Într-un aspru discurs referitor la profesia sa, Nicholas Cummings, fost preşedinte al Asociaţiei Americane de Psihologie (APA), le-a spus colegilor săi prezenţi la conferinţa NARTH (Asociaţia Naţională pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii) din noiembrie 2005 că această ştiinţă socială se află într-un declin îngrijorător.

Vorbind unui public de aproximativ 100 de specialişti, psihologii Nicholas Cummings şi Rogers Wright au avut multe de spus despre profesia pe care au slujit-o de-a lungul unor cariere îndelungate şi prestigioase, acuzând „aroganța intelectuală şi zelotismul” prezente astăzi într-o profesie care a ajuns dominată de grupuri de activişti sociali.

Dr. Cummings a afirmat că şi-a dedicat activitatea profesională promovării diversităţii. Din această postură, a fost uimit să vadă felul în care activiştii sociali se folosesc de statutul Asociaţiei pentru a-şi atinge scopurile sociale, forţând APA să ia poziţie în domenii în care nu există nici o dovadă certă.

Când APA realizează un studiu, a declarat Dr. Cummings, ei fac asta „numai atunci când ştiu care va fi rezultatul... sunt permise numai cercetările care au un rezultat previzibil favorabil.”

Lucrând la cartea lor Destructive Trends in Mental Health (Tendințe distructive în sănătatea mintală), doctorii Wright şi Cummings i-au invitat să participe pe mai multi colegi din cadrul APA, care însă i-au refuzat temându-se de anumite forme de represalii profesionale sau de pierderea sanselor de promovare. „Am primit o mulţime de poveşti de groază”, a afirmat Dr. Cummings. „Teama lor principală era provocată de activiştii homosexuali, care sunt bine reprezentaţi în cadrul APA.”

„'Homofobia ca intimidare' este una dintre cele mai frecvente tehnici folosite pentru reducerea la tăcere a celor care nu sunt de acord cu planurile activiştilor homosexuali”, a afirmat dr. Cummings. „Din nefericire, i-am văzut pe activiştii homosexuali - care cu siguranţă nu îi reprezintă pe toţi homosexualii şi care nu sunt oprimaţi în nici un fel - i-am văzut dobândind libertate şi putere şi devenind ei înşişi opresori.”

El a descris un caz personal de discriminare: „Am avut ocazia să văd aceasta cu ocazia unei şedinţe convocate de preşedinta de atunci a Asociaţiei, pe tema viitorului APA. Mă pregăteam să-i dau dreptate unuia dintre participanţi, când ea m-a oprit înainte să iau cuvântul şi mi-a spus: 'Nu ştiu ce ai de gând să spui, însă între noi doi nu există puncte comune, dat fiind că tu eşti un bărbat heterosexual iar eu sunt lesbiană.' Un caz cras de discriminare inversă, ignorat însă de cei prezenţi la întâlnire. Această femeie este o persoană proeminentă în cadrul APA, publică multe cărţi şi a primit cele mai înalte distincţii ale APA. APA continuă să o laude, chiar dacă autorizaţia ei a fost suspendată pentru că a avut o relaţie amoroasă cu o pacientă! Care ar fi fost oare reacţia dacă era vorba de un bărbat heterosexual în relaţie cu o pacientă?”

Referitor la tratamentul pentru atracţiile homosexuale nedorite, APA a fost pe punctul de a declara că terapia prin care se poate modifica orientarea sexuală a unei persoane ar fi „neetică”. „De ce libera opţiune funcţionează doar într-un sens?” a întrebat retoric Dr. Cummings.

Cummings a vorbit apoi despre o hotărâre din 2004 a APA în favoarea căsătoriei între homosexuali, susţinută de APA pentru că ar promova „sănătatea mintală”. Ce dovezi a oferit APA? (O asemenea declaraţie din partea APA ar putea fi folosită în instanţă în cazul unor chestiuni sociale fundamentale.) Referinţele citate de APA dovedeau de fapt un lucru cunoscut de toţi - „relaţiile de iubire sunt benefice”. Cummings a declarat că aceea a fost una dintre cele mai nefericite hotărâri.

„Când vorbim în numele psihologiei, trebuie să vorbim numai despre dovezi şi despre experienţa clinică. Dacă psihologia se pronunţă în chestiunile sociale, atunci foarte curând vom deveni o organizaţie discreditată - o altă voce care ia poziţii peste poziţii.”

Co-autorul dr. Rogers Wright (care, la fel ca şi Cummings, se consideră un liberal categoric) a remarcat că „psihologia este ultra-liberală” şi că nu agreează opiniile persoanelor care au o anumită credinţă religioasă.

Wright a descris dificultăţile pe care le-a întâlnit în cadrul Asociaţiei de când aceasta a instituit „o decizie strategică de a nu răspunde” cărţii lor, într-un efort de a nu atrage atenţia asupra acesteia. Iniţial, APA a interzis tuturor publicaţiilor ce ţin de ea să comenteze cartea „Destructive Trends”. „Atâta diversitate şi deschidere!” a comentat ironic dr. Wright.

Abuzuri judiciare din partea activiştilor

Continuând pe linia discursurilor critice la adresa profesiei psihologiei, psihiatrul Jeffrey Satinover a prezentat un material intitulat „Abuzuri judiciare asupra literaturii ştiinţifice despre homosexualitate, din partea asociaţiilor americane de psihologie”. Satinover a oferit o prezentare fundamentată a încălcărilor de etică prin care se încearcă modificarea legislaţiei referitoare la familie.

El a afirmat că asociaţiile din domeniul sănătăţii mintale au devenit instrumente ale activiştilor homosexuali care distorsionează concluziile ştiinţifice pentru a-şi atinge scopuri socio-politice. Această pervertire a ştiinţei este atât de frecventă încât „întrece orice imaginaţie”.

Dr. Satinover a predat Dreptul Constituţional la Universitatea Princeton şi realizează în prezent un studiu la Universitatea din Nisa. El le-a prezentat studenţilor săi anumite cazuri în instanţă şi le-a recomandat „Indiferent dacă deveniţi de stânga sau de dreapta, nu rămâneţi cantonaţi în acel standard.”

Activiştii au redactat materiale „sofisticate şi nuanţate”, dar în multe cazuri, neadevărate. Spre surprinderea doctorului Satinover, mărturiile autorilor rareori corespundeau cu referinţele menţionate în materiale; în foarte puţine cazuri referinţele erau citate direct.

Invitat ca martor expert în instanţă şi solicitat să evalueze materialele prezentate în instanţele statale şi la Curtea Supremă a SUA, dr. Satinover a avut ocazia să analizeze sute de documente prezentate ca dovezi de către activiştii homosexuali care fuseseră invitaţi să reprezinte poziţia unor asociaţii de sănătate mintală.

El a citat-o pe Susan Cochran, o activistă lesbiană care a compărut la procesul „Lawrence contra Texas”, care a pretins că „studiile nu au identificat nici o asociere inerentă între homosexualitate şi psihopatologie.” Referinţele prezentate de ea erau către cărţile ei. Paradoxal, în acele studii, Cochran găsise mai multe probleme psihice la homosexuali decât la heterosexuali şi nu considera că „homofobia socială” ar fi o cauză suficientă pentru acele probleme. De fapt, Cochran concluzionase într-unul dintre materialele ei că „e nevoie de mai multe cercetări pentru a explora mecanismele cauzale ale acestei asocieri”. Într-un alt material, chiar ea arăta că homofobia socială nu poate fi singura răspunzătoare de acea legătură.

Satinover a prezentat şi dovezi din cazul „Romer contra Evans”, care proveneau de la psihologul homosexual Gregory Herek, care a prezentat un material din partea APA. Acesta a distorsionat concluziile autorilor studiului citat de el; a omis dovezile contrare şi nu a menţionat dovezile pentru modificările spontane de identitate sexuală. De asemenea, Herek a definit termenul „homosexual” într-o manieră îndoielnică, dar care ajuta scopurilor pe care şi le propunea în materialul său - o definiţie rezultată exclusiv din propriile lucrări şi diferită de cea folosită în standardele ştiinţifice. Ca să dovedească că homosexualii sunt persoane la fel de echilibrate ca şi heterosexualii, Herek cita arhicunoscutul studiu eronat al lui Hooker, ale cărui concluzii au fost demonstrate în numeroase rânduri ca fiind gresite.

Susţinătorii pedofiliei îşi prezintă opinia în privinţa legislaţiei referitoare la familie

În cazul „Romer contra Evans”, psihologul John Money a fost citat de Herek ca expert pe probleme de identitate sexuală. Într-un interviu publicat în revista olandeză despre pedofilie (PAIDIKA), Money declara la un moment dat că „dacă [contactul sexual pedofil] este consensual, el ar putea fi benefic”.

Un alt expert citat de Herek a fost John de Cecco, un alt susţinător pe faţă al „intimităţii între adulţi şi copii” în „Jurnalul Homosexualităţii”. De Cecco este şi editor al revistei PAIDIKA.

Un alt contribuitor frecvent la procesele în instanţă este activista lesbiană Charlotte Patterson, care într-un celebru caz de adopţie a fost citată pentru că a refuzat să predea notiţele ei de studiu, contribuind astfel la pierderea procesului de către partea ei. „Atitudinea ei a reprezentat un caz de violare clară a unui ordin judecătoresc”, a declarat dr. Satinover, „dar ea continuă să redacteze materiale de folosit în instanţă.”

Discutând anvergura şi tipul abuzurilor judiciare, dr. Satinover a concluzionat următoarele:

1. „Materialele sunt redactate de un cerc restrâns de persoane care sunt convocate în mod repetat, cu note de subsol şi referinţe care în majoritatea cazurilor nu substanţiază problema.”

2. O tactică comună este aceea de a menţiona studii „care sunt triviale sau depăşite, cu ignorarea altor cercetări mai importante, mai recente, mai ample şi mai bune.”

3. „Mare parte din autorităţile citate [ca referinţe] sunt ei înşişi.”

4. „Modelul cel mai frecvent este şi cel mai simplu: enorma cantitate de dovezi contrare nu sunt niciodată menţionate.”

„Abuzurile judiciare sunt multiple şi întrec orice imaginaţie”, a încheiat Satinover.