Cine te ajută: cel care-ţi ascunde adevărul sau cel care ţi-l spune? Probabil primul te ajută să te simţi bine; te măguleşte şi te flatează, însă adevărul e mai important. El te ajută să trăieşti o viaţă mai sănătoasă, mai fericită şi mai împlinită.

Apărătorii şi promotorii homosexualităţii încearcă să ascundă ceea ce indică toate studiile ştiinţifice: promiscuitate crasă, incapacitate de a păstra o fidelitate sexuală, abuzul între parteneri şi probleme medicale şi psihologice asociate cu acest stil de viaţă. De asemenea, ei le spun celor care au atracţii homosexuale că „este genetic”, „aşa te-ai născut” sau, şi mai grav, „Dumnezeu te-a făcut aşa”.

Dacă homosexualitatea ar fi fost determinată genetic, atunci gemenii identifici ar fi trebuit să fie amândoi homosexuali. Dr. Francis Collins, Director la Institutul Naţional pentru Cercetarea Genomului Uman, afirmă că probabilitatea ca şi al doilea geamăn să fie homosexual, atunci când primul geamăn este homosexual, este de aproximativ 20%, ceea ce ne arată că dacă aici sunt implicate nişte gene, ele generează cel mult o predispoziţie, nu o determinare.(1) O analiză efectuată pe Registrul Gemenilor din Australia arată că dacă un frate este homosexual, în numai 11 la sută din cazuri şi celălalt este tot homosexual.(2)

Persoanelor cu atracţii homosexuale li se spune că nu există speranţe şi că a încerca să scape de aceste atracţii le va face mai mult rău. Numeroase studii au constatat că atracţiile homosexuale nu reprezintă o stare permanentă sau definitivă. Majoritatea celor care se confruntă cu asemenea atracţii în perioada adolescenței constată că problema a dispărut până la atingerea vârstei de 25 de ani, fără nici o intervenţie din afară.(3) Cei care apelează la terapie sau consiliere spirituală pot scăpa de aceste atracţii.

Cercetările demonstrează beneficiile terapiei.(4) De fapt, un studiu conceput anume pentru a dovedi răul provocat de aceste terapii n-a făcut decât să confirme că un anumit număr de subiecţi au fost cu adevărat ajutaţi de terapie.(5)

Adolescenţilor cu atracţii homosexuale li se spune că mărturisirea publică a atracţiilor lor le va rezolva problemele. De fapt, aceasta nu poate decât genera anumite riscuri. În ciuda educaţiei sexuale şi anti-SIDA, tinerii care întreţin relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex se expun unor riscuri extrem de mari în ceea ce priveşte bolile cu transmitere sexuală (BTS), inclusiv HIV/SIDA, abuzul de alcool şi consumul de droguri, şi depresie.(6) Eforturile pentru promovarea utilizării prezervativului au înregistrat un eşec aici. Deşi prezervativele, dacă sunt folosite corect, oferă o anumită protecţie împotriva BTS, studiile arată că puțini folosesc prezervativul la fiecare contact sexual. Combinaţia dintre droguri şi relaţiile sexuale riscante a redeclanşat epidemia de BTS/HIV în rândul bărbaţilor homosexuali.(7)

În timp ce se pretinde că homosexualitatea ar constitui o alternativă normală a sexualităţii umane şi că persoanele cu atracţii homosexuale sunt la fel de sănătoase din punct de vedere psihologic ca şi restul populaţiei, cercetările resping această generalizare. Patru studii bine concepute arată că persoanele cu atracţii homosexuale prezintă o incidenţă mult mai mare de tulburări psihice, abuz de substanţe şi gânduri de sinucidere, comparativ cu restul populaţiei.(8)

Activiştii homosexuali insistă că aceste probleme sunt cauzate de intoleranta societăţii, însă aceste probleme sunt la fel de prezente şi în ţări foarte tolerante, cum ar fi Olanda şi Noua Zeelandă.(9) Astfel, nu este de mirare că atunci când trăim în conformitate cu natura noastră evidentă, suntem mai fericiţi şi mai sănătoşi. a da vina pe societate pentru mulţimea de probleme cu care se confruntă persoanele cu atracţii homosexuale înseamnă a fugi de realitate şi de vindecare.

Studiile arată că tulburările de identitate din copilărie îl pot angaja pe un copil pe calea către atracţii homosexuale, însă apărătorii şi promotorii homosexualităţii se opun tratamentului pentru aceşti copii, chiar dacă intervenţia ar elimina izolarea, anxietatea şi depresia copilului.(10)

Profesorii din multe scoli din Statele Unite îi învaţă pe copii că homosexualitatea este înnăscută/genetică, că este la fel de sănătoasă ca şi heterosexualitatea. Promovând stilul de viaţă homosexual, aceşti profesori nu transmit un adevăr ştiinţific, iar consilierii şcolari nu numai că nu corectează aceste erori, ci îi şi împiedică pe elevi să afle despre numeroasele pericole medicale şi psihologice asociate cu homosexualitatea. Elevii unui liceu din SUA au fost pedepsiţi de administratorii scolii pentru că au refuzat să participe sau să susţină anumite evenimente de promovare a homosexualităţii, în timp ce li s-a interzis să organizeze evenimente în sprijinul heterosexualitătii.(11)

Promotorii „căsătoriilor homo” afirmă că relaţiile homosexuale sunt la fel ca cele heterosexuale şi că merită deci să se bucure de toate beneficiile unei căsătorii, însă cercetările arată - iar activiştii admit - că este nerealist să ne aşteptăm că perechile de homosexuali să fie fidele.(12)

Promotorii „căsătoriilor homo” le spun judecătorilor şi legiuitorilor din Statele Unite că nu există nici o diferenţă între copiii crescut de homosexuali şi cei crescuţi de mama şi tatăl lor biologic. Toate studiile invocate de ei sunt, fără excepţie, greşite intern şi extern.(13) În multe cazuri, autorii îşi raportează greşit propriile constatări. Dat fiind volumul de literatură are atestă răul pricinuit copiilor prin absenta mamei sau a tatălui, este o aberaţie să afirmi că privându-l pe un copil de tatăl sau mama lui nu-i vei face nici un rău.(14)

Activiştii homosexuali citează anumite lucrări în susţinerea pretenţiilor lor, însă cei care citesc acele materiale pot observa că majoritatea „cercetărilor” lor suferă de grave erori metodologice, iar unele contrazic făţiş afirmaţiile activiştilor homosexuali.(15) Dacă atracţiile homosexuale ar fi sănătoase şi normale, apărătorii şi promotorii homosexualităţii nu ar mai avea nevoie să distorsioneze adevărul.

În timp ce adevărul se apără singur, deformările trebuie protejate prin alte deformări. Activiştii homosexuali lansează acuzaţii de „homofobie” şi deformează educaţia religioasă. Ei ignoră adevărul despre „ură”. De exemplu, cercetările publicate demonstrează o incidenţă ridicată a abuzurilor între partenerii homosexuali(16), însă în loc să abordeze această gravă problemă, activiştii încearcă să se folosească de legislaţia anti-discriminare pentru a-i hărţui şi pedepsi pe cei care pun în discuţie morala comportamentului lor, sexual sau de altă natură.

Cine îi ajută cu adevărat pe cei cu atracţii homosexuale: cei care spun adevărul sau cei care încearcă să-l deformeze?

Semnatari

Dean Byrd, PhD, Preşedinte ales al Asociaţiei Naţionale pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii (NARTH) din SUA

Michelle A. Cretella, MD, Consiliul Director, Colegiul American al Pediatrilor

Joseph Nicolosi, PhD, Preşedinte NARTH

Richard Fitzgibbons, MD, Comitetul de Consultanță Ştiinţifică, NARTH

Dale O’Leary, autor al The Gender Agenda, co-autor al Homosexuality and Hope

George A. Rekers, PhD, Profesor Emerit de Neuropsihiatrie şi Ştiinţe Comportamentale Facultatea de Medicină, University of South Carolina

Robert Saxer, MD, Preşedinte al Asociaţiei Medicale Catolice

Philip M. Sutton, PhD, Comitetul de Consultantă Ştiinţifică, NARTH

Gerard van den Aardweg, PhD, Comitetul de Consultanță Ştiinţifică, NARTH

Joseph Zanga, MD, FAAP, FCP, Fost preşedinte al Colegiului American al Pediatrilor

Note de subsol

(1) Francis S. Collins (2006). The Language of God: A Scientist Presents Evidence for Belief, New York: Free Press, 260.

(2) John Michael Bailey, & M.P Dunne, N.G. Martin (2000). „Genetic and Environmental Influences Sexual Orientation and Its Correlates in an Australian Twin Sample: Personality Processes and Individual Differences,” Journal of Personality and Social Psychology, 78, 524-536.

(3) National Health and Social Life Survey (1994). In. E. O. Laumann, et al, The Social Organization of Sexuality: Sexual Practices in the United States, Chicago: University of Chicago Press, pp. 294-296); Nigel Dickson, C. Paul, P. Herbison, (2002). „Same-sex attraction in a birth cohort: prevalence and persistence in early adulthood,” Social Science & Medicine, 56, 1607-1615.

(4) Irving Bieber, et al. (1962). Homosexuality: A Psychoanalytic Study of Male Homosexuals, NY: Basic Books, 276; Robert Spitzer, (2003). „Can some gay men and lesbians change their sexual orientation? 200 participants reporting a change from homosexual to heterosexual orientation,” Archives of Sexual Behavior, 32 (5) 403-417; Glenn Wyler (April, 2004). „Anything but Straight: A Book Review,” NARTH Bulletin, 32- 45.

(5) Ariel Shidlo & Michael Schroeder, (2002). „Changing Sexual Orientation: A Consumer’s Report,” Professional Psychology: Research and Practice, 33 (3), 249-259.

(6) Gary Remafedi, et al (1991). „Risk factors for attempted suicide in gay and bisexual youth,” Pediatrics. 87 (6), 869-875.

(7) US Centers for Disease Control and Prevention (2004). HIV Testing Survey 2002, Special Surveillance Report Number 1: 1-26.

(8) David Fergusson, L. Horwood & A. Beautrais, (1999). „Is sexual orientation related to mental health problems and suicidality in young people?” Archives of General Psychiatry. 56 (10), 876-888; Richard Herrell, et al (1999). „A co-twin control study in adult Men: Sexual orientation and suicidality.” Archives of General Psychiatry, 56 (10), 867- 874; Susan Cochran & Vickie Mays (2000). „Lifetime prevalence of suicide symptoms and affective disorders among men reporting same-sex sexual partners: Results from NHANES III,” American Journal of Public Health, Vol. 90, (4) , 573-578; Theo Sandfort, et al (2001). „Same-sex Sexual Behavior and Psychiatric Disorders: Findings from the Netherlands Mental Health Survey and Incidence Study (Nemesis).” Archives of General Psychiatry, 58, 85-91.

(9) Sandfort (ibid); Fergusson. (ibid).

(10) Robert George & David Tubbs, „Redefining Marriage Away,” City Journal, (Summer 2004). Quoting „Queer Liberalism?” (June 2000), American Political Science Review; James Nelson (1982). „Religious and moral issues in working with homosexual clients,” in Gonsiorek (ed.), Homosexuality and Psychotherapy, NY: Haworth Press, 173.

(11) Allie Martin (May 15, 2007), „Calif. students pay price for refusing to observe pro-homosexual 'Day of Silence'.“ OneNewsNow.com.

(12) Kenneth Zucker & Susan Bradley (1995). Gender Identity Disorder and Psychosexual Problems in Children and Adolescents, NY: Guilford,

(13) Robert Lerner & Althea Nagai (2001). No Basis: What the studies don't tell us about same-sex parenting, Washington, DC: Marriage Law Project.

(14) George A. Rekers (2005). „An Empirically Supported Rational Basis for Prohibiting Adoption Foster Parenting and Contested Child Custody by Any Person Residing in a Household that Includes a Homosexually-Behaving Member,” St. Thomas Law Review, 18 (2), 325-424.

(15) Jeffrey Satinover (2005), „The Trojan Couch: How the Mental Health Associations Misrepresent Science.“ Narth.com.

(16) Greenwood, G., et al. (2002). Battering Victimization Among a Probability-Based Sample of Men Who Have Sex With Men, Amer. J. Pub Health, 92 (12), 1964-69; Lisa Walder-Haugrad, Linda Vaden Gratch, & Brian Magruder (1997), „Victimization and Perpetration Rates of Violence in Gay and Lesbian Relationships: Gender Issues Explored”, Violence and Victims, 12, 173-184.

Sursa: www.mercatornet.com