societate

Alan Medinger

asociaţia americană de psihiatrie nu mai consideră pedofilia o boală

Inevitabilul s-a produs. De când Asociaţia Americană de Psihiatrie (APA) a eliminat homosexualitatea ca boală din Manualul de Diagnostic şi Statistici (DSM-III) în 1973, mulţi s-au întrebat de ce respectiva asociaţie continuă să listeze pedofilia, exhibiţionismul, sadismul şi masochismul, împreună cu alte deviaţii sexuale, ca tulburări.

Premiza de la care s-a plecat când s-a efectuat modificarea din 1973 cu privire la homosexualitate a fost aceea că comportamentul sexual nu are un scop intrinsec sau inerent. Sexul este un impuls ce trebuie satisfăcut, iar obiectul respectivei satisfaceri nu are importantă atât timp cât nu eşti afectat grav de impulsurile tale sexuale.

Iată că acum APA a modificat semnificativ şi criteriile pentru diagnosticarea pedofiliei, exact cum au făcut şi în cazul homosexualităţii. În versiunea anterioară DSM-III-R, pedofilia era catalogată ca tulburare dacă „persoana a acţionat în baza acestor impulsuri sau este vizibil tulburată de ele” (pagina 285, par. B din criteriile de Diagnostic pentru 302.20 Pedofilia). În DSM-IV, paragraful B din aceeaşi secţiune (pag. 528) devine: „Fanteziile, impulsurile sexuale sau comportamentele generează o tulburare semnificativă din punct de vedere clinic sau afectează latura socială, ocupaţională sau alte aspecte importante ale vieţii.” A acţiona pur şi simplu în baza acestor impulsuri nu mai constituie un motiv pentru care pedofilia să fie considerată o tulburare/boală. Dacă individul nu este tulburat sau afectat de ceea ce face, atunci, pentru psihiatri, acesta este un comportament sănătos.

În DSM-IV au fost făcute modificări identice la criteriile pentru diagnosticarea sadismului şi masochismului sexual, a travestismului, voyeurismului şi exhibiţionismului.

Mulţi activişti homosexuali au văzut în modificarea din 1973 o mare victorie pentru cauza lor - o declaraţie oficială că homosexualitatea este „normală” [argument folosit şi de activiştii homosexuali din România, n.red.]. În acelaşi timp, ei declară că sunt deranjaţi de faptul că cetăţenii îi aseamănă cu pedofilii. Totuşi, există voci în cadrul „comunităţii” lor care se militează pentru legalizarea/normalizarea pedofiliei prin exact aceeaşi paşi parcurşi şi în cazul homosexualităţii. Prin decizia APA referitoare la pedofilie se poate spune că primul pas s-a realizat deja.

Pe 17 august 2011 a avut loc la Baltimore, in SUA, o conferinţă cu participarea unor „minţi luminate” de la universităţi proeminente din SUA, pentru a discuta în ce măsură mai este nevoie de incriminarea pedofiliei. În spatele conferinţei s-a aflat o organizaţie de activişti pedofili care încearcă să se folosească de aceiaşi paşi către „normalitate” ca şi activiştii homosexuali.

Mulţi oameni au căzut în plasă, nefăcând distincţia între „normal” şi „moral”. Psihiatrii de astăzi, încercând să joace rolul de judecători ultimi ai comportamentului uman, au uzurpat un rol ce îi revine de fapt Bisericii Creştine. Acum, după ce ei au declarat că nu e nimic rău în sine în cazul pedofiliei, al sadismului sau al exhibiţionismului, poate vom recunoaşte acum că e timpul să-i dăm jos pe psihiatrii de pe piedestalul pe care i-am aşezat.

Ceva ce dă de gândit. Declarând că pedofilia nu este o aberaţie, probabil că realitatea este evidentă - însăşi Asociaţia Americană de Psihiatrie este o aberaţie.

Sursa: www.exodusglobalalliance.org şi http://www.lifesitenews.com