Când aveam 17 ani am fost recrutat în stilul de viață homosexual de un homosexual mai în vârstă. Asemenea multor tineri care sunt atrași în homosexualitatea, eram singur, naiv și vulnerabil. Tatăl meu era alcoolic. Respectul meu de sine era foarte scăzut. Eram o pradă ușoară pentru oricine ar fi vrut să exploateze nevoia mea după dragostea unui tată.

A început cu o conversație la un depou de autobuze și s-a terminat unsprezece ani și șase relații homosexuale mai târziu.

Am încercat să-i imit pe alții care spuneau că s-au născut homosexuali și spuneam „Și eu!”. Asta părea să fie un mod foarte facil de a-i face pe oameni să ne accepte. Dacă ne născusem homosexuali, însemna că nu aveam nici o responsabilitate pentru comportamentul nostru, iar oamenilor trebuia să le pară rău pentru noi. Totuși, știam că asta nu era decât o minciună utilă.

Astăzi mă iubesc și mă respect, dar urăsc lucrurile pe care le-am făcut. Homosexualitatea este perversă și nesănătoasă, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. Afișam o imagine exterioară cât mai respectabilă, însă pe dinăuntru eram mizerabili și ne era rușine. Asemenea multor homosexuali tineri, am încercat să mă sinucid pentru că nu credeam că există vreo soluție.

Astăzi sunt „dovada vie2 că homosexuali pot și se schimbă. Am fost implicat în homosexualitate la fel ca alții. Am trăit nouă ani împreună cu profesorul meu de pian și chiar ne gândeam să ne „căsătorim”. Eram 100% gay, dar astăzi mi-am revenit 100% din acel stil de viață bolnav. I se spune „gay” (n. trad. vesel), dar eu nu eram vesel deloc, ci mă simțeam mizerabil. Nu cred că există un stil de viață mai mizerabil decât acesta.

Unii cred că compasiunea pentru homosexuali înseamnă a le aproba stilul de viață, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că alții au încă tăria să insiste că e ceva în neregulă - altfel poate eram încă prins acolo. De fiecare dată când aud pe cineva că vorbește aprobator despre homosexualitate sau că agită steagul „drepturilor pentru minoritățile sexuale”, am un regret profund pentru că asta închide ușa salvării pentru mulți. E foarte trist să-i vezi pe activiștii homosexuali cum îi manipulează pe părinții și pe rudele lor pentru a le susține intențiile social-politice.

Deși am 46 de ani acum și am abandonat homosexualitatea când aveam 29, perspectiva mass-mediei asupra homosexualității mă determină să nu tac. Toți cei ce cunosc adevărul din „interior” trebuie să-l afirme pe față. Eu sunt doar unul dintre numeroșii foști homosexuali din statul Oregon. Probabil că dacă eu voi vorbi, alții își vor depăși teama și vor face la fel.

Iată câteva dintre multele lucruri pe care le au în comun homosexualii, în copilăria lor. Un tată absent sau abuziv. (A fost și cazul meu. Uram felul în care o trata pe mama și de multe ori a vrut să fug de acasă.) Un tată care consumă droguri, bea sau are o problemă sexuală (infidelitate, adulter). Sau un tată vitreg cu care nu pot relaționa. Sunt mulți care au avut o mamă dominatoare și un tată slab și pasiv ca o babă. Cunoscuții cu un astfel de trecut îmi spun că oamenii le spun „ești ca maică-ta!” E foarte dureros, dar și educativ, să asculți mărturiile. Unii spun „aveam 8 ani și încă îmi făcea baie mama”. Sau „aveam 10 ani și încă dormeam cu mama”. Acest gen de lucruri devin tot mai întâlnite pe măsură ce sunt tot mai multe mame singure care cresc băieți. Este important pentru fiecare să știe ce caută potențialii agresori sexuali pentru că așa ne putem proteja copii de racolare.

Trebuie să înțelegeți că aici e vorba despre protejarea copiilor. În campania de strângere de semnături pentru o petiție civică, aveam un banner pe care scria „Protejați copiii de homosexualitate”. Nimic nu i-a înfuriat mai tare pe homosexuali! De ce? Vor ca acest comportament periculos și nesănătos să fie experimentat și de copii? Vă pot spune din proprie experiență - DA.

Nu vreau să mă înțelegeți greșit. Dacă ești homosexual sau dacă cunoști pe cineva care este, nu renunța la speranță! Sunt mulți foști homosexuali, ca mine, dispuși să ajute.

Traducere din limba engleză