Mai multe studii din întreaga lume arată că societăţile care aprobă comportamentul homosexual au parte de o incidenţă în creştere a homosexualităţii. Legalizarea căsătoriilor homosexuale - supusă la vot unor alegători din câteva state americane - este forma ultimă de aprobare şi va face ca tot mai mulţi indivizi să adopte acest stil de viaţă.

Cercetări extensive din Suedia, Finlanda, Danemarca şi Statele Unite demonstrează că homosexualitatea apare în principal în urma acţiunii mediului social. În mod specific, factorii sociale şi/sau familiali, cum ar fi mediile permisive care încurajează homosexualitatea, joacă un rol major în dezvoltarea comportamentului homosexual.

O privire îndeaproape asupra studiilor:

În Suedia şi Finlanda s-au realizat studii pe gemeni, cu privire la homosexualitate. În aceste studii se compară incidenţa comportamentului homosexual la grupuri diferite de fraţi/surori, care împărtăşesc diferite grade de similaritate genetică (de ex., gemeni identici comparativ cu gemeni neidentici). Comparând procentele găsite, studiile pe gemeni pot arăta în ce măsură comportamentul homosexual este genetic şi/sau generat de mediu. De pildă, dacă homosexualitatea este genetică, atunci acolo unde unul dintre gemenii identici este homosexual, şi celălalt geamăn ar trebui să fie homosexual, întrucât cei doi au 100% aceleaşi gene.

Însă nu asta arată cele două studii scandinave ample. Ambele au arătat că acolo unde unul dintre gemeni este homosexual, geamănul lui este homosexual numai în 10-11% dintre cazuri. Aceste constatări ne arată că homosexualitatea nu este determinată genetic.

În locul factorilor genetici, studiile scandinave au concluzionat că factorii de mediu unici joacă cel mai mare rol în formarea comportamentului homosexual. Aceste studii nu au răspuns la întrebarea care factori specifici de mediu contribuie la homosexualitate, deşi datele de studiu din Danemarca şi SUA au oferit nişte indicii, pe care le vom discuta mai târziu.

Dar mai întâi, trebuie menţionat că deşi studiile pe gemeni suedez şi finlandez sunt printre cele mai bune la zi, ele totuşi au marje mari de eroare. De fapt, marja de eroare este atât de mare, încât este posibil ca de fapt factorii genetici să nu joace nici un rol în dezvoltarea homosexualităţii. Asta rămâne de stabilit, dar ceea ce s-a constatat este faptul că factorul principal în dezvoltarea homosexualităţi ţine de mediu.

O cercetare daneză a studiat două milioane de adulţi din Danemarca, ţară în care căsătoriile homosexuale sunt legale încă din anul 1989. Acest studiu a identificat o serie de factori specifici de mediu care sporesc probabilitatea ca o persoană să caută un partener de acelaşi sex pentru căsătorie, în locul unuia de sex opus.

Pentru bărbaţii danezi, factorii de mediu asociaţi cu o incidenţă mai mare a căsătoriilor homosexuale includ locul de naştere urban şi absenţa sau necunoaşterea tatălui. În mod semnificativ, s-a găsit o dependenţă liniară între gradul de urbanizare al locului naşterii şi dacă acel bărbat a ales o căsătorie homosexuală sau una heterosexuală la maturitate. Cu alte cuvinte, cu cât este mai urban locul de naştere al unui bărbat, cu atât sunt mai multe şanse ca el să se căsătorească cu un bărbat; cu cât este mai rural locul lui de naştere, cu atât sunt mai multe şanse să se căsătorească cu o femeie.

Pentru femeile daneze, factorii de mediu legaţi de o probabilitate mai mare a căsătoriei homosexuale includ locul de naştere urban, decesul mamei în adolescenţă şi absenţa mamei.

În mod interesant, acest studiu danez arată că locul de naştere urban şi separarea de părintele de acelaşi sex sunt factori asociaţi cu căsătoria homosexuală şi la bărbaţi, şi la femei. (Această ultimă concluzie susţine teoriile psihologice care au indicat de mult timp că homosexualitatea este legată de probleme din copilărie - reale sau percepute - cu părintele de acelaşi sex). Pe scurt, acest studiu arată că factorii de mediu care contribuie la formarea homosexualităţii pot fi sociali şi/sau familiali.

În fine, studiul american - cea mai amplă şi mai reprezentativă analiză a comportamentului sexual din America - şi-a făcut cunoscute concluziile cu privire la homosexualitate. Rezultatele acestui studiu susţin şi ele teoria unei origini de mediu, nu genetice, a homosexualităţii. În particular, acest studiu a identificat tipuri specifice de mediu care sporesc probabilitatea unui comportament homosexual. Autorii descriu aceste medii ca fiind „congeniale” în dezvoltarea homosexualităţii.

Pentru bărbaţii americani, factorul de mediu cel mai legat de comportamentul homosexual este gradul de urbanizare în perioada adolescenţei. În mod specific, băieţii care au trăit în marile centre urbane între vârstele de 14 şi 16 ani au avut de 3-6 ori mai multe şanse să aibă un comportament homosexual, comparativ cu băieţii care au trăit în comunităţi rurale la acea vârstă. Autorii oferă următoarea posibilitate: „un mediu care oferă oportunităţi sporite pentru o sexualitate homosexuală, cu mai puţine sancţiuni împotriva acesteia, poate influenţa şi chiar stimula interesul şi comportamentul homosexual” (pag. 308). Observaţi termenul „stimula”. Aceşti cercetători cred că creşterea într-o regiune mai pro-homosexuală poate incita un comportament homosexual la bărbaţii tineri. Implicaţia este aceea că unii homosexuali care au fost crescuţi la oraş nu ar fi fost homosexuali dacă ar fi crescut în zone rurale. Autorii explică: „Mediul în care cresc oamenii le influenţează fundamental sexualitatea” (pag. 309).

Pentru femeile americane, factorul de mediu cel mai asociat cu o identitate lesbiană sau bisexuală a fost nivelul (mai mare) de educaţie. Şi, deşi acest lucru este adevărat şi pentru bărbaţi, modelul pentru femei a fost mai dramatic. De pildă, o femeie cu facultate are de nouă ori mai multe şanse să se identifice drept non-heterosexuală decât o femeie care are numai bacalaureat. Elementele specifice care creează această diferenţă evidentă sunt neclare, dar cercetătorii nu cred că e vorba doar de o raportare mai mare a non-heterosexualităţii la persoanele mai educate. Ei cred că o explicaţie ar fi faptul că, odată cu o mai mare acceptare, chiar încurajare a homosexualităţii în universităţi, tot mai multe femei cu studii superioare adoptă un stil de viaţă non-heterosexual. În ceea ce priveşte un exemplu de posibilă dezvoltare, vezi articolul semnat de Dennis Prager, „College Taught Her Not To Be a Heterosexual” (Colegiul a învăţat-o să nu fie heterosexuală).

Pe baza concluziilor acestui studiu american, mediile care aprobă şi/sau promovează homosexualitatea fac ca mai mulţi indivizi să adopte comportamente homosexuale.

Concluzie

Toate studiile de mai sus, din ţări diferite, fiecare folosind loturi mari, naţionale de subiecţi, arată că comportamentul homosexual nu este determinat genetic. Mai degrabă, datele arată că sexualitatea omului este maleabilă şi că experienţele şi influenţele de mediu pot şi chiar îi modifică expresia. Mai mult, aceste constatări sunt susţinute de zeci de ani de dovezile antropologice şi sociologice care arată că incidenţa comportamentului homosexual fluctuează - uneori mult - cu modificarea climatului social, cultural şi legal. Cu cât un mediu afirmă sau încurajează homosexualitatea, fie el mediu urban sau universitar, cu atât va fi mai prezentă homosexualitatea acolo.

Normele sociale şi culturale, precum şi prevederile legale, influenţează comportamentul uman, inclusiv pe cel sexual. Deci nu este surprinzător că, pe măsură ce Statele Unite şi alte ţări occidentale au devenit mai pro-homosexuale - din punct de vedere social, politic şi juridic - ele au avut parte de o tendinţă crescătoare a numărului de indivizi angajaţi în comportamente homosexual. Această tendinţă va continua dacă, dincolo de tolerarea comportamentului homosexual (lucru normal), ajungem şi să legalizăm căsătoriile homosexuale.

Bibliografie

Butler, A.C. (2005). Gender differences in same-sex sexual partnering, 1988-2002. Social Forces, 84, 421-449.

Frisch, M. & Hviid, A. (2006). Childhood family correlates of heterosexual and homosexual marriages: A national cohort study of two million Danes. Archives of Sexual Behavior, 35, 533-547.

Langstrom, N., Rahman, Q., Carlstrom, E., & Lichtenstein, P. (2008). Genetic and environmental effects on same-sex sexual behavior: A population study of twins in Sweden. Archives of Sexual Behavior, DOI 10.1007/s10508-008-9386-1.

Lauman, E.O., Gagnon, J.H., Michael, S. (1994). The social organization of sexuality: Sexual practices in the United States. Chicago: University of Chicago Press.

Prager, D. (2005). „College Taught Her Not To Be a Heterosexual.” Available on the web at: http://dennisprager.townhall.com.

Santtila, P., Sandnabba, N.K., Harlaar, N., Varjonen, M., Alanko, K., von der Pahlen, B. (2008). Potential for homosexual response is prevalent and genetic. Biological Psychology, 77, 102-105.