ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

INTERVIU CU PĂRINTELE JOHN HARVEY, DIRECTORUL ASOCIAȚIEI COURAGE

Courage este numele unei asociații romano-catolice din Statele Unite, care oferă consiliere celor ce vor să scape de atracțiile și comportamentul homosexual.

 

Noile recomandări adresate episcopilor romano-catolici din Statele Unite în legătură cu persoanele cu tendințe homosexuale reflectă informațiile de ultimă oră din domeniul psihologiei, afirmă un expert în tratarea atracțiilor față de același sex.

Documentul adresat episcopilor, intitulat "Consilierea persoanelor cu înclinații homosexuale: recomandări pentru asistenta pastorală", menționează asociația Courage și asociația parteneră dedicată părinților, Encourage, ca exemple de asociații ale căror principii sunt în acord cu învățătura creștină.

În interviul acordat publicației ZENIT, părintele Harvey prezintă opiniile sale despre noile recomandări, făcute publice pe data de 14 noiembrie 2006.

Rep: În ce fel este diferit actualul document adresat episcopilor de documentele anterioare emise pe subiectul persoanelor cu atracții homosexuale?

Pr. Harvey: Documentul conține anumite îmbunătățiri față de versiunea din 1997 "Întotdeauna copiii noștri: Un mesaj pastoral către părinții cu copii homosexuali și sugestii pentru consilierea pastorală". Acel document era redactat ca și cum ar exista două orientări: heterosexuală și homosexuală.

În realitate, există o singură orientare, orientarea heterosexuală. Tendința homosexuală este o tulburare obiectivă, iar dacă o persoană prezintă această tulburare obiectivă, este pentru că au avut loc anumite lucruri sau întâmplări.

Din toate studiile psihologice asupra homosexualității, nu există nici o dovadă că te naști cu o tendință către homosexualitate. Nu există dovezi. Poate în viitor cineva va descoperi că unii oameni se nasc homosexuali, ceea ce eu mă îndoiesc, dar există posibilitatea unei asemenea descoperiri.

Pe baza informațiilor științifice actuale, nu există nici o dovadă că homosexualitatea este o stare care s-ar transmite printr-o anumită genă sau care ar fi generată de un anumit hormon. Din ceea ce știm astăzi, principalii factori care conduc la tendințe homosexuale au de-a face cu mediul: mediul familial, mediul școlar, mediul în care trăiește adolescentul.

Rep: În acest document se afirmă că atracțiile homosexuale nu înseamnă că persoana în sine are o problemă, ci numai că există o problemă la nivelul înclinației. Să înțelegem că Biserica a promovat o concepție eronată?

Pr. Harvey: În document se face distincție între înclinație și persoană, persoana fiind discutată cu toată demnitatea conferită de Dumnezeu tuturor oamenilor.

Atracțiile homosexuale nu sunt normale. Tulburarea este o înclinație subrațională a persoanei. Oamenii cu tendințe homosexuale suferă din cauza acestor dorințe.

Și nu toți cei cu tendințe homosexuale sunt la fel. Studiile arată că dintre cei care are dorințe homosexuale, sunt unii care le pot controla. Apoi, sunt cei care au asemenea dorințe dar care pot să scape de ele, să se apropie de sexul opus, să se căsătorească și să aibă copii.

Dr. Joseph Nicolosi, fondatorul Asociației Naționale pentru Cercetarea și Terapia Homosexualitătii, are dreptate atunci când spune că nu există homosexuali, ci numai heterosexuali cu tendințe homosexuale.

Diferența principală la acest document este aceea că acum știm mult mai multe despre origine și tratament, față de anii precedenți.

Cea mai importantă contribuție a avut-o aici Elizabeth Moberly, care a publicat în 1984 "Psihogeneză: Formarea identității sexuale". Are numai 100 de pagini, dar a revoluționat terapia pe care o folosim pentru persoanele homosexuale, în sensul că ea arată că tendințele homosexuale pot fi învinse.

Scopul nostru la Courage nu este acela de a-i scoate pe homosexuali din starea lor, ci de a-i ajuta să ducă o viață castă. Multi nu au reușit să-și depășească aceste tendințe, dar reușesc să ducă o viață castă.

Rep: Documentul subliniază faptul că atracțiile față de același sex trebuie folosite în sensul cultivării unor virtuți. Se pare că persoanele în cauză trebuie încurajate să se vadă pe sine ca protagoniști care își pot schimba situația. E aceasta o evaluare corectă?

Pr. Harvey: Înainte se spunea că dacă ai aceste înclinații, nu poți face nimic. Acum lucrurile stau altfel.

La cei care vor să apeleze la terapie pentru o vreme, unii pot să-și descopere înclinația naturală față de sexul opus. Ei se căsătoresc și au copii.

Prin terapia de grup, îți dezvolți virtuți prin care înveți să legi prietenii sănătoase. Acestea se conduc după dragostea lui Hristos și sunt relații sincere cu oameni care nu te depărtează de Dumnezeu. Sunt mai spirituale.

Cardinalul Terence Cooke de New York mi-a cerut, atunci când am demarat acest proiect, să-i învățăm pe oameni cum să fie caști. Asta și facem, și nu e ușor.

Uneori e o castitate dificilă. Asta pentru că deseori înclinațiile sunt constante, iar persoana are de luptat. Prin terapii și prin programul nostru, persoana poate tine în frâu aceste dorințe și poate duce o viață castă, deși acele înclinații continuă să existe.

De asemenea, ne concentrăm pe respectarea învățăturilor romano-catolice, ceea ce înseamnă și o viață de rugăciune - participarea la slujbă mai mult decât o dată pe săptămână, rozariul, lecturi folositoare, îndrumare spirituală și acte de milostenie.

Programul noastre arată ce se poate face. Nu vrem să înlocuim harul lui Dumnezeu. Nu vă pot spune despre succese, numai Dumnezeu poate vorbi despre succese.

Rep: Episcopii spun că Biserica nu le poate refuza botezul acelor copii îngrijiți de cuplurile de homosexuali, atât timp cât există speranța că micuții vor fi crescuți în credință. În practică, nu e aceasta o așteptare nerealistă? Cum poate un cuplu de homosexuali să crească un copil în credință?

Pr. Harvey: Am citit cu atenție acel pasaj și concluzia este că se poate refuza botezul, exceptând cazul în care există motive întemeiate pentru a crede că acel copil va fi crescut în credință. De pildă, pot fi bunicii sau o soră care să preia responsabilitatea educării copilului în spiritul credinței.

Nu-mi pot imagina cum poate un cuplu de homosexuali să crească un copil, fără ajutor din afară, și să-i dea și o educație creștină.

Episcopul sau preotul care trebuie să ia decizia trebuie să vadă dacă acele persoane pot să-i dea copilului o educație creștină. Poate este acolo un frate sau o soră care să-i ajute, sau poate copilul va merge la o scoală creștină.

În majoritatea cazurilor, cuplurile de homosexuali vor spune "Nu, mulțumim, nu vrem să facem asta".

Rep: Documentul subliniază faptul că îndrumarea spirituală din partea unui preot este un mijloc principal prin care pot fi ajutate persoanele cu atracții homosexuale. Dat fiind numărul mare de persoane care au nevoie de o atenție specială, și numărul relativ mic de preoți, cum se va putea face aceasta?

Pr. Harvey: Aceasta este una dintre problemele cu care ne confruntăm.

Dar, așa cum spune și documentul, nu e musai să fie un preot; există mulți psihologi și psihiatri buni care îi pot ajuta pe cei cu tendințe homosexuale.

De asemenea, episcopii menționează într-o notă de subsol și asociația Courage. Aceasta este o opțiune. E posibil ca o persoană care a fost implicată în Courage să îi ajute pe alții, sau o persoană implicată în prezent în Courage, și care duce o viață bună, să-i ajute pe alții.

pagină sus