În sfârșit, speranță

Aveam 22 de ani în 1990 și o altă ședință de consiliere, cu un alt terapeut, se încheia fără roade. Timp de patru ani am căutat ajutor din partea părinților, a trei terapeuți și mulți consilieri spirituali, într-un efort cvasi-sterp de a scăpa de pornirile homosexuale nedorite.

Acum, acest terapeut îmi spusese în treacăt ceva care urma să-mi schimbe viața: un grup de bărbați care se luptau cu homosexualitatea tocmai formaseră o organizației numită Evergreen în Salt Lake City, și se pregăteau să țină prima conferință.

Am mers cu mașina 650 de kilometri pentru a participa la prima conferință „Evergreen,” sperând că poate am ajuns să aflu adevărul despre sentimentele mele homosexuale.

Am găsit în Salt Lake City un volum mare de informații noi, care păreau să aibă sens, incomparabile cu tot ce auzisem anterior.

Unul dintre cele mai importante momente ale conferinței pentru mine a fost discursul lui Jeff Konrad, autorul cărții „You Don't Have to be Gay” (Nu ești obligat să fii homosexual), care a relatat propria sa vindecare. Și el fusese cândva prins într-un stil de viață homosexual, însă reușise să scape de acesta printr-un efort care durase ani de zile.

Tot atunci am aflat despre terapia reparativă, un model terapeutic care pune accent pe nevoia ca un homosexual să-și „repare” imaginea de sine ca bărbat, precum și relațiile deficitare cu ceilalți bărbați, cu rădăcini în copilăria și adolescența sa.

Am învățat că oricât de mult m-aș ruga, atracțiile mele homosexuale nu vor dispărea pentru că ele de fapt nu erau o problemă spirituală. Atracțiile nedorite erau un simptom al unor probleme emoționale pe care trebuia să le rezolv. Nu puteam dezvolta relații cu sexul opus pentru că nevoia mea fundamentală privind identitatea și afirmarea masculină nu fusese împlinită în mod adecvat. Nu mă simțeam suficient de bărbat pentru o femeie până când nu reușeam să mă simt „masculin”.

Apărând acum o speranță, m-am întors de la conferință și am contactat un alt terapeut pe care îl întâlnisem acolo, el având experiență în terapia reparativă. El m-a ajutat să lucrez la nivelul problemelor de insecuritate de sex să să-mi corectez multe dintre prejudecățile mele privind masculinitatea și lumea bărbaților - totul de la înțelegerea erecțiilor spontane până la dorința mea după prietenii cu bărbații, aspecte pe care eu le interpretasem eronat ca fiind indicații că probabil m-am născut homosexual. Aceste neînțelegeri deveniseră la rândul lor un fel de fixare auto-stimulativă pe gândurile și sentimentele homosexuale.

Depășirea nesiguranței legate de sex

Terapia fiind acum concentrată pe dezvoltarea mea masculină ca băiat și pe sentimentul meu de incertitudine sexuală, am început să-mi revăd trecutul într-o lumină nouă. Mi-am amintit copilăria mea plină de tulburări și confuzie. Băieții din clasă jucau jocuri „dure” în pauze. Nu am participat niciodată. Nici nu știam cum se joacă și mi-era frică să nu mă lovesc. Mă simțeam pe dinafară.

Pentru că nu mă jucam cu băieții în pauze, am găsit un grup de fete cu care să-mi petrec timpul. Săream coarda și ne legănam de bare. Ne jucam și de-a Războiul Stelelor, iar eu întotdeauna eram Luke Skywalker. El era puternic și curajos și era un erou admirat de toată lumea. Era genul de joc care era „sigur” și confortabil pentru mine; evitam umilirea care rezulta inevitabil din joaca alături de băieți.

Chiar dacă îi evitam pe băieți, totuși doream tare mult tovărășia lor. As fi vrut să-mi petrec timpul cu ei, să mă joc jocurile lor și să fiu de-al lor. La educație fizică eram ultimul. În timp ce corpurile lor se dezvoltau iar ei deveneau bărbați, eu eram slab și subdezvoltat. Îmi era rușine de fizicul meu și am încercat să fiu modest, pentru ca băieții să nu observe ce slab eram.

Celălalt sex?

Unul dintre băieții din clasă începuse să „tragă de fiare” și într-o zi, pe când eram la vestiare, ne-a arătat mușchii lui. Stăteam cu toții împrejurul său și îl admiram. În acel moment am fost conștient de atracția mea față de el, atracție care depășea admirația împărtășită de ceilalți colegi. În ochii mei, el era sigur pe sine și era admirat; cu mine lucrurile stăteau invers. Credeam că dacă as fi fost ca el, ceilalți băieți ar fi vrut să fie prieteni cu mine. Voiam să am mai multă încredere în mine și să fiu admirat.

Acum este foarte clar pentru mine că momentul în care am resimțit o atracție erotică față de un alt băiat a fost chiar momentul în care m-am identificat ca fiind opusul emoțional și fizic al acelui tip. Inconștient, mă vedeam ca fiind de sex opus lui. Astfel, subconștientul meu psiho-sexual îmi spunea să fiu atras de el iar nu de fetele cu care mă identificam!

În timp, am devenit tot mai preocupat de dorința de a fi asemenea băieților mai dezvoltați pe care îi urmăream practicând diverse sporturi, invidiindu-le îndemânarea și fizicul. Deseori stăteam la ore și visam că aveam un corp perfect, că jucam în echipa de baseball și că aveam un grup de prieteni care mă admirau. Îi urmăream pe ceilalți băieți și idolatrizam tovărășia dintre ei. În mintea mea aveam o listă de calități ale tipului „tare” - extrovertit, popular, sportiv, arătos și dezvoltat fizic - toate calitățile care îmi lipseau mie.

Visele mele au devenit tot mai senzuale și așa am ajuns la masturbare. Prin masturbare, preocupările mele față de același sex s-au adâncit. Admirația combinată cu auto-ridiculizarea se transformaseră în invidie, iar acum invidia în dorință.

Reconectarea cu masculinitatea

Cu ajutorul unui terapeut experimentat, am descoperit că nu este prea târziu să-mi schimb cursul vieții, prin corectarea nesiguranței mele sexuale și a invidiei care generaseră o dorință după masculinitate. Hotărât fiind să nu-mi petrec restul vieții fugind de lumea bărbaților din teamă, am decis că este momentul să cresc și să-mi înfrunt temerile.

Unul dintre primele lucruri pe care m-am gândit să-l încerc a fost să joc badminton. Nu este un sport dificil, însă evoluția mea a fost dezastruoasă și m-am simțit groaznic tot timpul meciului. Am făcut numai greșeli. Din aceasta am învățat că e cazul să fac un pas înapoi pentru a învăța niște reguli de bază, înainte de a face ceea ce pentru mine reprezenta un pas uriaș.

Așa am făcut. Ulterior am început să practic și baschetul, ridicatul greutăților și gimnastica la colegiul la care eram înscris. Era teribil, însă prin pași mici în domenii în care îmi puteam maximiza șansele de succes, am devenit mai îndemânatic și mai plin de încredere. Am obținut o slujbă la o stație de benzină. Acolo eram în preajma altor tipi și am învățat mecanică. Încetul cu încetul, am simțit că mă formez ca bărbat. Nu mai stăteam pe margine visând să fiu „unul dintre băieți” - începeam să am și eu acele lucruri de care eram atras la alții.

Nu practicarea sportului sau reparatul mașinilor m-au ajutat să fiu mai heterosexual; o asemenea simplificare este hilară. Acestea au fost însă metode care au contribuit la o vindecare interioară: mi-am înfruntat teama de anumite activități și situații - teama de bărbați care mă blocase toată viața; am dobândit un sentiment profund că sunt în fine un bărbat; mi-am dezvoltat un respect de sine ca bărbat și m-am putut relaționa cu lumea bărbaților.

Drumul către vindecare a fost dificil, cu suișuri și coborâșuri. În timp, am avut parte de sentimente de respingere din partea celor din jur și din partea tatălui meu. A trebuit să înving sentimentul de incompetentă și incapacitate ca bărbat. Lucrând cu consilierul meu la împlinirea nevoilor mele emoționale, la eliminarea comportamentului negativ și la vindecarea rănilor emoționale, am observat că pornirile mele homosexuale au devenit mai puțin intense. Cu timpul, ele au pălit. Apoi, subtil, am observat apariția unor sentimente heterosexuale. Acestea au tot crescut pe măsură ce am continuat procesul de recuperare.

Căsătoria

Sentimentele heterosexuale începând să devină constante, perspectiva căsătoriei a devenit tot mai reală. Cercul meu de prieteni s-a mărit, conferindu-mi încredere și noi abilități sociale. Întâlnirile și petrecerea împreună a timpului liber au devenit plăcute și incitante. În acest context a început să se dezvolte relația cu o fată pe nume Kae - o fată căreia îi mărturisisem cândva că sunt homosexual. I-am vorbit despre schimbările terapeutice din viața mea și am început să ne dăm întâlnire - cu înclinații noi. Am devenit tot mai apropiați. Dorind ca intimitatea noastră emoțională să devină și fizică, am cerut-o de soție. A acceptat și în 1992 ne-am căsătorit.

Din nefericire, am devenit prea încrezător în schimbările din viața mea. Concentrat fiind pe căsnicie și pe noua mea viață de însurățel, am început să ignor anumite lucruri care erau parte integrantă din vindecarea mea: noile relații cu bărbați heterosexuali, activitățile sportive, legăturile platonice cu alți bărbați care îmi dăduseră atâta încredere masculină. Abandonasem acele lucruri care îmi vindecaseră sufletul de bărbat. În curând aveam să plătesc prețul.

La un an de la căsătorie am ajuns să am o relație sexuală cu un bărbat - pentru prima oară în viața mea. Pe moment m-am simțit bine, însă groaznic după aceea. Nu asta voiam de la viață! Era total opusul a ceea pentru care mă luptasem ani de zile.

Răvășit de durerea și nesiguranța pe care i le pricinuisem soției mele și îngrozit că as fi putut s-o pierd, am simțit că mă rup în bucăți. I-am mărturisit ce s-a întâmplat și am mers la un consilier. Am mers la biserică și m-am spovedit. Am reînceput să mă ocup de construirea de relații cu alți bărbați și să petrec timp cu ei, lucruri care contribuiseră la schimbarea mea. Am văzut că făcusem greșeala de a considera aceste relații și activități ca o terapie tranzitorie, după care m-am considerat refăcut. Acum, am realizat eu, aveam nevoie de o transformare a personalității, hrănindu-mi în mod constant sufletul cu masculinitate și participând constant la activități alături de alți bărbați.

Am reluat aceste activități și transformarea interioară nu a întârziat să apară. Acum însă nu mă mai considera „refăcut” - aveam nevoie de acestea ca de mâncare și apă. Atât timp cât m-am ținut de acestea, dorințele homosexuale nu au mai fost o problemă pentru mine.

Oamenii se pot schimba!

Toată această auto-examinare și terapie m-au condus în mod natural către specializarea în psihologie și consiliere. O parte din activitatea mea este practică privată - consilierea altor bărbați care doresc să înțeleagă și să elimine pornirile homosexuale nedorite, sau bărbați care doresc să-și aprofundeze identitatea masculină. Toată această activitate îmi conferă o satisfacție imensă.

Știu din proprie experiență că SCHIMBAREA ESTE POSIBILĂ! Nu mă gândisem niciodată că mă voi căsători. Nu crezusem niciodată că voi găsi o femeie de care să fiu atras și cu care să-mi petrec restul vieții. Nu mă gândisem niciodată că voi scăpa de acele gânduri și sentimente homosexuale. Nu am crezut niciodată că pot fi pe un teren de sport împreună cu bărbați heterosexuali și să mă simt fain.

Astăzi sunt căsătorit și am trei copii. Îmi iubesc soția și noua mea orientare. Împreună cu Kae am scris o carte bazată parțial pe experiența noastră, numită „Homosexuality: Symptoms & Free Agency.” A fost o provocare și o experiență foarte coezivă pentru noi. Îmi place badmintonul și baschetul ca hobby-iuri care mă ajută să mă mențin în formă și îmi plac activitățile sportive alături de alți bărbați.

Când citesc relatările unor oameni care spun că au încercat să se schimbe, dar nu au putut, observ că, potrivit propriilor lor relatări, ei nu au beneficiat de o vindecare autentică menită să ducă la schimbări interioare profunde. Ei vorbesc despre a învăța să stea corect picior peste picior, despre citit Biblia și despre rugat. Vorbesc despre încercările de vindecare spirituală acolo unde nici nu exista vreo problemă spirituală; problema lor e încrederea în ei înșiși ca bărbați. Este teama de bărbații heterosexuali cea care trebuie vindecată. SCHIMBAREA CHIAR ESTE POSIBILĂ pentru cei care vor să realizeze o reconstrucție internă a aspectelor emoționale (rareori sexuale sau spirituale). Cred că există mii de oameni care au realizat aceasta.

Refacerea a fost pentru mine mai mult un drum și mai puțin un rezultat. Este evident că homosexualitatea era doar un simptom al unor probleme ascunse. Pe măsură ce le-am rezolvat pe acestea, am avut parte de o schimbare naturală de la homosexualitate către heterosexualitate. Am fost încurajat de bărbații pe care i-am întâlnit pe acest drum si care mi-au arătat că se poate. Acești oameni avuseseră parte de schimbări în viața lor, schimbări care au dus la o schimbare a orientării lor sexuale. Acești oameni stau pe un teren solid. Așa stau și eu acum.

Traducere din limba engleză