În Canada este tot mai dificil să vorbeşti în public despre schimbarea orientării sexuale sau să faci observaţii critice la adresa homosexualităţii. Activiştii homosexuali au înregistrat un succes în implementarea agendei lor, prin normalizarea acestui comportament, şi lucrează din răsputeri la reducerea la tăcere a oricărei opoziţii. Recent au fost acuzaţi câţiva lideri religioşi, printre care şi episcopul romano-catolic de Calgary, Fred Henry. El a fost convocat să apară în faţa Tribunalului pentru Drepturile Omului din Alberta, pentru o scrisoare pastorală citită de la amvonul bisericii sale. În principiu, scrisoarea prezenta învăţătura romano-catolică privind comportamentul sexual imoral, şi a ajuns în presă prin intermediul unei persoane neautorizate. Episcopul a fost avertizat de către autorităţile fiscale canadiene să se abţină de la comentarii asupra căsătoriei, altfel biserica lui putând pierde dreptul de exceptare de la plata impozitelor.

Există şi alte exemple. Cel mai mare district şcolar din provincia British Columbia, din suburbia Surrey a oraşului Vancouver, a fost acţionat în instanţă de către unul dintre angajaţii săi, un educator de grădiniţă homosexual care dorea să folosească la ore materiale de promovarea căsătoriilor homosexuale. Curtea Supremă a decis în final că decizia autorităţilor şcolare de a interzice folosirea acelor materiale fusese influenţată de credinţa religioasă a unor educatori şi părinţi, şi a solicitat consiliului educaţional să re-evalueze materialele fără nici o părtinire religioasă. Educatorul în cauză a fost furios când consiliul şcolar a respins din nou acele cărţi pentru că două din ele nu se mai tipăreau iar o a treia conţinea o greşeală gramaticală. Două lesbiene acţionează acum din nou consiliul şcolar în instanţă pentru că ar fi permis unor părinţi aparţinând religiilor creştină, sikh şi hindusă să-şi exprime într-o adunare publică îngrijorarea legată de acele cărţi, iar celor două lesbiene nu le-au plăcut observaţiile lor. Cazul acesta va fi discutat în august 2005 de Tribunalul provincial pentru Drepturile Omului.

Un alt profesor homosexual a depus o reclamaţie la Tribunalul provincial pentru Drepturile Omului. El încearcă să forţeze Ministerul Educaţiei din provincia British Columbia să schimbe întreaga programă şcolară din provincie, pentru toate clasele şi pentru toate materiile, pentru a include „studii homo” şi „modele homo”. Dacă va reuşi, aceasta se va aplica chiar şi elevilor din şcolile cu profil confesional, întrucât toate şcolile confesionale private care acceptă finanţare de la stat trebuie să dovedească că folosesc programa oficială în provincie.

Persecuţiile continuă

Există de asemenea şi cazul meu. Pe 9 mai 2002 s-a decis eliminarea mea din Consiliul Profesoral al provinciei British Columbia. Motivul a fost faptul că îmi exprimasem opiniile într-un ziar local. Între aprilie 1997 şi iulie 2000 scrisesem un articol şi şase scrisori către editorul unui ziar din oraşul meu, discutând despre pericolul promovării agendei politice a homosexualilor. Am furnizat informaţii publice privind promiscuitatea şi răspândirea bolilor în rândul homosexualilor, informaţii care apăruseră anterior şi în publicaţiile de specialitate. Am afirmat că multe religii consideră homosexualitatea ca fiind imorală, că aceasta ar putea fi cauzată de influențe psiho-sociale negative şi că nu este nimic de aplaudat la ea. Am afirmat şi că refuz să fiu un învăţător fals, compromiţându-mi credinţa prin predarea unor informaţii despre care Scriptura afirmă clar că sunt imorale. Nu am afirmat aceasta la şcoală, la ore, ci în paginile de editorial ale unui ziar local. Am crezut că pagina pentru editoriale este un loc unde orice canadian are dreptul să-şi exprime punctul de vedere, indiferent dacă altora le place sau nu.

Apreciez libertatea presei şi consider că în presă trebuie să apară toate punctele de vedere, inclusiv cele contrare opiniilor noastre. Însă, aşa cum a afirmat cândva un om pe nume Heyward Broun, „toată lumea sprijină vorbirea liberă în momente de acalmie, când nu există implicaţii”. Asta e foarte adevărat.

Am făcut recurs împotriva deciziei Curţii Supreme, dar am pierdut, în februarie anul trecut. Dacă instanţele vor susţine acest verdict, profesorii nu vor mai putea să le scrie în particular superiorilor lor pentru a pune în discuţie sursele pentru programa şcolară şi nici nu vor mai putea să le scrie în particular oficialilor aleşi în chestiuni de interes public. Nu vor mai putea nici să abordeze problema homosexualităţii în materiale de studiu post-universitare. Eu am fost penalizat pentru că am făcut aceasta. M-am confruntat cu o inacceptabilă încălcare a libertăţii de exprimare, a libertăţii de conştiinţă şi a libertăţii de expresie intelectuală.

Colegiul nu a prezentat nici o plângere pentru ce scrisesem eu, nici de la profesori, nici de la elevi sau părinţi şi, cel mai important, nici de la vreun homosexual. Cei care nu au fost de acord cu mine s-au exprimat scriindu-i la rândul lor editorului ziarului, lucru pe care îl privesc ca pe un drept al lor.

Liga Catolică pentru Drepturile Civile, Asociaţia Juridică Creştină, Uniunea Evanghelică din Canada şi Asociaţia Profesorilor Creştini s-au reunit pentru a forma Alianţa pentru Libertate Religioasă în Canada şi pentru a mă ajuta să mă apăr. Sunt de asemenea susţinut şi de sindicatul meu, Federaţia Profesorilor din British Columbia. Cazul a fost audiat pe 21-22 aprilie 2005, dar decizia nu fusese comunicată la data redactării acestui material. Alături de Colegiul Profesorilor, împotriva mea s-a raliat Asociaţia pentru Libertăţi Civile, care consideră că ar trebui să fiu suspendat dacă nu îmi cer scuze în public, precum şi Asociaţia Angajaţilor din Şcolile Publice.

Eforturile pentru reducerea mea la tăcere continuă

Supervizorii mei au decis şi ei să mă reducă la tăcere. Mi-au aplicat mai multe penalizări pentru că am vorbit liber, inclusiv pentru publicitatea pe care mi-am făcut-o pentru oferirea de servicii pentru schimbarea orientării sexuale. Pe 31 martie 2005 mi s-a solicitat să compar în faţa Consiliului Educaţional din Quesnel şi să explic de ce am criticat în public decizia guvernului de a legaliza căsătoriile homosexuale, în calitatea mea de purtător de cuvânt al partidului din care fac parte. Am fost suspendat fără plată pentru trei luni, chiar dacă nu a existat nici o reclamaţie din partea unui homosexual pentru ceea ce scrisesem. Consiliul şcolar a ignorat prevederea din contract care stipulează interzicerea discriminării la adresa angajaţilor pe motive de apartenenţă sau activitate politică. Am înaintat o plângere împotriva consiliului şcolar pentru discriminare religioasă şi politică.

Preşedintele Comitetului de Consultantă Ştiinţifică al NARTH (Asociaţia Nord-Americană pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii, n.red.), dr. A. Dean Byrd, analizează în prezent posibilitatea de a se prezenta ca martor expert în favoarea mea la audierile care vor avea loc pe 25 octombrie 2005 la Quesnel.

Lumea este destul de interesat de cazul meu. Pe 4 martie , 2005, m-am adresat Comisiei ONU pentru Drepturile Omului de la New York. Pe 6 iunie 2005 am fost invitat la Ottawa pentru a vorbi în faţa Comitetului Camerei Deputaţilor care analizează impactul legalizării căsătoriilor între homosexuali. Acest Comitet este dominat de susţinători ai acestei legalizări, iar autorităţile doresc să aibă deja o lege naţională privind căsătoriile între homosexuali până în vară. Treizeci şi cinci dintre membrii guvernului se opun însă noii legi, iar votul lor ar putea duce la căderea guvernului şi la alegeri anticipate în Canada.

Populaţia din Canada este foarte împărţită şi nehotărâtă cu privire la acest subiect. Sincer vorbind, am avut o perioadă dificilă de nouă ani de zile în care am vorbit împotriva agendei politice a homosexualilor. Continui să fac aceasta pentru că îmi pasă de copii şi pentru că doresc să se ştie că există informaţii precise privind schimbarea orientării sexuale. Mai mult, este foarte neplăcut să fii penalizat pentru că îţi faci reclamă la nişte servicii pentru care ai calificarea necesară sau pentru că vorbeşti în numele partidului din care faci parte. În prezent am o slujbă temporară ca şofer de camion, pentru a mă putea întreţine. Cei care doresc să contribuie la campania de apărare în favoarea mea o pot face astfel: Christian Public School Teachers Legal Defense Fund, c/o Mr. Jim Sagert, Trustee, 798 Beaubien Avenue, Quesnel, BC Canada, V2J 1S5.

Update: La începutul lunii februarie 2009, Asociaţia Profesorilor din British Columbia a renunţat la toate acuzaţiile formulate la adresa lui Chris Kempling. Între timp, la începutul acestui an, Kempling şi-a dat demisia din învăţământul public, dar cazul instrumentat împotriva lui a continuat. Acum el predă la o şcoală privată romano-catolică. În urma comunicării renunţării la acţiunile împotriva lui, Kempling le-a mulţumit tuturor celor care l-au susţinut din anul 2001 încoace, şi a citat Psalmul 3 din Sfânta Scriptură: „Cu adevărat, El este credincios făgăduinţelor Lui.”

Traducere din limba engleză

Sursa: LifeSiteNews