificau drept foşti homosexuali să descrie gradul şi sursa presiunii în direcţia schimbării orientării sexuale. De asemenea, le-am solicitat să descrie şi presiunea resimţită în sensul de a nu-şi schimba orientarea sexuală. Ca studiu de cercetare, am presupus că această presiune există chiar dacă nu se poate indica frecventa ei. De asemenea, nu am avut nici o bază pentru a indica ce tip de presiune apare mai frecvent - presiune pentru sau presiune împotriva schimbării orientării sexuale.

METODA

Participanţii

Participanţii au fost 19 bărbaţi şi 9 femei care în trecut se identificau drept homosexuali/lesbiene şi care acum erau heterosexuali. Media de vârstă a fost 39 de ani. Persoanele erau destul de religioase, în sensul că toţi au declarat că religia este cel puţin „importantă” pentru ei. Cincizeci şi cinci la sută dintre participanţi fuseseră sau erau căsătoriţi. Majoritatea subiecţilor erau albi (89%) şi aveau cel puţin studii medii.

Instrumente

Participanţii participau la un studiu mai amplu legat de preferinţele lor legate de consiliere (Throckmorton, 2002b). Ei au completat un formular destul de lung şi au răspuns la întrebări legate de orice presiune resimţită pentru a apela sau a nu apela la terapiile de reorientare sexuală. Chestionarul le-a cerut participanţilor să aprecieze pe o scară de la 1 la 4 gradul de presiune resimţită din partea homosexualilor sau a foştilor homosexuali, din partea părinţilor, a altor membri ai familiei, din partea unor clerici, prieteni de la biserică şi din afara bisericii, consilieri şi profesori.

Proceduri

Subiecţii au fost intervievaţi prin telefon timp de 45 de minute sau au completat chestionarul şi l-au trimis prin postă. Ideea chestionarului este deschisă mai sus.

REZULTATE

După cum se poate observa din tabelele de mai jos, participanţii s-au simţit mult mai presaţi să nu apeleze la terapie. Procentele sunt exprimate ca procent din numărul total al celor care s-au simţit presaţi într-un fel de către o persoană sau o sursă.

Presiune/influenţă pentru a apela la terapia pentru reorientare sexuală

Sursa presiunii - procent din total

Presiune asupra celor ce vor sa abandoneze homosexualitatea

Grad de presiune: 1 = nici una, 2 = puțină, 3 = ceva presiune, 4 = multă presiune

Presiune/influenţă pentru a NU apela la terapia pentru reorientare sexuală

Sursa presiunii - procent din total

Presiune asupra celor ce vor sa abandoneze homosexualitatea

Grad de presiune: 1 = nici una, 2 = puțină, 3 = ceva presiune, 4 = multă presiune

Cea mai mare presiune pentru a apela la terapia de reorientare a venit din medii religioase (prieteni de la biserică – 21,4% şi clerici – 14,2% din totalul eşantionului) şi din partea părinţilor (21,4%). Surprinzător, nici unul dintre cei 28 de subiecţi nu s-a simţit presat de către consilieri sau profesori pentru a începe terapia de reorientare sexuală, în timp ce 39,2% dintre ei s-au simţit presaţi de consilieri pentru a nu apela la această terapie. În acest sens, prietenii din afara bisericii au exercitat cea mai mare presiune (46,4%), alături de membrii unor asociaţii pro-homosexualitate (28,5%).

În timp ce gradul de presiune resimţită a fost destul de uniform distribuit între surse, prietenii din afara bisericii şi grupurile de activişti au exercitat cea mai mare presiune (3,5 din 4 care a însemnat „multă presiune”).

DISCUŢIE

Acest scurt material a examinat declaraţiile a 28 de bărbaţi şi femei care s-au simţit presaţi să apeleze sau să nu apeleze la terapia de reorientare sexuală. Deşi unele rapoarte anterioare (HRC, 2002; Tozer and McClanahan, 1999) au indicat că clienţii s-au simţit presaţi să apeleze la terapie, acest studiu pe persoane care se consideră foşti homosexuali arată că presiunea cea mai mare a existat în sensul menţinerea orientării homosexuale. Deşi unii foşti homosexuali au declarat că au fost presaţi să apeleze la terapie, procentul celor care au menţionat această presiune nu a fost mare decât cel al persoanelor presate să apeleze la terapie din alte motive.

Dat fiind accentul pus de specialişti pe autonomie şi libera alegere, este surprinzător că a doua mare sursă de presiune vine tocmai din partea acestor specialişti în domeniu. Subiecţii au declarat că consilierii/psihologii le-au spus că nu-şi pot schimba orientarea sexuală şi că este periculos să încerce aşa ceva.

Având în vedere că participanţii la acest studiu au considerat în general că terapia lor a fost utilă, avertizările primite nu s-au dovedit justificate. Acest fapt i-a făcut şi mai mult să-şi amintească presiunile exercitate asupra lor.

Sursa datelor din acest studiu au fost propriile declaraţii, cu toate problemele potenţiale. Desigur, este posibil să fie existat o anumită determinare care să afecteze raportările şi prezentarea evenimentelor din perspectiva unei persoane care se consideră acum heterosexual sau fost homosexual. Este posibil ca unii participanţi să nu acorde atenţie presiunilor exercitate în sensul apelării la terapie din moment ce ei văd acum această abordare ca fiind pozitivă. Pe de altă parte, este puţin probabil ca prevalenta presiunii de a nu apela la terapie să fie determinată de anumite diferențe de rememorare cauzate de disonanta cognitivă. Se pare că pentru acest grup, contextul lor social a fost mai degrabă heterofob decât homofob anterior începerii terapiei pentru reorientare.

Bibliografie

Haldeman, D. (1994). The practice and ethics of sexual orientation conversion therapy. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 62, 221-227

Human Rights Campaign. (2002). Finally free: How love and acceptance saved us from the ex-gay ministries. Washington, DC: Author.

Schroeder, M.& Shidlo, A. (2002). Changing sexual orientation: A consumer’s report. Professional Psychology: Research and Practice, 33, 249-259.

Throckmorton, W. (2002a). Initial empirical and clinical findings concerning the change process for ex-gays. Professional Psychology: Research and Practice, 33, 242-248.

Throckmorton, W. (2002b, noiembrie). What works in reorientation counseling. Prezentare la Conferinta Anuală NARTH, Orlando, SUA

Tozer, E.E.& McClanahan, M.K. (1999). Treating the purple menace: Ethical considerations of conversion therapy and affirmative alternatives. Counseling Psychologist, 27, 722-742

Yarhouse, M.& Throckmorton, W. (2002). Ethical issues in attempts to ban reorientation therapies. Psychotherapy: Theory/Research/Practice/Training, 39, 66-75.