societate

îngrijorări privind libertatea de conştiinţă şi adopţiile homosexuale

Cotidianul Boston Globe a publicat în martie 2006 un articol sub semnătura lui Jeff Jacoby, referitor la adopţiile homosexuale şi la Biserica romano-catolică. Articolul a fost preluat şi de Jewish World Review sub titlul „Adopţiile, copiii şi agenda homosexuală”.

Jacoby descrie actuala situaţie din statul american Massachusetts, unde arhidieceza de Massachusetts a fost nevoită să-şi închidă agenţia de adopţii pentru a evita a-i fi impuse de către stat adopţiile către cuplurile de homosexuali. Biserica romano-catolică a încercat să convingă legislativul din Massachusetts să exonereze respectiva agenţie din considerente religioase, dar legislatorii au refuzat.

Asociaţia pro-homosexualitate Human Rights Campaign a relatat cazul folosind un titlu insidios: „Asociaţiile catolice de caritate din Boston acordă mai multă atenţie agendei lor politice decât binelui copiilor”. O afirmaţie similară a fost făcută şi în România, în timpul campaniei electorale din 2004, de către candidatul Traian Băsescu, care a afirmat că este mai bine pentru un copil al străzii să fie crescut de doi homosexuali, decât să stea în canale.

Gestul Bisericii romano-catolice nu este unul motivat politic. E un gest motivat de adeziunea la învăţătura creştină despre homosexualitate, precum şi de interesul copilului. „Asociaţiile catolice au înregistrat rezultate deosebite în plasarea unor copii mai mari sau cu un anumit handicap, precum şi a celor care au suferit în urma unor abuzuri sau dependenţe. Cu toate acestea, Human Rights Campaign şi prietenii lor au preferat să vadă această activitate închizându-se, decât să li se permită asociaţiilor catolice să refuze adopţiile către cuplurile de homosexuali”, a declarat Jacoby.

Jacoby se întreabă: „Este acesta un preambul al unor lucruri viitoare? În numele nediscriminării, vor apărea şi alte state care să forţeze organizaţiile religioase să-şi încalce principiile sau să-şi înceteze activitatea?”

Jacoby o citează pe Mary Ann Glendon, profesoară de drept la Harvard, care scria în 2004 că, odată legalizate căsătoriile homosexuale într-un stat, „experienţa din alte ţări arată că odată ce aceste lucruri devin legale, dispare şi toleranţa pentru cei care nu se conformează. Susţinătorii căsătoriilor homosexuale folosesc argumentele deschiderii, ale toleranţei şi diversităţii, dar efectul previzibil al succesului lor va fi apariţia unei noi intoleranţe şi discriminări... Orice om sau religie care nu se conformează va fi etichetată ca bigotă şi discriminată pe fată. Noua situaţie îi va afecta cel mai mult pe credincioşii diferitelor religii, care nu se vor conforma. Instituţiile religioase vor fi acţionate în justiţie dacă vor refuza să facă compromisuri.”

Arhidieceza de San Francisco se confruntă cu aceeaşi problemă ca şi arhidieceza de Boston. Şi ea poate fi forţată prin legile anti-discriminare sau prin procese în instanţă să încredinţeze copii spre adopţie unor cupluri de homosexuali. Singura alternativă va fi încetarea activităţilor caritabile.

Adam Pertman de la Institutul de adopţii Evans Donaldson declară că „aproape toată lumea consideră că nu e nici o problemă dacă încredinţezi un copil unui cuplu de homosexuali”.

Această afirmaţie este contrazisă de doctorii Dean Byrd şi George Rekers, în studiile publicate pe site-ul Asociaţiei Naţionale pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii (NARTH) din SUA.

De exemplu, dr. Byrd arată că „ideea că toate 'tipurile de familii' sunt egale, de ajutor şi bune pentru copii nu are nici un temei ştiinţific... Nu există aspect mai dovedit în literatura de specialitate decât acela că copiii se dezvoltă cel mai bine atunci când sunt crescuţi de un bărbat şi o femeie căsătoriţi” (vezi “Complementaritatea genurilor şi cresterea copiilor: traditia şi stiinta cad de acord”).

Studiului doctorului Byrd referitor la literatura de specialitate arată că homosexualii (bărbaţi şi femei) prezintă o incidenţă mai mare a cazurilor de sinucidere, a violenței casnice, abuzului de substanţe şi probleme psihice, în comparaţie cu heterosexualii.

Studiul doctorului Rekers, „Analiza studiilor referitoare la părinţii homosexuali şi adopţie” relevă numeroase pericole emoţionale şi fizice cu care se confruntă copiii încredinţaţi unor cupluri de homosexuali. Aceste pericole includ: stres generat de faptul că trăiesc în cămine cu „părinţi” care suferă de probleme psihologice şi care abuzează de substanţe; stres generat de traiul împreună cu persoane infectate cu HIV sau alte boli cu transmitere sexuală; stres generat prin expunerea la pornografie homosexuală, accesorii sexuale şi activităţi sexuale nepotrivite care îi pot include pe invitaţii care vin în acea casă; stres generat de o molestare potenţială sau efectivă din partea persoanelor care joacă rolul părinţilor sau din partea celor din afară, etc.

Dr. Rekers arată că „într-o casă unde există un adult homosexual, copilul adoptat poate fi expus la un stres suplimentar generat de incidenţa ridicată a problemelor psihologice...”

Dawn Stefanowicz a fost crescută de un cuplu de homosexuali din Canada şi avertizează împotriva „căsătoriilor homo” şi a impactului asupra copilului. Ea afirmă că a fost deseori martoră la „sex în grup, travestism, sodomie, pornografie, nuditate, lesbianism, bisexualitate, racolare de minori, voyeurism şi exhibiţionism.” Mai mult, a fost martoră la scene de sadomazochism, iar alcoolul şi drogurile erau deseori folosite ca inhibitori înainte de relaţiile sexuale.

Sursa: NARTH