Traducere și adaptare de Simina Bălășoiu

Lisa Moeller, în vârstă de 35 de ani, începu să treacă prin ceea ce credea a fi o cădere nervoasă. În fiecare noapte, după serviciu, începea nu doar să plângă, ci să plângă în hohote fără să se mai poată controla. Nu știa exact de ce. Nu știa decât că săptămâni la rând nu a putut face nimic pentru a ieși din această stare.

Se întâmpla în octombrie 2009. Tocmai pusese capăt unei relații tumultoase de 4 ani cu o altă femeie și acum credea că poate fi mulțumită de viața pe care o ducea. Însă nu se putea convinge de perspectiva luminoasă a unui nou început. Simțea că ceva nu era în regulă cu viața ei, dar, ca și cum ar fi fost prinsă într-un coșmar sinistru, nu se putea elibera de ceea ce o chinuia.

Însă ce nu știa Lisa este că ceva dramatic urma să i se întâmple, care îi va opri lacrimile și-i va schimba complet viața.

Lesbiană asumată

Până în acest moment, în toată viața ei de adult Lisa a fost o lesbiană asumată. A îmbrățișat total ceea ce credea că reprezintă în mod firesc identitatea ei sexuală. A trecut prin 8 relații cu alte femei. Avea reputația unei petrecărețe și în general a unei persoane care știe să anime lucrurile. A fost și la închisoare de câteva ori, fuma țigară după țigară și de ani de zile era dependentă de droguri.

Însă stilul de viață al Lisei nu fusese dintotdeauna acesta. Când era copil, Lisa își amintește că purta „rochițe cu volane, șosete la modă și pantofi de piele adevărată”. Părul îi era lung, cârlionțat și împodobit cu panglicuțe lungi, care fluturau. Era considerată o fetiță drăguță și atrăgătoare.

Dar Lisa a fost abuzată sexual de mai multe ori de un vecin înainte de a împlini 10 ani. Acest lucru a provocat un adevărat dezastru spiritual și emoțional asupra ei, iar frumusețea interioară, inocența și puritatea Lisei au fost spulberate pur și simplu. Curând după ce a fost violată, Lisa a început să schimbe aspectul feminin pe unul mai masculin, și-a tuns părul și s-a simțit mai bine cu adidași și jeanși. De acum, nu mai voia să arate ca o fetiță drăguță.

Prietenii ei au început să o ostracizeze. În anii adolescenței, Lisa voia să pară că se distrează cu „beții, sex și miștouri”, însă suferea de singurătate. Simțea că nu va fi „niciodată acceptată”.

„Singurul motiv pentru care voiam să par că mă distrez este că nimeni nu știa cine eram cu adevărat”, a mărturisit Lisa pentru LifeSiteNews.com. „Dacă ar fi aflat, m-ar fi urât. De fapt, mă uram și eu. Eram o ciudată, dar m-am născut așa sau am devenit?”

„Nimeni nu mă iubea cu adevărat”

Ca adolescentă, Lisa s-a convins singură că „nimeni nu o iubea cu adevărat, nici măcar Dumnezeu”. Simțindu-se „încătușată”, neavând unde să se ducă și cu cine să vorbească, Lisa a încercat să se sinucidă.

„Eram complet singură. Nu știam oricum ce înseamnă dragostea, cel puțin nu pe cea fără un efect devastator”, a zis ea. „Mi-am spus: Va trebui să port cu mine secretul pentru tot restul vieții și să suport rușinea zi și noapte. Va trebui să mă prefac pentru a supraviețui. Mai rău, va trebui să fiu mai târziu cu un bărbat.”

Prăbușindu-se în disperare, Lisa a înghițit un flacon de pilule pentru a se elibera de coșmarul în care se transformase viața ei. În timp ce golea flaconul, o senzație de greață și amețeală a cuprins-o ca o „ușurare”. Dar planul ei a fost dat peste cap de intervenția unui prieten. A fost dusă de urgență la spital și, după ce medicii i-au făcut spălături stomacale, i-a fost salvată viața. Printre vărsăturile induse, ordinele doctorilor și privirile curioase ale personalului, Lisa își amintește că nu s-a simțit niciodată atât de fericită că este vie ca în acel moment. A fost „cu-adevărat recunoscătoare” că i s-a acordat „încă o șansă”.

„Răzbunarea mea a fost să fiu oricine alegeam să fiu”

Încercarea Lisei de a-și pune capăt vieții i-a schimbat atitudinea față de orice și oricine. A început să se schimbe în cineva „mai curajos și dur”, cineva care putea să „suporte criticile și să reacționeze imediat”, cineva mai luptător cu orice preț, insensibil la opiniile usturătoare ale celor din jur. A devenit astfel o persoană ostilă prin definiție.

„Dacă simțeam că sunt atinsă pe umăr, mă repezeam direct la gâtul agresorului. Mai bine să pui la punct oamenii pe loc decât să riști să fii intimidat”, își amintește Lisa. „Primisem o mare lovitură de pumn de la viață, iar încrederea în mine, sănătatea mea psihică și emoțiile îmi erau zdruncinate. Și răzbunarea mea era să fiu oricine alegeam să fiu, oricât de imoral sau neortodox ar părea. Sigur Dumnezeu o să înțeleagă. Era evident că trebuia să mă protejez, altfel m-aș fi dezintegrat. Am petrecut următorii câțiva ani încercând să mă conving singură de asta.”

Ca adult, Lisa și-a proiectat identitatea într-una masculină. „Doream foarte mult ca fiecare din prietenele mele să fie incredibil de feminină ca aspect, fel de a se purta și identitate. Din această cauză, nu mă întâlneam niciodată cu o lesbiană, ci doar cu bisexuale sau femei interesate și de propriul sex, în afară de sexul opus, care se simțeau mai în siguranță cu imaginea mea masculină.”

În toate relațiile avute cu alte femei, Lisa a jucat rolul de mascul dominant, achitând notele de plată la restaurante și în magazine, deschizând ușile, cumpărând cadouri scumpe, ocupându-se de întreținerea casei și de reparații și împlinind „orice dorință și vis ale partenerei”.

„Am devenit într-un fel figura centrală a casei și odată cu asta s-au adăugat și toate responsabilitățile care îi revin în general bărbatului”, a spus ea. „Dacă se auzea un zgomot noaptea în casă, toată lumea se baza pe mine. Dacă o factură nu era plătită la timp, toată lumea m-ar fi tras pe mine la răspundere. Dacă aerul condiționat se defecta, dacă curgea prin acoperiș, dacă se strica mașina, toată lumea mă trăgea de mânecă. Era incredibil de greu și uneori pur și simplu înfricoșător.”

În schimb, Lisa își amintește că exercita „un control absolut” asupra partenerelor sale, astfel că nu le permitea să poarte haine care le-ar fi masculinizat, să iasă noaptea singure, să care obiecte grele sau să aibă vreun prieten bărbat care să nu fie gay.

„Pentru că nu eram abuzivă și încercam să le satisfac toate nevoile, de obicei nu aveau nicio problemă cu acest comportament radical. Aproape întotdeauna considerau că mă comport așa pentru a le proteja și a se simți confortabil. De cele mai multe ori, se lăudau prietenelor sau familiei că nu trebuie să miște un deget, iar asta îmi hrănea din plin egoul meu fragil.”

Vindecată de harul lui Dumnezeu

Însă în mijlocul vieții sale de lesbiană, Lisa a început să se simtă tulburată și și-a dat seama că nu-i era de ajuns. Traversând perioada depresiei, a început să creadă treptat că avea un gol în inimă lăsat de Dumnezeu, pe care numai Dumnezeu îl putea umple. Obișnuia să se roage: „Doamne, te rog nu mă lăsa să trec prin toate astea”, deși în același timp se gândea că rugăciunea ei era inutilă pentru că nu credea că Dumnezeu și viața ei puteau avea ceva în comun.

Însă Dumnezeu, care ascultă și cele mai ascunse cereri venite din inimă, probabil că a auzit rugăciunea ei, venită dintr-o inimă zdrobită.

În drum spre Spokane în vara anului 2010, unde se dusese să strângă semnături pentru alegerile generale, la o paradă gay, a trăit un moment de vindecare cu ajutorul harului divin, care i-a „tulburat” total viața de lesbiană.

„Într-o noapte, în hotelul în care eram cazată, m-am dus la culcare fiind complet gay. Felul meu de a fi, îmbrăcămintea, limbajul trupului, toate erau foarte masculine. Uram bărbații, fiind supărată pe toți pentru abuzul sexual suferit în copilărie”, își amintește Lisa. „Când m-am trezit, era o prezență în cameră pe care nu o pot exprima clar în cuvinte. Simțeam, ca niciodată până atunci, o pace lăuntrică desăvârșită.”

Lisa a fost șocată în următoarea dimineață de dorințele sale cele noi și de înclinațiile pe care a început să le aibă imediat.

A deschis televizorul, dar nu înțelegea de ce prezentatoarea de la știri, care în mod normal i s-ar fi părut atractivă, acum nu părea să o intereseze deloc. În drum spre serviciu, în aceeași dimineață, s-a surprins privind un bărbat care făcea jogging și practic nu și-a mai putut lua ochii de la el.

Lisa își amintește că s-a panicat. Nu și-a dat seama de importanța a ceea ce i se întâmplase. A devenit confuză. Însă, într-un colț liniștit al inimii ei, Dumnezeu i-a relevat vindecarea, faptul că toată suferința și durerea profundă prin care trecuse în ultimul timp făcea parte din procesul de vindecare de abuzul suferit în copilărie. Dumnezeu a făcut-o să înțeleagă că putea să se deschidă lumii și să facă cunoscută povestea vindecării ei.

Lisa era debusolată. Cum era posibil ca ea, Lisa, care nu știa să fie femeie, să se îmbrace, să vorbească, să meargă ca o femeie, să devină acum o parte din planul generos al lui Dumnezeu?

Într-un moment de credință, Lisa a lăsat pe mâna lui Dumnezeu recăpătarea propriei identități. În acest parcurs al ei spre un nou eu, s-a despărțit total și definitiv de orice resursă din viața ei de care se sprijinise până atunci. Se terminase cu relațiile romantice, cu prietenii apropiați. S-a delimitat categoric de tot ce o influențase într-un mod distructiv în trecut. Lisa a învățat să se bazeze numai pe ajutorul lui Dumnezeu. A învățat să discearnă vocea Domnului dintre toate celelalte voci.

„Deși în ultimii 2 ani m-am simțit cumplit de singură și am traversat cele mai grele momente, am devenit dependentă în totalitate de voia Domnului”, a mărturisit Lisa.

Înțelegerea abuzului și a durerii, și vindecarea

În timpul rugăciunilor ei, Dumnezeu i-a relevat motivul pentru care își asumase o identitate masculină și își tratase prietenele atât de bine. Motivul nu era insecuritatea proprie sau dorința ei de a fi bună cu adevărat cu acele femei. Tot ceea ce făcuse Lisa pentru ele fusese făcut de fapt pentru fetița din ea, abuzată sexual. Dumnezeu i-a arătat că prin ceea ce făcea, încerca de fapt să se vindece de abuzul din copilărie. Însă s-a dovedit un cerc vicios, pentru că niciuna dintre partenere nu putea fi sursa vindecării. A înțeles apoi că dorința ei puternică de a se vindeca era motivul pentru care nu putea face suficient pentru partenerele ei. A aflat apoi că nu se putea vindeca pentru că numai Dumnezeu singur este Cel care vindecă sufletele.

Lisa a realizat mai departe că niciodată nu fusese cu adevărat răvășită de vreuna dintre numeroasele sale despărțiri, pentru că partenera putea fi „orice femeie din lume” atât timp cât se supunea tratamentului ei excesiv de generos. Lisa și-a dat seama că toate prietenele ei avuseseră trăsături comune. „Erau ascultătoare în aproape toate aspectele relației”, a spus ea. „Doreau să fie ținute în brațe, mângâiate, tratate ca niște prințese, protejate, să li se dea atenție totală în conversație sau în ceea ce făceau, să li se vorbească într-un mod cât mai delicat.”

Lisa și-a dat seama ca feminitatea accentuată a partenerelor ei era de fapt reprezentarea fetiței care fusese înainte de a fi abuzată. Fusese obsedată să le protejeze, să le facă să se simtă bine, să le transforme viețile într-o „nesfârșită vacanță”, pentru că dorea să le trateze așa cum credea că ar fi trebui să fie ea tratată când era mică, în locul experienței violente și traumatizante de care avusese parte.

Într-un moment al adevărului, și-a dat seama că încerca să se vindece prin ele.

Feminină cu adevărat

După momentul trăit la hotel în acea noapte, când fusese „eliberată de homosexualitate”, Lisa a realizat că Dumnezeu i-a redat identitatea de femeie, restabilindu-i înclinațiile și dorințele cu adevărat feminine.

„Acum îmi doresc ceea ce-și doreau partenerele mele. Vreau să fiu ținută în brațe, mângâiată, protejată, tratată cu blândețe”, a spus ea. „Identitatea mea este acum intactă și sigură în mâinile lui Hristos, pentru că așa m-a creat El să simt.”

Lisa scrie acum o carte despre această călătorie a ei, intitulată „O povară prea grea”, care va apărea în 2013. Prin rugăciuni, Lisa și-a dat seama că nu s-a simțit niciodată în largul ei în fața responsabilităților asumate când era lesbiană, pentru că menirea ei nu era să ducă o sarcină atât de grea, precum cea a unui bărbat. Nu fusese creată pentru așa ceva.

„Uneori ne asumăm atât de multe poveri care nu ne aparțin… lucruri asupra cărora nu avem controlul, întrebări și temeri care nu țin de noi. Dumnezeu face un inventar al sufletului să vadă ce poate găsi acolo. Dacă va găsi poveri care Îi aparțin, le va lua înapoi. Este mereu gata să te elibereze de ele”, a mărturisit Lisa pentru LifeSiteNews.

Lisa vede povestea vindecării ei de abuzul sexual din copilărie și de homosexualitate prin prisma ajutorului lui Dumnezeu, ca pe un lucru accesibil oricui. „Oamenii ca mine au nevoie de vindecare. Au nevoie de ajutor de la Domnul pentru a-și restaura identitatea.”

Pentru a ajuta, Lisa și-a deschis un cont pe Facebook unde oferă sfaturi homosexualilor care vor să redevină normali și unde își povestește lupta proprie. O ajută cuvintele Psalmistului, pe care și le asumă: „Cel care vindecă pe cei zdrobiți cu inima și leagă rănile lor.” (Psalm 146:3)

„Mi-am găsit în sfârșit liniștea, și îi datorez asta lui Dumnezeu”, a spus ea. „Sunt puțini cei care, în fața unei lesbiene dependente de droguri, ar îndrăzni să zică: «Într-o zi o să-l urmeze pe Domnul.» Sună ridicol, dar s-a întâmplat cu adevărat.”

Traducere din limba engleză