Unul dintre faimoasele cupluri homo ale Americii s-a despărţit.

Nu, nu e vorba de Rosie şi Kelli. Sunt Roy şi Silo. Roy şi Silo sunt pinguini masculi. Pinguini dungaţi, mai exact.

Acum vreo sase ani, Roy a început să locuiască împreună cu Silo la Grădina Zoologică din New York. S-au împrietenit şi au încercat să se împerecheze, fiind de nedespărţit. Au adoptat chiar şi un pui, Tango, pe care l-au crescut împreună.

Apoi, Silo a devenit primul pinguin FOST homosexual din lume. L-a părăsit pe Roy şi s-a mutat cu Scrappy, o femelă sosită de la Sea World Zoo din San Diego. Cred că îşi dorea o fată din California.

Pentru toţi cei care ni-i prezentau pe Roy şi Silo ca modele pentru noi, aceste ştiri sunt ştiri proaste. Unii activişti homosexuali sunt chiar supăraţi.

Atunci când îngrijitorii unei grădini zoologice din Germania au încercat să forţeze nişte pinguini masculi dintr-o varietate rară să se împerecheze cu nişte femele, ei au primit emailuri de ameninţare de la activiştii homosexuali. În cele din urmă îngrijitorii de la zoo au cedat şi au încetat eforturile de împerechere a pinguinilor.

Probabil printre cei mai supăraţi sunt autorii unei cărţi pentru copii (!) despre Roy, Silo şi puiul adoptat de ei - „And Tango Makes Three” (Şi cu Tango, trei). Despre această carte, The School Library Journal declarase că „această poveste veselă despre înţelesul familiei trebuie să există în orice bibliotecă.”

Publisher’s Weekly scria că 'povestea de dragoste' dintre Silo şi Roy oferă o imagine a „familiilor netradiţionale, uşor de înţeles de către tineri. Această frumoasă poveste poate servi şi ca punct de pornire pentru discuţiile despre parteneriatele homosexuale în societate.”

Cred că acum punctul de pornire a devenit un punct de oprire neanunţată.

New York Times nu a scos deocamdată nici o vorbă, ei care numiseră perechea de pinguini „iubirea care nu îndrăzneşte să-şi rostească numele”. Articolul de atunci sugera că activiştii homosexuali ar trebui să urmeze exemplul pinguinilor. „Activiştii homosexuali afirmă că relaţii homosexuale există şi la animale, că sunt naturale şi că astfel drepturile homosexuale ar trebui protejate”, scria Denitia Smith, autoarea articolului.

Cu Silo şi Scrappy plecând acum braţ la braţ, vor accepta oare activiştii homosexuali că orientarea sexuală se poate schimba? Ideea unei permanente a pinguinilor homosexuali, pusă pe tapet de Times şi „And Tango Makes Three”, pare acum mai mult ficţiune decât redarea realităţii.

Deci, ar trebui foştii homosexuali dintre noi să spună „Nu v-am spus eu?”

Atât timp cât activiştii homosexuali folosesc comportamentul animal ca pe un argument împotriva capacităţii oamenilor de a se schimba, e interesant de arătat că comportamentul sexual şi relaţiile la animale nu sunt neapărat fixe.

Totuşi, în general eu recomand a nu se folosi comportamentul animal pentru deducţii despre comportamentul uman.

Singurul lucru pe care îl putem spune despre triunghiul amoros Roy, Silo şi Scrappy este acela că sexualitatea la animale este flexibilă, influenţată de context şi de factori pe care nu îi înţelegem pe deplin. Tinerii îndrăgostiţi din anii 1960 spuneau cam acelaşi lucru, dar nu cred că se luau după pinguini.

Indiferent de exuberanţa conservatoare generată de filmul March of the Penguins şi apologia făcută de acesta valorilor familiale, de extrapolarea pe care o fac activiştii homosexuali de la natură la natural, analogiile cu ceea ce fac animalele în semi-intimitatea cuiburilor lor nu poate oferi lecţii morale pentru oameni.

Când caut ajutor în ceea ce ţine de politici publice, nu merg la grădina zoologică.

Când activiştii vă vorbesc despre homosexualitatea din regnul animal, nu uitaţi că nu ştim prea multe despre ce funcţie e îndeplinită de comportamentul homosexual al animalelor.

Unii cercetători care sunt şi activişti homosexuali admit că se ajunge la complicaţii atunci când se amestecă domeniul uman cu cel animal. De pildă, susţinătorii teoriei genelor, Dean Hamer şi Peter Copeland arată în cartea lor, Ştiinţa dorinţei, că „…nu există nici un model animal bun pentru heterosexualitatea umană şi cu atât mai puţin pentru homosexualitate”. Cu alte cuvinte, „purceii nu-şi dau întâlniri... iar caii nu se căsătoresc.”

Şi, pentru valorile familiale sau drepturi ale homosexualilor, pinguinii nu merg la altar.

Dr. Warren Throckmorton este profesor de Psihologie la Colegiul Grove City din Statele Unite. A fost preşedinte al Asociaţiei Americane a Consilierilor pe Probleme Psihologice. Este autorul filmului documentar I Do Exist despre schimbarea orientării sexuale. Articolele sale au fost publicate în peste 70 de ziare şi reviste din SUA.

Sursa: www.wthrockmorton.com