Înfățișarea mea devenea tot mai feminină pe măsură ce treceau lunile. Injecțiile cu silicon îmi sporeau atractivitatea feminină. Însă pe dinăuntru mă simțeam groaznic.
Povestea mea începe într-un mic oraș din Louisiana, pe 15 august 1936, când m-am născut. Tatăl meu era pilot pe fluviu și obișnuia să bea foarte mult. Mi-era întotdeauna teamă de el când venea târziu acasă, strigând și spărgând lucruri. Am început să-mi construiesc o lume închipuită, a mea. Visam la femeile frumoase pe care mama mă ducea să le văd în week-end. Aș fi vrut să fiu fată, dar eram băiat.
Mama mea lucra mereu. Obișnuiam să mă duc în camera ei, să încerc hainele ei, cerceii, rujul și parfumul. Într-o zi a venit acasă mai devreme și m-a prins. „Să nu te mai prind vreodată!” a țipat la mine. M-a bătut, strigând „Ești băiat, ești băiat!”. Mi-a smuls cerceii și i-a aruncat pe masa de toaletă. Am fugit din casa plângând.
Îmi era teamă să mă joc cu alți băieți care-mi spuneau „fetiță” și „băiatul mamii”. Ceilalți băieți nu voiau să mă vadă în preajmă și îmi strigau cuvinte urâte. Erau câteva fete cu care mă puteam juca, dar cel mai adesea mă jucam de unul singur, cu idolii din filmele mele.
Orașul nostru era lângă New Orleans și în fiecare an era carnavalul copiilor. Toți ne puneam costumul pentru paradă. Într-un an, când mama era la lucru, mi-am pus o fustă și o bluză și m-am deghizat în țigancă. Nimeni nu știa cine sunt și eram foarte încrezător sub deghizarea mea. Toata lumea a crezut că sunt fată și am simțit că mi-am găsit „adevăratul eu”. Am simțit o putere stranie în interiorul meu, care avea să se repete de fiecare dată când îmbrăcam haine de femeie.
Am absolvit liceul. La 17 ani eram printre cei mai tineri boboci din an la Universitatea de Stat din Louisiana. Atunci, pentru prima dată am întâlnit pe cineva care era la fel ca mine. Lee era la clasa de dansuri moderne. Am început să fim împreună aproape din prima zi. În scurt timp m-a prezentat aproape tuturor homosexualilor din campus. Nu mai conta faptul că oamenii normali râdeau și erau răi cu mine. Găsisem un grup de oameni care mă acceptau așa cum eram. În scurt timp eram parte a comunității homosexuale din Baton Rouge. Am început să trăiesc cu Ralph, care era mai în vârsta cu 20 de ani decât mine. Mergeam cu el într-un bar din New Orleans. Aveam doar 17 ani, așa că ne strecuram pe ușa din spate. Eram complet uimit, dar și încântat de atmosfera întunecată, de muzica ritmată și de grupurile de homosexuali. „Aici e de mine” i-am spus lui Ralph. „Într-o zi am să lucrez într-un loc ca ăsta”.
Când am împlinit 18 ani am abandonat facultatea și am plecat la New Orleans. Am fost chelner într-un loc care era extraordinar pentru prostituția masculină și feminină. Mă lăsau să mă machiez și să mă rujez. În curând am devenit un adept al prostituției masculine. M-am mutat cu un croitor bogat și am început să port haine de femeie în fiecare zi. Într-o dimineața am deschis ușa de la intrare și am dat nas în nas cu mama mea. A fost șocată de cum arătam. M-a implorat să vin acasă. Am hotărât să mă tund, să-mi cumpăr o pereche de cizme de piele și, peste toate, m-am înrolat în marină. Într-o primăvară, când eram în permisie pe uscat, am început să mă întâlnesc cu un prietenă din liceu. Ne-am căsătorit, dar luna de miere a fost un dezastru. Căsătoria a durat puțin și apoi am divorțat. I-am spus psihiatrului meu că doream să trăiesc ca o femeie și după puțin timp am fost trecut în rezervă.
Mi-am luat o slujbă de chelner într-un bar de homosexuali în New Orleans, chiar acolo de unde plecasem. Am înființat o rețea de prostituție masculină și am obținut o altă slujbă într-un spectacol cu travestiți. Așa am căpătat o altă slujbă, în care jucam un rol de femeie. Eram numit „Băiatul cel mai frumos din Sud”. Am început să joc în club după club, și beam foarte mult între două spectacole.
Într-o zi am auzit că tatăl meu era foarte bolnav. Am telefonat acasă și mama mi-a spus că se comportă ciudat. Ascultase o predică la biserică în urmă cu două săptămâni și acum vorbea despre Iisus și citea Biblia în fiecare zi. „Repetă într-una că Iisus îl iubește”, îmi spuse mama. „Mă tem că a înnebunit”. Eram îngrijorat pentru el, dar la scurt timp mi s-a întâmplat ceva care m-a făcut să uit de el. M-am întâlnit pe stradă cu un vechi prieten de-al meu. Arăta ca o femeie frumoasă. Am fost șocat și i-am pus multe întrebări. Mi-a dat numele doctorului care îl trata. L-am contactat în ziua următoare și, imediat, am început o serie de injecții săptămânale cu hormoni. Înfățișarea mea a început să devină tot mai feminină pe măsură ce treceau lunile. Injecțiile cu silicon în piept îmi sporeau atractivitatea ca femeie. Pe dinăuntru însă mă simțeam groaznic.
Am deschis un lanț de magazine de ocultism, numit „Era Vărsătorului”, și banii au început să curgă chiar din ziua în care l-am deschis. Am hotărât că o operație de schimbare de sex era răspunsul la sentimentul meu de insatisfacție și am telefonat unui chirurg plastic din New York. Am stabilit o dată pentru prima fază a operației - castrarea. Nu am să uit niciodată mirosul de antiseptic din sala de operație. Operația a fost făcută cu anestezie locală, dar chiar și sedativele injectate cu o seringă de 15 centimetri n-au putut să calmeze durerea groaznică din timpul operației. A fost cea mai înspăimântătoare experiență din viața mea.
Iubitul meu din acea vreme bea mai mult ca niciodată. La două zile după ce am reușit să mă dau jos din pat, eu și Wayne am avut cel mai puternic conflict de până atunci. În noaptea care a urmat după ce l-am dat afară am înghițit un flacon de tranchilizante. Ar fi trebuit să mor, dar am reușit doar să adorm pentru 24 de ore. A fost punctul cel mai de jos din viața mea.
Trei zile mai târziu am primit un telefon. Era Wayne, care mă suna din spitalul psihiatric în care era internat din cauza excesului de alcool și băutură. „Perry, s-a întâmplat ceva!” a strigat. „Trebuie să vorbesc cu tine, astăzi!” Nu mi-a venit să cred ochilor când l-am văzut. Era zâmbitor și radios. Când îl văzusem ultima oară era palid și mort pe dinăuntru, iar ochii îi priveau în gol. Ceea ce mi-a spus a fost lucrul cel mai uimitor pe care l-am auzit vreodată. „Perry, am scăpat. M-am împăcat cu Dumnezeu. Mă simt minunat!” Mi-a vorbit despre asta cu fiecare ocazie în anul care a urmat. În cele din urmă am mers la biserică cu el. Totul mi se părea straniu, dar am simțit ceva ce nu simțisem până atunci. Oamenii aceia chiar țineau unii la alții. Puteam să simt asta.
Lucrurile au început să se miște și în interiorul meu. Când mergeam la lucru, totul era mohorât și lipsit de viață. Mergând înapoi acasă, m-am hotărât să citesc literatura creștină pe care mi-o dăduse Wayne în ultimele luni. Am scos-o și am petrecut ziua plângând cu cărțile acelea în brațe.
M-am hotărât să merg la biserica de lângă spălătoria pe care o foloseam. În timpul slujbei, am simțit o atingere în inimă și am început să plâng. După slujbă, i-am spus preotului cu lacrimi în ochi: „Vreau să mă mântuiesc; îl vreau pe Iisus.” I-am spus pe scurt povestea mea. Pe față i se citea uimirea. Mi-a propus să vină la mine acasă peste câteva zile, ceea ce a și făcut. După ce mi-a explicat Evanghelia în detaliu, ne-am rugat pentru iertarea păcatelor. A plecat în cele din urmă, dar eu am rămas în genunchi, rugându-mă lui Dumnezeu. Când m-am ridicat, m-am simțit ca și cum cineva m-ar fi spălat pe dinăuntru. M-am simțit curat și pur pentru prima oară în viața mea.
Asta se petrecea în februarie 1974. Am mers la biserică de fiecare data când era deschisă ușa. Am citit Biblia literalmente zi și noaptea. Într-o zi l-am întrebat pe preot dacă trebuie să mă îmbrac din nou ca un bărbat. Mi-a arătat Scriptura, cartea Deuteronomului, cap. 22 versetul 5. „Perry, nu contează ce ți-au scos sau pus doctorii, tu ai să fii mereu bărbat. Așa te-a făcut Dumnezeu.” Am rămas ca lovit de trăsnet. Trăisem o minciună. Acum Dumnezeu voia să trăiesc adevărul. La început am crezut că nu voi fi în stare să fac asta. Dar după ce m-am rugat, pacea a coborât în inima mea. Am fost să-mi cumpăr haine bărbătești, pentru prima oară în șase ani. Am început să folosesc noile haine și am început să le vorbesc oamenilor despre Iisus.
Am început să primesc foarte multe invitații de a-mi împărtăși povestea și altora. În anii care au trecut, am călătorit mii de kilometri, povestind cum m-a ajutat Dumnezeu. Nu pot să cred cât de mult m-a schimbat. Uneori trebuie să mă ciupesc pentru a fi sigur că nu visez. Nu știu cum va arăta viitorul, dar știu cine hotărăște viitorul. Este Iisus și El este totul pentru mine.
Sursa: LeaderU