Se cred rafinaţi, specialişti în relaţiile cu copiii. „Vă întrebaţi ce poate vorbi un bărbat de 30 de ani cu o fată de 12? O groază de lucruri. E adevărat că o fetiţa nu are rafinamentul meu intelectual, nu are experienţa mea, dar are ceva ce eu nu am. Sau, mai precis, ce eu nu mai am de mult! Are tinereţea sa!”

Este confesiunea lui Lindsay Ashford, unul dintre cei mai cunoscuti pedofili din lume. La 36 de ani, expatriat din SUA, Lindsay trăieşte în America de Sud şi lucrează ca freelancer, oferind consultanţă în afaceri. Cea mai mare parte a timpului şi-o petrece însă administrând site-uri dedicate „iubitorilor de copii”... Pe fiecare dintre ele inserează pasaje din confesiunea lui. O „scrisoare deschisă” compusă de Lindsay în martie 2002...

CONFESIUNE. „Iubesc fetiţele. Sunt pedofil. Şi sunt mândru de asta (...). Nu am fost un copil molestat sau violat. Nu sunt un bărbat singur care încearcă să aibă o relaţie «normală» cu cineva de vârsta lui. Sunt atras de fete adolescente şi mai tinere, între 9 şi 13 ani. (...) Nu-mi amintesc când am simţit prima oară această atracţie. În pubertate, ştiu că prietenii răsfoiau la şcoală revistele Playboy sau Hustler şi îmi aduc aminte că găseam neatractive femeile, cu sânii lor imenşi şi părul pubian. Am început să colecţionez poze cu fete gimnaste. Iar în liceu nu pierdeam niciodată ocazia de a vorbi cu fete mai mici decât mine, indiferent pe ce tema. Şi continuam să am fantezii despre cum ar putea fi o relaţie cu ele. (...) Nu sunt exclusiv atras de fetiţe, dar trebuie ca ele să fie atrase de mine. Am o viaţa sexuală foarte sănătoasă cu femei de vârsta mea. Am fost căsătorit, am divorţat şi am trăit cu câteva femei. (...) Atracţia mea pentru fete mici nu este doar mentală, ci şi psihologică. Sunt foarte atras de ele, dar nu de toate, aşa cum nici tu nu eşti atras de toate persoanele din grupul tău de preferinţe sexuale. Când am început această scrisoare, am devenit tată. Am o fiică. Cred că este o fetiţă frumoasă, dar nu sunt atras sexual de ea, aşa cum nimeni altcineva n-ar putea fi atras de propriul copil. O iubesc profund, dar relaţia dintre noi va rămâne totdeauna cea de tată-fiică. Niciodată nu voi fi un părinte incestuos, găsesc asta oribil.”

Lindsay e un adevărat guru al pedofililor din întreaga lume care navighează pe net. A creat el însuşi mai multe pagini web, iar pe una dintre ele are o secţiune specială, dedicată copiilor dispăruţi. Fireşte, sunt numai fotografii de fetiţe, altruismul său e limitat de preferinţele sale sexuale. În deschiderea paginii e afişat un trandafir roşu – simbolul dragostei nemărginite pe care o poartă acestor copii. Părinţii unei fetițe, dispărută şi găsită moartă, au dat de poza fiicei lor pe site-ul pedofilului şi au sesizat autorităţile. Reacţia acestora a fost stupefiantă: nu putem face nimic pentru a interzice acest site, deoarece el nu încalcă legea.

CONTRA COST. Aceeaşi legislaţie permisivă există şi în SUA, şi în Franţa, Germania, Danemarca, Olanda... În acest moment există pe net zeci de site-uri pedofile cu acces liber. Multe dintre ele sunt ilustrate cu imagini „furate”. Fotografii făcute unor minori pe stradă, dar mai ales la plajă sau la ştrand, acolo unde cei mici sunt de obicei sumar îmbrăcaţi. Au eticheta „copii bucurându-se de viaţă”...

Pe forumuri şi chat-room-uri, child-loverii fac schimb de impresii şi de experienţe. Nu e decât aperitivul, prima doză gratuită. Pentru vizionarea mai multor imagini cu minori, trebuie să fi membru şi/sau să plăteşti. Cele mai multe site-uri de child-loveri (iubitori de copii) au trimiteri spre paginile web ale unor agenţii ce folosesc ca fotomodele minore. In prezentare, deşi sumar, fetiţele sunt îmbrăcate. Dacă vrei însă să vezi mai multe fotografii, trebuie să-ți laşi numărul cărţii de credit. Tot aici se comercializează şi videocasete înfăţişându-le pe minorele respective, fără a se oferi, de regulă, mostre video. Pe alte zeci de „newsgroups”-uri, accesul este permis doar membrilor.

DEOCHEATE. Rămânem în anticameră, pe site-urile în care pedofilii se îmbărbătează unul pe celalalt.... „Salonul bleu” este un link al pedofililor francofoni care preferă băieţeii. Au un forum, dar şi posibilitatea de a realiza sondaje on-line. Un chestionar încerca să creioneze „portretul-robot” al victimei ideale, prin întrebări de genul: „Ce categorie de vârstă vă atrage (variante de răspuns: 1) sub 5 ani, 2) 6, 7 sau 8 ani, ...), cum ar trebui să fie părul lui? (ras, scurt, semilung, cârlionţat, ...), ce culoare ar trebui să aibă ochii lui”...

Pe un alt site al pedofililor exista un tabel cu legislaţia în domeniul infracţiunilor de natură sexuală din toate ţările lumii. E scoasă în evidenţă vârsta de la care un minor poate consimţi la o relaţie sexuală. De departe însă, cel mai cutremurător site pedofil e cel al olandezului Johnie Proudly. Johnie, suflet de artist, face poze nud băieţilor de care se îndrăgosteşte. Sunt imagini explicite, care oricărui om sănătos la cap şi la suflet nu-i pot provoca decât groază şi indignare. Roberto are 8 ani şi este unul dintre modelele lui Johnie. In 30 de imagini ce se pot accesa liber, copilul e dezbrăcat şi fotografiat în poziţii obscene. Pe pat, pe cadă, pe marginea căzii, în aer liber, pe craca unui copac...

Olandezul promovează şi alţi confraţi: un rus i-a trimis pe 100 de poze cu doi fraţi, Saşa (12 ani) şi Andrei (10 ani), altul a fotografiat în Ucraina un băieţel de 10 ani, unui profesionist i-au fost dedicate cinci galerii cu pozele unor copii „surprinşi undeva, în Balcani”...

Singura creaţie virtuală mai scârboasă decât cea a lui Johnie este site-ul numit „sărutul fluturelui”. Membrele acestui forum sunt mame care-şi iubesc fiicele. O dragoste maternă ce include şi sex.

BĂŞTINAŞI. În România, prin Legea 196/2003, privind prevenirea şi combaterea pornografiei, se interzice, la art. 8, alin. 4, realizarea şi administrarea site-urilor având caracter pedofil. Ceea ce nu-i împiedică pe cei de la noi să zburde liber prin spaţiul virtual.

„Hello, here’s my story”. Aşa îşi începe confesiunea un tânăr debutant pedofil român. Îşi spune Mike (posibil să fie un Mihai), zice că are 26 de ani şi că e student. Mărturiseşte ruşinat că încă locuieşte cu familia şi că accesarea de acasă a acestor site-uri îi „omoară” internetul, telefonul şi factura la curent. „Sunt iubitor de fetiţe, am fost de mai multă vreme, însă abia recent mi-am definit statutul. România nu este un loc bun pentru un girllover, se plânge Mike. Trebuie să fiu atent când plec de la şcoală, căci, dacă privesc în treacăt o fetiţă şi ea-mi vorbeşte, lumea din jur poate deveni suspicioasă. Trebuie să nu atrag atenţia atunci când mă uit pe internet la poze cu fetiţe (pentru că mărturisesc că îmi place să fac asta, scuze...), pentru ca părinţii să nu mă prindă, pentru că ei nu m-ar înţelege niciodată. Trebuie să-mi amintesc zilnic ce aş face şi ce nu aş face. (...) Niciodată nu am abuzat sau nu am angajat activităţi sexuale cu un copil. Nu am încă experienţa practică, însă sper să o fac la timp. Nu am avut nici vreo relaţie pe termen lung cu vreo fată de vârsta mea (am avut relaţii scurte, dar asta e altă poveste). Motivul este poate un complex de inferioritate pe care-l am faţă de femei, dar asta nu are nimic de-a face cu dragostea mea pentru fetiţe...”

MILITANŢI. Patetic. Dezgustător. Şi alarmant, în acelaşi timp. Căci, dincolo de aceste intimităţi care cerşesc consolare şi consiliere, pedofilii folosesc spaţiul virtual pentru a se organiza. Şi militează pentru dreptul lor la ... dragoste! În SUA au o organizaţie, NAMBLA (North American Man/Boy Love Association), care editează şi o revistă ce se poate comanda on-line. În Olanda există un post de radio on-line pentru boyloveri, „Your Boylove Pride Station”, dar şi o revistă lunară, OK Magazine.

În Danemarca există, de asemenea, o asociaţie care militează pentru recunoaşterea lor ca „minoritate sexuală”. „Legea cunoaşte limite, dragostea – nu”, aşa sună sloganul campaniei. Danezii au şi sfaturi cu dedicaţie: „Ţările din Est ar trebui să-şi stabilească structuri şi să ajute pedofilii, în loc să exporte problemele lor către ţările sărace, aşa cum fac astăzi!”. In Danemarca, discriminarea sau înjosirea unei persoane pentru orientarea ei sexuală este interzisă. Însă tot acolo, partidele politice fac presiuni asupra guvernului pentru a impune ca pedeapsă obligatorie pentru pedofili sterilizarea chimică!

MANIFEST. Pe net circulă Manifestul „Boylove”; are şi o variantă în limba română! „Un boylover doreşte o relaţie strânsă şi de prietenie cu un băiat. Aceasta relaţie nu presupune neapărat intimitate sexuală, dar nici nu o exclude.

Fascinaţia unui boylover o constituie trăsăturile «băieţeşti» şi «copilăreşti» particulare oricărui băiat. (...) Cerem reevaluarea standardelor actuale de sexualitate. Aceste standarde încalcă drepturile fundamentale ale oamenilor, pentru că ele le împiedică copiilor şi celor care ii iubesc până şi gândul la posibilitatea intimităţii sexuale.”

Pare incredibil, nu-i aşa? În curând, s-ar putea să fim martori la revendicarea unor drepturi similare şi din partea criminalilor sau torţionarilor, care ar putea să scape nepedepsiţi, invocând acelaşi argument [ca homosexualii, n.red.] şi spunând că, până la urmă, „ei aşa s-au născut” şi deci constituie o minoritate ce trebuie respectata!

Sursa: Jurnalul Naţional