Bună tuturor!

Sunt un tânăr, undeva în a doua decadă a vieții, care se confruntă cu problema atracției față de același sex. Cred că nici un psiholog sau consilier nu înțelege mai bine care este treaba până la urmă cu homosexualitatea asta decât persoana în cauză.

Sunt puțin supărat deoarece, în general, creștinii ne privesc ca și cum ar fi în întregime vina noastră pentru că suntem așa. Înainte de a da cu pietre, încercați să vedeți ce este cu noi!

Nu pot să uit nopți din adolescența mea când îl imploram pe Dumnezeu în lacrimi să schimbe natura atracțiilor mele homosexuale. Credeți că mi-am dorit să fiu atras sexual de bărbați?! Nu cred că este vina mea că sunt așa, la fel cum nu cred că este vina unui nevăzător că s-a născut orb. De asemenea nu cred ca Dumnezeu m-a făcut astfel, sau că sunt vreun „accident” de-al Lui.

Păcatul meu este că la o anumita vârstă am acceptat sa dau curs poftelor mele și m-am implicat în acest stil de viață degradant. Acum regret, dar consecințele păcatului se resimt în viața mea. Încă nu reușesc să mă relaționez afectiv la o persoană de gen feminin, totuși sper că Dumnezeu va „repara” în ființa mea ceea ce eu am distrus, și că va veni ziua când voi fi bărbatul care El m-a proiectat să fiu.

Revenind… Creștinii „bine intenționați” recomandă rugăciunea ca tratament absolut și curativ; nu vreau să neg acest lucru pentru că până la urmă cine poate produce minunea schimbării decât însuși Iisus Hristos? Însă rugăciunea este doar catalizatorul. Câți dintre creștini sunt dornici să cunoască de fapt care este treaba cu acești ciudați? Câți creștini și-ar alege un partener de viață un fost homosexual?

Dragii mei, subiectul este mult mai complex decât pare și nu se rezolvă peste noapte. În primul rând un homosexual trebuie să învețe să-și schimbe percepția asupra sinelui și să se vindece de traumele trecutului, pentru că aceste atracții sunt determinate de anumiți factori care i-au influențat existența.

Din nefericire am avut ocazia să tatonez puțin terenul și să observ că sunt prea putini consilieri creștini care știu cu ce se mănâncă topicul acesta. Nu mai vorbesc de pastori. Nu vreau să judec pe nimeni, vă rog să nu mă înțelegeți greșit, însă m-aș bucura să văd că există oameni plini de dragoste, care sunt dispuși să ajute un homosexual în drumul lui spre vindecare, și să nu se rezume doar la sfaturi teoretice.

Mai am două vorbe pentru cei care se consideră creștini și gay în același timp: dragii mei, voi știți foarte bine în adâncul inimii voastre că ceea ce faceți este păcat. Nu cred că merită să vă amăgiți singuri. Rugați-L pe Dumnezeu să vă lumineze gândurile și să creeze circumstanțe pentru ca viața voastră să se schimbe. Nu este ușor, din contra, este groaznic de greu, o știu din proprie experiență, însă cred că merită plătit prețul. Bucuria pe care o am acum nu se compară cu ceea ce trăiam în trecut.

Deocamdată atât, sper ca nu am jignit pe nimeni.

Numai bine vă doresc.