Auzim destul de des afirmaţia că homosexualitatea este frecventă şi „naturală” la unele animale, în special la berbeci. Se trage concluzia că, dacă o fac şi animalele, de ce n-ar fi natural s-o facă şi oamenii?

Aceste afirmaţii sunt exagerate şi simpla analiză a datelor confirmă importanta factorilor de mediu.

Vizate în cazul de față sunt oaia domestică şi varietatea Rocky Mountain.

Afirmaţia tipică este următoarea: J. A. Fitzgerald (1) a declarat că 16% dintre berbecii domestici nu se împerechează niciodată cu femele. Dintre aceşti 16%, 6% sunt asexuali iar 10% preferă alţi berbeci. La femele nu s-a observat un comportament similar.

Procentul de 10% berbeci homosexuali cu siguranţă că l-ar fi încântat pe Kinsey acum 50 de ani. Oricum, procentul berbecilor homosexuali este la fel de umflat ca şi procentele lui Kinsey.

Mai mult, se anunţă uneori că hormonii sexuali la aceşti „berbeci homosexuali” sunt mai reduşi decât la alţi berbeci. Aceasta ar vrea să însemne că la ei comportamentul homosexual ar fi înnăscut, pornind de la ideea că nivelurile hormonale sunt dictate de gene, mediul neavând nici o importantă aici.

Să ne uităm mai întâi la varietatea de oi Rocky Mountain. Modelul lor social este constituit dintr-o turmă de oi dominate sexual şi organizaţional de un număr foarte mic de berbeci, care își cuceresc o anumită poziţie prin lupte sângeroase în care se folosesc de coarne mari, curbate. Cei care pierd formează împreună cu berbecii tineri, incapabili să conteste supremaţia liderului, un grup limitrof. În cadrul acestui grup au loc anumite gesturi care pot părea „homosexuale” - masculii imită comportamentul sexual în compania altor masculi.

Totuşi, lucrurile nu sunt ceea ce par. În timpul perioadei de împerechere, aceste grupuri limitrofe se dispersează şi dispar (Fisher şi Mathews (2)). Ei se alătură întrecerii anuale în care concurează pentru o poziţie heterosexuală dominantă. În cel mai rău caz, ei sunt bisexuali. Acum expresia sexuală heterosexuală este cea dominantă, în timp ce expresia homosexuală este abandonată. La această varietate de oi, expresia homosexuală este pentru cei care pierd - o „homosexualitate situaţională” similară oamenilor deţinuţi în închisori.

Un proces foarte similar a fost observat în urma unui experiment de sortare (Shackleton (3)). Într-un grup de oi Rocky Mountain, a fost necesară, din motive de conservare, împuşcarea majorităţii masculilor dominanţi. După aceea, masculii candidaţi s-au maturizat foarte repede şi au ocupat poziţiile vacante, exersându-şi instinctele heterosexuale inhibate până atunci. Cercetătorii au observat că fac aceasta foarte bine - cu alte cuvinte, nu aveau nici o problemă cu activităţile heterosexuale. Timp de un anotimp nu a existat nici o activitate homosexuală pentru că, practic, nu exista nici un grup limitrof.

Aceasta arată că (a) activitatea homosexuală exclusivă este rară, (b) ea depinde foarte mult de mediul social, (c) se consideră a reprezenta expresia unei dominări, reale sau tentative, (d) schimbarea este posibilă.

Cu toate acestea, oile Rocky Mountain constituie o populaţie sălbatică, iar studiile sunt mai greu de realizat decât la oile domestice. Oile domestice au fost cercetate în special în statul american Montana. În ceea ce le priveşte, Resko et al. (1996) (4) au arătat că nivelurile hormonilor sexuali masculini din sângele berbecilor heterosexuali sunt aproape duble față de nivelurile berbecilor homosexuali.

Se ştie însă că aceste niveluri hormonale se schimbă ca răspuns la experienţe, fiind discutabil dacă sunt înnăscute. Cu alte cuvinte, este foarte probabil ca pierderea bătăliilor pentru poziţiile dominante să conducă la reducerea nivelurilor hormonale.

Au fost identificaţi berbeci „homosexuali” prin aşezarea lor în nişte dispozitive speciale în care puteau alege dintre două oi şi doi berbeci pe care îi vedeau din spate (Price et al. (5)). Berbecul de probă trebuia să aleagă, în decurs de 10 minute, unul din patru animale pentru montă. Dacă animalul ales era mascul în cinci din cinci încercări, berbecul respectiv era clasificat ca homosexual. Pentru găsirea acestor berbeci „homosexuali” a fost necesară testarea unui număr mare de berbeci.

Există şi alte explicaţii pentru tendinţele homosexuale ale berbecilor. Geist (6) arată că berbecii consideră o insultă faptul că alţii încearcă să se urce pe ei. Cum ar putea un berbec „ratat”, care a pierdut toate bătăliile pentru supremaţie, să reacţioneze în prezența unui mascul legat? Ar putea foarte uşor (a) să-l lovească (b) să trateze dominarea ca pe o primă prioritate (c) dacă este mai inteligent decât alţii, să profite şi să se urce pe acel mascul pentru a-şi afirma dominarea - odată cu aceasta le-ar avea la dispoziţie pe toate femelele!

Un berbec cu probleme de miros ar putea să nu aibă preferinţe sexuale clare. Acest lucru nu este deloc improbabil: un animal din 32 poate avea astfel de probleme (aceleaşi şanse şi dacă arunci de cinci ori în sus o monedă şi obţii de fiecare dată pajură). Printr-o întâmplare, el ar putea alege masculul în locul femelei - de câteva ori la rând.

Există deci probleme în ceea ce priveşte fiabilitatea acestui test al „homosexualităţii” berbecilor.

Însă chiar şi aşa, procentul de berbeci homosexuali nu este 10, deşi aşa este prezentat în unele lucrări cu metodologii de testare mai puţin riguroase. În studiul lui Resko et al. (4), s-a început cu 400-500 de berbeci. La sfârşitul testării au găsit numai șase berbeci „homosexuali”. Aceasta înseamnă puţin mai mult de 1%.

A existat ejaculare numai într-una din cinci încercări (la un alt grup cifra a fost de două ori mai mare). Aceasta indică mai degrabă un comportament sexual apatic. (De fapt, Alexander et al. (7) raportează date despre berbeci care din punct de vedere statistic nu prezintă nici o diferenţă între homosexualitate şi o activitate sexuală redusă.) La fel stau lucrurile şi cu studiul lui Stellflug şi Berardinelli (Departamentul de Agricultură al SUA) (8) care au găsit numai un berbec homosexual într-un grup de 84. Deci, de ce să folosim berbeci pentru a argumenta o bază biologică pentru homosexualitate? Aceşti berbeci homosexuali reprezintă de fapt un grup marginal, apatic şi inhibat din punct de vedere sexual.

Concluzii:

1. Testele folosite pentru depistarea homosexualităţii sunt îndoielnice

2. Bisexualitatea este mai frecventă - homosexualitatea exclusivă pare să fie rară

3. Incidenţa documentată este de aproximativ 1%

4. Mediul înconjurător are un rol considerabil.

Bibliografie

(1) Fizgerald, JA. (1997) Sexual orientation in Ellis L, Ebertz L, (eds). (1997) Sexual orientation: Toward biological understanding. Praeger, Westport, CT,

(2) Fisher,A; Matthews,L (Date not cited). www.cabi-publishing.org/bookishop/readingroom/0851003974/ch8.pdf

(3) Shackleton,DM (1991): Social maturation and productivity in bighorn sheep: are young males incompetent? Appl. Anim. Behav. Sci. 29, 173-184.

(4) Resko,JA; Perkins,A; Roselli,CE; Fitzgerald,JA; Choate,JVA; Stormshak,F (1996): Endocrine correlates of partner preference behavior in rams. Biol. Reprod. 55, 120-126.

(5) Price,EO; Katz,LS; Wallach,SJR; Zenchak,JJ (1988): The relationship of male-male mounting to the sexual preferences of young rams. Appl. Anim. Behav. Sci. 20, 347-355.

(6) Geist,V (1975): Mountain sheep and man in the northern wilds. Cornell University Press, Ithaca. 248 pages.

(7) Alexander,BM; Stellflug,JN; Rose,JD; Fitzgerald,JA; Moss,GE (1999): Behavior and endocrine correlates related to exposure of heterosexual, low performing and male-oriented domestic rams to rams and ewes in estrus. J. Anim. Sci. 77, 1869-1874.

(8) Stellflug,JN; Berardinelli,JG (2002): Ram mating behavior after long-term selection for reproductive rate in rambouillet ewes. www.nal.usda.gov/ttic/tektran/data/000013/83/0000138334.html.

Sursa: www.mygenes.co.nz