Dizertaţia de doctorat a dr-lui Gregory Dickson a constatat diferenţe semnificative între amintirile din copilărie ale bărbaţilor heterosexuali şi ale celor homosexuali. Dizertaţia a avut titlul „Studiu empiric asupra relaţiei mamă-fiu în relaţia cu formarea homosexualităţii masculine adulte: o perspectivă relaţională.”

Au fost analizaţi 135 de bărbaţi - 57 de homosexuali egodistonici; 34 de homosexuali egosintonici şi 44 de heterosexuali din diferite zone ale SUA. Folosind Chestionarul pentru Relaţiile Părinte-Copil (PCR-II; Siegelman & Roe, 1979), studiul a constatat că bărbaţii heterosexuali au avut relaţii mult mai bune cu mamele lor. Aceşti bărbaţi au indicat o mamă mult mai iubitoare, mai puţin pretenţioasă şi mai puţin respingătoare cât mamele descrise de bărbaţii homosexuali.

De asemenea, studiul a arătat că bărbaţii homosexuali au prezentat niveluri semnificativ mai mari ale depresiei actuale, precum şi o incidenţă mult mai mare a abuzului sexual în perioada copilăriei, comparativ cu bărbaţii heterosexuali.

Bărbaţii homosexuali au avut relaţii mai proaste cu mama lor

Rezultatele studiului au confirmat cercetările empirice publicate anterior, care arătau că homosexualii şi heterosexualii au amintiri diferite în ceea ce priveşte relaţia cu mama lor.

Mergând dincolo de scopul cercetărilor anterioare, studiul a arătat că homosexualii egodistonici (nemulţumiţi de orientarea lor sexuală) au avut parte de mame mai pretenţioase/solicitante decât mamele homosexualilor egosintonici (mulţumiţi). Altfel, nu au existat diferenţe între amintirile privind relaţia cu mama între cele două subgrupe de bărbaţi homosexuali.

Comentând pe marginea constatărilor, dr. Dickson a afirmat: „Analiza cercetării întreprinse la zi sugerează lipsa unor constatări uniforme în privinţa rolului relaţiei mamă-fiu în formarea homosexualităţii masculine. Unii autori au identificat o mamă foarte protectoare, în timp ce alţii au identificat opusul - o mamă mai puţin iubitoare, mai solicitantă şi mai respingătoare. Deşi aceste rezultate par contradictorii, cercetările ulterioare indică o uniformitate la bază, în sensul că bărbatul homosexual a indicat în mod repetat o relaţie semnificativ diferită cu mama sa, comparativ cu cele declarate de bărbatul heterosexual. Indiferent dacă este menţionată o mamă foarte apropiată sau distantă, este vizibil un model relaţional negativ.”

El a adăugat: „Este rezonabil să presupunem că ambele tipuri de relaţii (foarte apropiat sau distant) pot afecta negativ dezvoltarea capacităţii băiatului de a urma paşii necesari către îndeplinirea sarcinilor formaţionale ale individualizării şi separării. Relaţia foarte apropiată şi strânsă cu mama îl poate împiedica pe băiat să o „abandoneze” pentru a se alătura tatălui şi tovarăşilor de sex masculin. La fel, relaţia foarte distantă îl poate împiedica pe băiat să aibă încredere în dragostea mamei pentru a se putea depărta pentru a explora relaţiile amicale cu alţi băieţi.”

Bărbatul homosexual a trebuit deseori să „aleagă” unul dintre cei doi părinţi

Constatările acestui studiu şi ale lui Dickson (1996) susţin constatările din literatură care arată că homosexualul adult a resimţit o disimilaritate mai mare a relaţiilor cu mama şi cu tatăl în perioada de formare, comparativ cu omologii săi heterosexuali. Studiu acesta a confirmat literatura anterioară privind triada timpurie sănătoasă în cadrul căreia băiatul îşi poate dezvoltat atât un sentiment de legătură, cât şi de distantă faţă de ambii părinţi. „Lipsa acestei triade sănătoase,” a declarat Dr. Dickson, „îl poate face pe băiat să se simtă 'blocat' între cei doi părinţi. El trebuie să aleagă pe unul dintre cei doi părinţi. Se pare că acest fenomen este prezent şi mult mai extrem în cazul formării homosexualităţii.”

Deşi atât heterosexualii cât şi homosexualii au indicat un ataşament mai mare faţă de mamă şi o dragoste resimţită mai puternic din partea mamei, studiul a constatat că nesimilitudinea resimţită între părinţi la aceste două grupe de bărbaţi este mai vizibilă în domeniul iubirii, pretenţiilor şi al respingerii. Dr. Dickson a declarat: „Un factor care complică şi mai mult lucrurile este acela că deşi relaţia mamă-fiu prezintă un tipar relaţional negativ, în comparaţie cu relaţia tată-fiu, fiul homosexual se simte totuşi relativ mai aproape de mamă decât de tată. Cu alte cuvinte, în comparaţie cu tatăl, fiul se poate simţi conştient mai apropiat de mamă, şi totuşi inconştient nesigur în relaţia cu ea. Acest sentiment de nesiguranţă poate fi declanşat fie de o legătură foarte apropiată, fie de o distantă rece.”

El a continuat: „Se pare că procesul de formare a unei identităţi masculine mature poate fi afectat de oricare dintre aceşti factori, inclusiv de relaţia mamă-fiu, relaţia tată-fiu, nesimilitudinea dintre relaţia cu mama şi cu tatăl şi/sau o combinaţie dintre aceştia, această organizare conştientă şi inconştientă putând duce la constatările aparent contradictorii prezentate în literatură.”

Formarea identităţii sexuale este influenţată de un model relaţional părinte-copil dezechilibrat

Aceste constatări privind relaţia mamă-fiu, combinate cu cele ale lui Dickson (1996) privind relaţia tată-fiu pe acelaşi grup de participanţi, corespund teoriei modelului relaţional părinte-copil triangular dezechilibrat şi nesănătos care poate afecta formarea identităţii sexuale a băiatului atât pe latura maternă, cât şi pe latura paternă, împiedicând atingerea acelor ţinte formaţionale necesare pentru realizarea şi susţinerea unor relaţii heterosexuale adulte.

Mai mult, studiul a evidenţiat posibila relaţie dintre abuzul sexual şi formarea homosexualităţii masculine adulte. Un procent de 49% dintre homosexualii chestionaţi au confirmat un abuz sexual, comparativ cu mai puţin de 2% dintre heterosexuali.

Dr. Dickson a constatat că bărbaţii homosexuali sunt mult mai deprimaţi decât cei heterosexuali. Totuşi, constatările sale nu susţin ipoteza că doar abuzul sexual este explicaţia depresiei homosexualilor. Au existat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte depresia, comparativ cu homosexualii şi heterosexualii neabuzaţi sexual.

Abuzul sexual în copilărie este corelat cu homosexualitatea masculină

Rezultatele studiului său au subliniat importanta nevoii de a înţelege mai bine efectele abuzului sexual în formarea homosexualităţii masculine adulte. Constatările dr. Dickson corespund cu cele ale lui Finkelhor (1984) care a arătat că băieţii molestaţi de bărbaţi mai în vârstă sunt de patru ori mai predispuşi să devieze către homosexualitate în comparaţie cu ceilalţi. Toţi respondenţii din studiul dr-lui Dickson au afirmat că molestarea a fost comisă de un bărbat; nu au existat agresori de sex feminin. Această constatare, poate cea mai importantă din studiul dr-lui Dickson, sugerează că trebuie ţinut cont de abuzul sexual în evaluarea factorilor etiologici care contribuie la formarea homosexualităţii masculine adulte. Dickson a afirmat: „Experienţa unui abuz sexual poate contribui la sexualizarea unor nevoi neîmplinite după afecţiune, atenţie şi relaţii cu persoanele de sex masculin.”

Constatările studiului nu susţin ideea că abuzul sexual ar fi singura explicaţie a diferenţei dintre felurile în care bărbaţii adulţi au resimţit relaţia cu mama lor în perioada copilăriei. Diferenţele de rememorare a relaţiei părinte-copil declarate de cele două grupuri au rămas semnificative şi după eliminarea tuturor cazurilor de abuz sexual. Homosexualii neabuzaţi sexual au continuat să vorbească despre o mamă mai puţin iubitoare, mai solicitantă şi mai respingătoare în comparaţie cu heterosexualii neabuzaţi sexual.

Copilul deficitar din punct de vedere relaţional este mai vulnerabil la abuzul sexual

Comentând pe marginea factorului abuz, Dr. Dickson a declarat: „Este posibil ca băiatul care prezintă un model relaţional negativ faţă de mama lui, alături de un tată mai puţin prezent şi perceput negativ, să fie mai susceptibil la avansurile unui agresor. Date fiind deficitele relaţionale ale băiatului, este de asemenea posibil ca molestarea, oricât de devastatoare ar fi ea din punct de vedere emoţional, să fie resimţită în acelaşi timp de unii băieţi ca prima lor formă de afecţiune din partea unui bărbat adult, precum şi ca ceva care nu este pus în comun cu mama lui. Teoretic, abuzul poate fi perceput de băiat ca facilitarea unei forme de separare/individualizare faţă de mama lui.”

Dr. Dickson a continuat: „De asemenea, putem considera că sentimentul de ruşine, secret, violare sau mânie care rezultă din abuzul sexual în perioada copilăriei contribuie la dezvoltarea unei paradigme deformate prin intermediul căreia copilul percepe relaţiile ulterioare cu el însuşi şi cu ceilalţi. Datoria părintelui de a-l proteja pe copil de orice rău, aşa cum este ea înţeleasă de copil, poate fi percepută ca neîndeplinită. Dacă abuzul este lăsat nerezolvat, atitudinile ulterioare ale părinţilor pot fi resimţite şi mai negativ de către copil şi ulterior de către adult. În plus, modelul relaţional negativ creat în familie îl poate împiedica pe copil să solicite sprijin din partea părinţilor pentru rezolvarea suferinţei cauzate de molestare.”

Abordarea multilaterală a dr-lui Dickson ajută la clarificarea unora dintre contradicţiile aparente din literatura anterioară privind factorii care pot contribui la formarea homosexualităţii masculine. Studiul său subliniază importanta influenţei factorilor de mediu multipli în formarea homosexualităţii masculine adulte. Studiul accentuează forţele complexe, deseori subliminale dar totuşi puternice, nu numai legate de relaţiile mamă-fiu şi tată-fiu din perioada copilăriei, dar şi cele legate de abuzul sexual din copilărie, toţi aceşti factori fiind legaţi de dezvoltarea sentimentului de sine al copilului, inclusiv dezvoltarea identităţii sexuale şi a opţiunilor relaţionale viitoare.

Cultura pop şi retorica politică sugerează că lipsa de acceptare din partea societăţii este singura responsabilă de patologia asociată cu homosexualitatea. O asemenea concluzie simplistă ignoră relatările repetate ale homosexualilor, prezentate în literatura de specialitate, referitoare la relaţiile conflictuale cu părinţii, precum şi alte aspecte importante cum ar fi abuzurile sexuale.

Dr. Dickson a afirmat: „Studiul actual, în concordantă cu literatura la zi, sugerează că aspectele legate de identificarea homosexualităţii adulte pot fi mai mult de natură structurală şi relaţională, şi mai puţin sexuale.”

El a concluzionat: „Cercetarea recentă a homosexualităţii a fost îngreunată de schimbarea de filosofie a Asociaţiilor americane de Psihologie şi Psihiatrie, care nu ţin cont de rolul factorilor de mediu în formarea homosexualităţii masculine. Natura evident complexă a subiectului nu poate fi simplificată, iar cercetarea ştiinţifică nu trebuie stânjenită de politică.”

Sursa: NARTH