O decizie politică luată în februarie 2008 în Anglia reprezintă încă un pas în direcţia eventualei incriminări a opoziţiei pe motive religioase faţă de homosexualitate, o tendinţă care stârneşte îngrijorare în Biserica creştină - nu doar în ceea ce priveşte expunerea juridică, ci şi capacitatea acesteia de a formula un mesaj pozitiv cu privire la sexualitate şi familie.

Pe scurt, agenţiile catolice de adopţie din Anglia au fost informate că nu pot refuza prestarea de servicii către perechile de homosexuali. Aceasta înseamnă cel puţin că agenţiile care refuză să lucreze cu homosexuali nu vor mai primi fonduri publice. Potrivit sistemului englezesc, agenţiilor private le este rambursată o sumă de aproximativ 20.000 de lire sterline (39.000 dolari) pentru efortul de a plasa un copil în cadrul unei familii. Agenţiile catolice plasează anual în jur de 230 de copii, ceea ce conduce la o sumă totală de 9 milioane dolari.

Marea Britanie a adoptat în 2006 Legea Egalităţii, care interzice discriminarea homosexualilor. Cormac Murphy-O'Connor, cardinal romano-catolic de Westminster, susţinut şi de alţi lideri religioşi cum ar fi arhiepiscopul anglican de Canterbury, a solicitat o excepţie pentru agenţiile susţinute de biserici, invocând libertatea religiei. Deşi premierul Tony Blair şi Secretarul pentru Comunităţi, Ruth Kelly (o catolică) au fost în favoarea acordării acestei excepţii, Partidul Laburist s-a opus şi a blocat procedura. Rezultatul este acela că agenţiile catolice nu vor fi exceptate de la aplicarea legii, însă beneficiază de 20 de luni ca perioadă de tranziţie.

Noile reglementări aşteaptă să fie aprobate şi de Parlament, însă există o contestaţie la adresa legii, care va fi audiată în luna martie. Cu toate acestea, dacă lucrurile rămân aşa cum sunt acum, există pericolul ca cele şapte agenţii catolice de adopţie din Anglia să trebuiască să-şi înceteze activitatea.

Cazul de faţă ilustrează tendinţele sociale din lumea „civilizată” - un conflict între activismul pro-homosexualitate şi susţinătorii acestuia, şi poziţia fermă a celor care resping homosexualitatea din motive de credinţă.

Acum, această luptă începe tot mai mult să se poarte nu în domeniul dezbaterilor publice, ci în instanţă.

În 2004, un pastor penticostal suedez a fost condamnat pentru „incitare la ură” pentru că a declarat că homosexualitatea reprezintă „o tumoare canceroasă pentru societate”. Curtea Supremă a anulat ulterior condamnarea, în baza normelor UE privitoare la libertatea religiei.

În Canada, în anul 2005, asociaţia Knights of Columbus a fost dată în judecată pentru că a refuzat să închirieze o sală unei perechi de lesbiene care doreau să se „căsătorească”. Dreptul asociaţiei de a refuza închirierea a fost confirmat de instanţa, dar asociaţia a fost obligată să plătească fiecărei dintre cele două femei suma de 1.000 de dolari, pentru că le-a ofensat „demnitatea, sentimentele şi respectul de sine” (sic!). În acelaşi an, un profesor de liceu a fost suspendat din functie pentru că a publicat într-un ziar local nişte opinii la adresa drepturilor pentru homosexuali.

În Franţa, în 2004, o lege nouă a inclus comentariile anti-homosexuali în lista discursurilor interzise, alături de cele rasiste şi antisemite. Deşi nu s-au înregistrat încă acuzaţii în baza acestei legi, liderii catolici din Franţa şi-au exprimat îngrijorarea că noua lege i-ar putea opri să se exprime împotriva căsătoriilor homosexuale.

În 2007, agenţiile catolice de adopţie din Boston, Statele Unite, şi-au încetat activitatea după ce au fost forţate prin lege să plaseze copii şi în „familii” de homosexuali. De-a lungul timpului, agenţiile plasaseră aproximativ 720 de copii în familii adoptive.

În Anglia, un poliţist creştin este persecutat pentru că se opune unor acţiuni „culturale” pro-homosexualitate organizate de instituţia în cadrul căreia lucrează.

Pe de altă parte, este posibil ca instanţele să se confrunte cu tot mai multe cazuri în care creştinii consideră că sunt discriminaţi din cauza opiniilor lor faţă de homosexualitate. De pildă, în 2005, o bancă din Anglia a impus unei asociaţii creştine lichidarea conturilor bancare pentru motivul că aceasta criticase public homosexualitatea. Tot în 2005, în Statele Unite, un agent de asigurări a fost concediat pentru că a publicat pe internet nişte opinii defavorabile la adresa homosexualităţii. În august 2006, departamentul de politie din Minneapolis l-a suspendat pe psihologul angajat din cauză că acesta era membru într-o asociaţie creştină care promova valorile familiale tradiţionale.

Ce va urma este greu de spus. De exemplu, este posibil ca această tendinţă să lucreze în favoarea creştinilor. În istorie, Biserica şi credinţa s-au întărit atunci când au fost supuse prigoanelor. Pe de altă parte, mulţi susţinători ai drepturilor pentru homosexuali cred că bisericile vor fi forţate în cele din urmă să se conformeze modei actuale.

În lipsa globului de cristal, este greu de anticipat cum vor evolua lucrurile. Totuşi, pe termen scurt, conflictul între cele două tabere se va acutiza.

Nu este greu să ne imaginăm preoţi sau pastori amendaţi sau chiar închişi pentru declaraţii împotriva dreptului homosexualilor de a se căsători şi adopta copii. (Aşa cum am arătat mai sus, asta chiar s-a întâmplat în Suedia). Şcolile religioase se pot confrunta cu anchete asupra conţinutului lecţiilor referitoare la homosexualitate. Potenţialul de conflict este practic nelimitat, odată ce statul decide că respingerea căsătoriilor şi adopţiilor pentru homosexuali reprezintă o formă de discriminare.

Sursa: http://ncrcafe.org