Unii îi spun „rezonanță homo”, dar de fapt e vorba despre capacitatea noastră de a recunoaște la alții aceeași criză sufletească pe care o purtăm și noi în inima noastră. Sunt momente în care e suficient să mă uit la cineva și, din cauza celor prin care am trecut eu, să pot spune dacă acea persoană se confruntă cu atracții față de persoane de același sex, asta chiar înainte să vorbesc cu el sau ea. După ce stăm de vorbă, am confirmarea că într-adevăr au sau au avut probleme cu homosexualitatea.

Nu sunt genul de persoană cu atracții homosexuale decisă să ducă un stil de viață „alternativ”. Îmi doresc foarte mult să mă schimb. Am fost mereu o persoană distantă, în special față de tatăl meu. Când eram mai tânăr, însuși tatăl meu avea nevoie să se maturizeze. Acum e o persoană deosebită, dar pe vremuri obișnuia să fie iute la mânie. Uneori o bătea pe mama de față cu mine. Fiind unicul copil până la vârsta de șase ani, am fost destul de apropiat de mama mea. Să o văd suferind din cauza cuiva mă făcea s-o urăsc pe acea persoană, indiferent cine era în raport cu mine. Dincolo de lacrimi, țipete și telefoane la poliție, mi-a tot spus de-a lungul timpului că nu vreau cu nici un chip să fiu ca tata. Acea perioadă traumatizantă nu a durat prea mult. Tata a apelat la un psiholog și lucrurile au mers bine după aceea - abia de ridică tonul la mama (cum am spus, e o persoană deosebită astăzi). Totuși, hotărârea pe care am luat-o atunci în sinea mea a rămas neclintită.

Nu am vrut niciodată să-mi placă sporturile care îi plăceau tatălui meu. Nu am vrut niciodată să fac ceva ce-i plăcea lui, pentru că nu voiam să mă relaționez cu el. Asta a durat mult timp, dar astăzi am o relație excelentă cu el. Chiar dacă astăzi ne avem bine, ceea ce s-a întâmplat în trecut a lăsat urmări care cer o rezolvare astăzi.

Părinții mei au aflat despre mine cu totul întâmplător. Nu sunt genul efeminat sau care să ies în evidență, deci ei nici măcar nu bănuiau. Când am împlinit 18 ani, am cunoscut un tip de care am crezut că m-am îndrăgostit. Părea să mă înțeleagă în toate privințele. Când l-am cunoscut, mi-am spus că mi-ar place să fim prieteni pentru toată viața. Trebuie să spun că deja la acea vârstă îmi acceptasem noul „stil de viață”. Fusesem influențat de alți homosexuali care-mi spuseseră că așa mă născusem, că nu era vina mea, că nu trebuie să mă învinovățesc de nimic, că așa mă făcuse Dumnezeu și că El nu avea cum să se supere pe mine pentru că trăiam așa, și că pur și simplu trebuia să-mi găsesc pe „cineva” cu care să trăiesc fericit până la adânci bătrâneți. Am fost mințit.

Numelui lui era Roger. Mi-a scris o scrisoare de dragoste, pe care eu am pus-o în compartimentul pentru acte din camioneta mea. Într-o zi, i-am împrumutat mașina lui tata. A fost oprit de poliție, a deschis cutia pentru a prezenta actele și așa a dat peste scrisoare. Când a ajuns acasă, dornic să știe ce se mai întâmplă în viața fiului său, a citit scrisoarea. Îngrozit, i-a spus lui mama.

Mama m-a abordat cu lacrimi în ochi. I-am mărturisit că sunt „bi” și am plâns împreună preț de câteva ore. I-am spus că ăsta eram și că trebuie să mă accepte așa cum sunt. S-a apucat să studieze problema și a găsit o mulțime de informații privind opiniile unui doctor pe nume Nicolosi. Pentru a scurta povestea, a reușit să mă convingă că nu mă născusem așa și că mă puteam schimba. De fapt, mi-a spus că nu va accepta niciodată că am să fiu toată viața homosexual.

La început a fost greu, dar după o vreme am știut ce voia să spună. Încet-încet, am studiat eu însumi problema și am citit niște cărți, în special „You Don't Have to be GAY” (Nu ești obligat să fi homosexual) de Jeff Conrad. Aceasta practic a înlăturat orice îndoieli legate de posibilitatea de a mă schimba.

Știu că acum pot merge să discut orice problemă pe acest subiect cu mama mea. Mă susține întru totul. Asta mă ajută foarte mult. Deși cunoaște și el situația, tata nu s-a îndepărtat de mine și nici nu m-a tratat altfel. Asta înseamnă foarte mult pentru mine. Nu m-a abordat niciodată direct, însă când stă de vorbă cu mine sau îmi dă un sfat, vorbește pe ocolite. De pildă, îmi spune că mă pot schimba în orice fel sau că pot fi oricine doresc să fiu. Asta e bine, dar ceea ce vreau să spun e că nu e bine să-ti lași fiul să se descurce singur. Dă-i de înțeles, într-un fel sau altul, că crezi în el. Îi vei fi de mare ajutor. Credeam cândva că există homosexuali, heterosexuali și bisexuali, și că oricine spune că homosexualii pot sau trebuie să se schimbe minte și încearcă să nege realitatea, pentru a fi pe plac majorității. Această părere a constituit cel mai dificil obstacol. Argumentul acesta e folosit și de cei care neagă existența FOȘTILOR homosexuali și care îi atacă pe cei ce vor să se schimbe sau pe cei care vor să-i ajute pe cei ce doresc să se schimbe. Vedeți, cei care sunt convinși că s-au născut homosexuali și că așa vor fi mereu deja au adoptat ideea că nu se pot schimba; deja s-au acceptat așa cum sunt și pur și simplu nu vor să dea de greu. Oricine le spune că schimbarea este posibilă amenință să le spargă balonul de săpun, confortul personal, pentru că în esență acei oameni le spun că ei se mint pe ei înșiși.

Sunt de acord că a-ti reprima sentimentele e doar de dragul lumii, dar nu și al tău. Asta e adevărat, dar se pierde din vedere imaginea de ansamblu. Iar imaginea de ansamblu nu este să-ti reprimi sentimentele homosexuale, ci să scapi de ele. Știu că asta sună ridicol pentru cineva care este homosexual activ, dar este posibil. Toți cei care-și reprimă sentimentele NU s-au schimbat. Știi că te-ai schimbat atunci când nu mai ai asemenea atracții.

Acest lucru cere mult timp, dar dă rezultate dacă te ții de el. Știu pentru că eu sunt aproape de țintă. A trecut un an și jumătate de când am pornit pe acest drum dar, ca să fiu sincer, m-am culcat cu un tip acum câteva luni.

În timpul actului sexual, am constatat că toată „magia” care exista cândva dispăruse. Pur și simplu am așteptat ca actul să se termine. Nu mai simțeam nimic.

Prietenii care cunosc situația mea mi-au spus că au observat o mare schimbare în felul meu de a fi. Acum pot să merg în oraș cu ei și să cunosc fete fără să mă simt aiurea. Totuși, un tip bine făcut încă îmi dă anumite gânduri... dar sunt doar gânduri pasagere. Nu mai stau să-mi imaginez cum ar fi în pat cu el. Știu că mai am de lucru în direcția asta, dar am făcut progrese și dacă vei lua taurul de coarne cum am făcut eu, o să-ti reușească și ție. E nevoie de timp, dar este posibil. Sper că ce am scris aici te va ajuta cât de cât și sper că nu m-am lungit prea mult.

Traducere din limba engleză

Sursa: PFOX