Nu toţi cei ce se auto-identifică drept homosexuali şi lesbiene sunt în favoarea sau susţin căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Există homosexuali şi lesbiene care se identifică drept „queer” („ciudat”, în limba engleză) şi ei sunt aceia care, în general, sunt împotriva căsătoriilor homosexuale. Această opoziţie vine din ideologia lor legată de emanciparea sexuală. De asemenea, această opoziţie este şi una istorică, în sensul că a constituit de la început o separare ideologică în cadrul mişcării homosexualilor şi lesbienelor. Această separare ideologică se încadrează în discuţia despre asimilarea sau emanciparea modului în care homosexualii, lesbienele şi „queers” ar trebui să relaţioneze cu societatea şi cultura în mijlocul căreia trăiesc. Pentru mai multe informaţii despre distincţia ideologică dintre „asimilare” sau „emancipare”, a se vedea acest material. Această opoziţie faţă de căsătoriile homosexuale se regăseşte în scrieri ale unor autori homosexuali şi lesbiene.

„Homosexualii nu au o poziţie comună faţă de căsătoria între persoane de acelaşi sex (Egan şi Sherrill 2005). Divizarea există sub două forme. Pe de-o parte, asemenea multor heterosexuali, ei nu vor să se căsătorească. Pe de altă parte, unii homosexuali se opun căsătoriei ca instituţie în sine. În special în primii ani ai mişcării de emancipare a homosexualilor, unele voci „au respins tot ce era asociat cu heterosexualitatea, inclusiv rolurile sexuale, căsătoria şi familia” (Chauncey, 2004, 89). Pentru mulţi bărbaţi, mişcarea de emancipare a homosexualilor avea de-a face cu experimente sexuale, nu cu perechi monogame. Pentru multe lesbiene, căsătoria era „o instituţie eminamente patriarhală, care a jucat un rol central în structurarea dominării femeii”.” (Rom, Introduction: The Politics of Same-Sex Marriage, pag. 15 în The Politics of Same-Sex Marriage, editori Craig A. Rimmerman şi Clyde Wilcox)

„Campania pentru căsătorie, care nu a fost niciodată o mişcare de masă printre activiştii homosexuali şi lesbiene, a depins în succesul ei de tribunale. A fost lansată de către un număr relativ redus de avocaţi, iar nu prin consensul activiştilor. Ea rămâne un proiect juridic, deşi are susţinerea principalelor asociaţii de homosexuali şi lesbiene.” (Warner, The Trouble With Normal Sex, Politics, and the Ethics of Queer Life, pag. 85)

„Mai întâi, căsătoria nu ne va elibera pe noi, lesbiene şi homosexuali. De fapt, ne va constrânge, ne va face mai puţin vizibili, va forţa asimilarea noastră în cadrul societăţii şi va submina scopurile noastre de emancipare. În al doilea rând, obţinerea dreptului la căsătorie nu va transforma societatea noastră dintr-una care face distincţii înguste, însă esenţiale, între cei ce sunt căsătoriţi şi cei ce nu sunt, într-una care respectă şi încurajează alegerea relaţiilor şi diversitatea familială. Căsătoria este împotriva a două dintre scopurile mişcării homosexualilor şi lesbienelor: afirmarea identităţii şi culturii homo şi validarea multiplelor forme de relaţii.” (Ettelbrick, „Since When is Marriage a Path to Liberation?”, pag. 21 în Lesbian and Gay Marriage Private Commitments, Private Ceremonies, editor Suzanne Sherman.)

„Însă imaginea e mult mai complexă decât o prezintă evenimentele recente. Homosexualii şi lesbienele au tot dezbătut de ani de zile necesitatea şi importanta căsătoriei între persoane de acelaşi sex, iar această dezbatere din cadrul grupului reflectă o tensiune mai profundă şi o opoziţie în rândul homosexualilor şi lesbienelor, precum şi conflicte în ceea ce priveşte ţintele noastre politice şi culturale şi tacticile de urmat pentru a atinge aceste ţinte. În particular, problema căsătoriei relevă o linie de demarcaţie între activiştii şi comentatorii homosexuali şi lesbiene, o diviziune între cei ce pun accent pe o abordare orientată către drepturi în lupta pentru schimbare socială, care văd asimilarea ca un scop ultim al activismului homo, şi cei ce susţin o etică liberaţionistă sau „queer” axată pe demontarea categoriilor sexuale fixe şi pe transformarea înţelegerii culturale dominante asupra intimităţii, sexualităţii, familiei şi statului.” (Hull, Same-Sex Marriage The Cultural Politics of Love and Law, pag. 78-79)

„Prin contract, criticii homosexuali şi lesbiene ai căsătoriei văd căsătoria ca fiind fundamental incompatibilă cu principiile definitorii ale vieţii şi activismului „queer” şi afirmă că costurile obţinerii căsătoriei depăşesc beneficiile ei presupuse.” (Hull, Same-Sex Marriage The Cultural Politics of Love and Law, pag. 81)

„Tensiunile evidente în această dezbatere de grup asupra căsătoriei reflectă diviziuni profunde în rândul homosexualilor şi lesbienelor, de-a lungul liniei de demarcaţie între asimilare şi emancipare. Pentru cei aflaţi de partea emancipării, dorinţa după căsătorie reprezintă un efort problematic pentru integrarea în societate, fără provocarea structurii ei opresive. Criticii văd instituţia căsătoriei ca fiind fundamental eronată, atât din cauza istoriei ei patriarhale, cât şi pentru că îi conferă statului un control nedorit asupra comportamentului sexual şi al angajamentelor intime. Ei resping ideea că homosexualii şi lesbienele vor modifica şi îmbunătăţi fundamental instituţia căsătoriei, făcând parte din ea. Pentru cei aflaţi de partea asimilării/egalităţii însă, lipsa dreptului la căsătorie simbolizează una dintre puţinele bariere rămase pentru deplina egalitate socială şi juridică pentru homosexualii şi lesbienele americani. Susţinătorii căsătoriei afirmă că instituţia căsătoriei s-a schimbat de-a lungul timpului şi că va continua să se evolueze, că această participare la căsătorie semnifică şansa de a redefini o importantă instituţie socială într-o formă mai egalitară, iar nu capitularea în faţa unei scheme inerent opresive şi stratificatoare.” (Hull, Same-Sex Marriage: The Cultural Politics of Love and Law, pag. 83-84)

Ceea ce poate fi îngrijorător sunt acei homosexuali şi lesbiene care susţin căsătoria între persoane de acelaşi sex ca parte a unei scop mai amplu, care începe cu căsătoria homosexuală şi se încheie cu susţinerea culturală şi recunoaşterea juridică a tuturor formelor de relaţii, indiferent de vârsta şi numărul participanţilor la acea relaţie.

„Un număr semnificativ de voci influente de la stânga homosexuală resping ideea căsătoriei homosexuale, sugerând că căsătoria în sine este opresivă. Ei tolerează căsătoria homosexuală numai ca o fază tranzitorie către abolirea finală a căsătoriei.” (Byrd, „Conjugal Marriage Fosters Healthy Human and Societal Development”, pag. 9 în What’s the Harm? Does Legalizing Same-Sex Marriage Really Harm Individuals, Families or Society? Editor Lynn Wardle.)

„De fapt, imediat ce susţinătorii căsătoriei homosexuale au fost înfrânţi în statul Washington, un grup de 250 de academicieni şi celebrităţi, printre care Cornell West, Gloria Steinem, Rabbi Michael Lerner, Judith Stacey, Nan Hunter şi Armistead Maupin au semnat un manifest, „Dincolo de căsătoria homosexuală. O nouă strategie pentru familiile şi relaţiile noastre”, în care cereau drepturi şi privilegii egale pentru căsătoria în orice formă, cum ar fi familii extinse care trăiesc sub acelaşi acoperiş şi prietenii pe termen lung.” (Byrd, „Conjugal Marriage Fosters Healthy Human and Societal Development”, pag. 9 în What’s the Harm? Does Legalizing Same-Sex Marriage Really Harm Individuals, Families or Society? Editor Lynn Wardle.)

Cei ce susţin căsătoria homosexuală spun că afirmaţia că aceasta va conduce la mai mult de două persoane într-o relaţie este o afirmaţie superfluă. Şi au dreptate. Este o afirmaţie superfluă pentru că relaţiile cu parteneri multipli se petrec chiar acum printre homosexuali şi lesbiene. Un articol din 6 iunie 2006, apărut în revista pentru homosexuali The Advocate, discuta tocmai aceste relaţii. Subtitlul revistei este „Revista naţională de ştiri pentru homosexuali şi lesbiene”. Coperta prezenta trei figurine de bărbaţi aşezate pe un tort, iar titlul ataşat era „Poligamia şi homosexualii. Rufe murdare sau libertate sexuală?, Cum se descurcă homosexualii cu parteneri multipli”. Articolul poate fi citit aici.

Editorialul revistei, Funcţionează poligamia homo? menţiona şi serialul HBO „Big Love”. Articolul conţine următoarea afirmaţie: „Big Love de la HBO a aprins o dezbatere despre poligamia hetero, dar relaţiile poliamoroase nu sunt ceva nou pentru mulţi bărbaţi homosexuali cu parteneri multipli pe termen lung”. Articolul începerea cu o discuţie despre relaţia dintre trei bărbaţi şi o femeie din Somerville, MA. Revista includea un interviu cu un homosexual care este scenarist pentru serialul Big Love de la HBO.

Poligamie este cuvântul folosit pentru relaţiile heterosexuale şi se foloseşte pentru bărbaţii cu mai multe neveste. Termenul folosit pentru relaţiile homosexuale cu mai mulţi parteneri este poliamorie. O relaţie poliamoroasă este o relaţie homosexuală deschisă, care permite relaţii sexuale între partenerii parteneri din acea relaţie. Deseori, în aceste relaţii homosexuale multiple, totul se face la lumină şi consensul pentru toţi partenerii implicaţi. Articolul din The Advocate prezenta patru relaţii poliamoroase şi includea fotografii despre toate cele patru, inclusiv cu grupul din Somerville, MA.

Un alt articol care se poate găsi pe internet şi care conţine mai multe detalii şi informaţii a fost publicat în 2003 într-o revistă conservatoare. Articolul „Dincolo de căsătoria homosexuală” poartă semnătura lui Stanley Kurtz şi poate fi citit aici.

Deşi unii homosexuali şi lesbiene sunt sinceri şi au cele mai bune intenţii atunci când solicită dreptul de a se putea bucura de avantajele căsătoriei, în special de avantajele legale, o discuţie deschisă şi cu cărţile pe faţă este în avantajul societăţii, acum şi pe viitor.

Sursa: Behavior and not a Person