Emer O'Shea a ştiut că s-a întâmplat ceva chiar din clipa în care şi-a luat fetiţa de la scoală. Elevă în clasa a treia, fetiţa devenea foarte voioasă la vederea mamei cu noua ei surioară în braţe, însă de data aceasta ea privea fix la mamă, dându-i de înţeles că s-a întâmplat ceva rău prin faptul că asistentul social al școlii venise la oră.

Emer a aflat repede de la un alt părinte ce se petrecuse la oră în ziua aceea, lucru de natură să-i dea fiori. A doua zi fetiţa s-a decis să vorbească, abordând-o pe mama direct cu întrebarea „Mami, este posibil ca un bărbat să-şi facă o operaţie şi să se facă femeie?”

Transsexuali şi travestiţi. Acesta fusese subiectul prezentat de un cadru al scolii primare Franklin în faţa copiilor de clasa a treia. Asistentul social le explicase copiilor că unii bărbaţi se îmbracă în femei şi că, da, unii bărbaţi îşi fac o operaţie pentru a deveni femei.

Ocazia pentru acest „moment didactic” - expresie folosită de directorul Jeff Young pentru a descrie expuneri care răspund „întrebărilor curioase” ale copiilor - s-a ivit atunci când asistentul social descria diferite tipuri de familie, diferite de cea tradiţională - mama şi tata - arătându-le copiilor o fotografie cu o femeie alături de doi copii şi întrebându-i ce văd în poză.

Un copil a ridicat mâna pentru a răspunde (sunteţi aşezat?) şi a răspuns că în poză este un bărbat care şi-a făcut o operaţie şi acum este femeie. Se pare că tatăl acelui copil îşi făcuse o asemenea operaţie.

Asistentul social a profitat de „momentul didactic” ivit. El nu era însă un asistent social ca oricare altul, ci era membru colaborator al Reţelei Educaţionale a Homosexualilor şi Lesbienelor (GLSEN), reţea propagandistică dedicată, printre altele, şi introducerii în manualele şcolare a unor materiale pro-homosexualitate. (Puţini părinţi din România ştiu că în 2005, homosexualii din România au încercat să introducă în programa şcolară un manual de „educaţie pentru sănătate”, în care homosexualitatea era descrisă ca o practică naturală şi firească. Deşi nu au reuşit, nu au renunţat.)

Ca urmare a acestei lecţii deschise, fiica lui Emer a suferit un şoc. Fetiţa de 8 ani, obişnuită cu Moş Crăciun, Zâna Măseluţă şi iepuraşul de Paşti, i-a spus mamei că nu mai poate dormi noapte, fiindu-i frică că surioara ei s-ar putea transforma într-o zi în băiat.

Emer a făcut ceea ce ar face orice părinte responsabil - i-a cerut explicaţii directoarei, Cynthia Marchand. Ea, împreună cu alţi câţiva părinţi, au mers să discute cu directoarea care, potrivit lui Emer, i-a dat dreptate asistentului social.

Emer a mers apoi la inspectorul şcolar, căruia i-a înmânat o relatare scrisă a celor întâmplate. Inspectorul i-a promis că-i va răspunde cât de curând. Nu a făcut-o. După trei săptămâni, Emer a sunat pentru a fixa o audienţă. Potrivit spuselor ei, inspectorul a declarat că Legea Consimţământului Parental nu se aplică aici pentru că subiectul discuţiei nu fusese unul planificat. El a concluzionat că fusese vorba doar de un „moment didactic”.

Emer a descris atitudinea inspectorului faţă de ea ca fiind una „arogantă”. A refuzat să dea mâna cu ea la sfârşitul întrevederii şi s-a făcut că nu-l vede pe bebeluşul pe care-l ţinea ea în braţe.

Inspectorul a afirmat că simplul fapt că asistentul social era membru al unei asociaţii de homosexuali, specializată pe îndoctrinarea copiilor, că directorul, asistentul şi probabil jumătate din scoală ştiau că în acea clasă există un copil al cărui tată devenise „femeie”, nu înseamnă că lucrurile fuseseră planificate sau... aranjate. Potrivit logicii inspectorului, legea potrivit căreia părinţii trebuie informaţi dacă la ore se discută subiecte sexuale nu se aplică aici.

Totul a fost, chipurile, o întâmplare. O coincidenţă. La fel ca acum câţiva ani, când un învăţător de scoală primară le-a declarat copiilor din clasa întâi că el este homosexual. Pentru inspectorul de resort a fost un moment penibil, el trebuind să fugă de presă, mai ales că lumea aflase dintr-un ziar că învăţătorul pusese din timp la cale acest scenariu împreună cu directorul scolii.

Deloc surprinzător, Emer nu a rezolvat nimic cu conducerea scolii. A avut de-a face cu aceeaşi birocraţie pe care trebuie s-o înfrunte orice părinte nemulţumit de atitudinea scolii. Batjocură, apropouri, ignorare. Încercări de-a o izola, de-a o face să bată în retragere, de-a o pune într-o lumină proastă - intolerantă, nesuferită, retrogradă. Tactici obişnuite pentru a-i face pe părinţii ca Emer să dea înapoi. La urma urmei, inspectorul Young şi echipa sa au deja ani de experienţă cu astfel de părinţi.

Emer nu a dat însă înapoi.

Săturată de lipsa de răspuns din partea conducerii scolii, ea a ridicat problema la o şedinţă cu părinţii unde se discuta programa şcolară. „Putem vedea programa asistentului social pentru acest an? Anul trecut li s-au prezentat nişte informaţii necorespunzătoare copiilor.” Cu alte cuvinte, poate directoarea să le garanteze părinţilor că personalul nu le va mai vorbi copiilor despre bărbaţi care devin „femei”?

Directoarea a răspuns că ar dori să vorbească cu Emer între patru ochi (o tactică des folosită de directorii de scoală în posturi incomode). Emer a răspuns că după 10 luni în care a tot aşteptat un răspuns, vrea să i se răspundă pe loc. Directoarea a refuzat.

Potrivit relatării lui Emer, directoarea a invitat-o ulterior în biroul ei şi i-a făcut observaţie pentru „comportamentul ei deplasat”. I-a reproşat lui Emer că a abordat acest subiect sensibil tocmai când bărbatul transformat în femeie se afla acolo în sală, alături de soţia lui (cei doi fiind căsătoriţi încă).

„Cindy, nu mai țipa” a răspuns Emer. (Apelurile mele către directoare şi către asistentul social au rămas fără răspuns, dar inspectorul Young mi-a răspuns la un e-mail: „Nu”, asistentul social şi directoarea nu vor fi nici suspendaţi, nici penalizaţi. A evitat întrebarea mea dacă i se va cere scuze dnei Emer O'Shea şi mi-a scris că el şi personalul şcolii „deja au vorbit cu ea”.)

Emer s-a săturat. A decis să-şi retragă fetiţa de la şcoală şi să o înscrie la o şcoală particulară, deşi costurile sunt mai mari. Când s-a dus după câteva zile să o anunţe pe directoare că-şi retrage fetiţa, aceasta ar fi răspuns, în prezența lui Emer, a secretarei, a unui profesor şi a fetiței, „BINE”, după care i-a întors spatele şi a plecat.

Gândeşte-te la asta. Gândeşte-te bine.

Sursa: http://www.texasinsider.org