ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

MITUL LUI 10%

Larry Houston

 

Un eveniment relativ recent în istoria formării conceptului modern de homosexual a avut loc cu prilejul unei opinii-expert înaintate Curții Supreme în iunie 2003, în procesul Lawrence contra Texas, de către o coaliție de 31 de asociații pro-homosexualitate, opinie în care procentul de 10% nu mai este citat ca reprezentând ponderea homosexualilor în rândul populației Americii. În respectiva coaliție se regăseau principalele asociații ale homosexualilor și lesbienelor din Statele Unite: National Gay & Lesbian Task Force; Parents, Families & Friends of Lesbians and Gays (PFLAG); Gay & Lesbian Alliance Against Defamation (GLAAD) și People for the American Way Foundation. Aceștia citau un studiu publicat în 1994, intitulat National Health and Social Life Survey (NHSLS – Studiu National privind Sănătatea și Viata Socială). Rezultatul acestui studiu apare într-o carte semnată de Laumann, The Social Organization of Sex: Sexual Practices in the United States (Organizarea Socială a Sexului: Practici Sexuale în Statele Unite). Studiul anunța că "2,8% dintre bărbați și 1,4% dintre femei se identifică drept homosexuali sau bisexuali".

Acceptarea acestor cifre de către asociațiile respective vine în contradicție cu mitul popular care spune că 10% din populație sunt homosexuali. Acest mit al lui 10% a fost, din punct de vedere istoric, folosit pentru a promova acceptarea homosexualității și pentru derularea de programe în școlile din întreaga tară. "Proiectul 10" din Los Angeles, California, a fost fondat în 1984 și a fost unul dintre primele grupuri de acest fel. De remarcat numele acestui grup. Multe dintre aceste grupuri sunt cunoscute astăzi sub numele de Gay and Straight Alliances [grupuri de activiști care promovează "înțelegerea" și acceptarea homosexualității în școlile din SUA, n.red.].

Originile mitului lui 10%

Mitul lui 10%, ca reprezentând numărul de homosexuali în rândul populației, este legat de studiul lui Kinsey și de un individ pe nume Bruce Voeller. Laumann et al., într-o notă de subsol de la pagina 289 din cartea lor, The Social Organization of Sex: Sexual Practices in the United States, îi pune în legătură pe cei doi. Într-o declarație făcută în 1990, Bruce Voeller, care era în anii '70 presedintele National Gay Task Force, îsi asumă "meritele" pentru crearea mitului lui 10%. Voeller descrie în articolul său "Some Uses and Abuses of the Kinsey Scale" felul în care a inventat procentul de 10%. Acest articol se regăsește în cartea Homosexuality/Heterosexuality: Concepts of Sexual Orientation. Mitul a început să fie folosit în anii '70 ca parte a campaniei pentru drepturile homosexualilor, spre a-i convinge pe politicieni și publicul că "noi (homosexualii și lesbienele) suntem pretutindeni".

Kinsey

"Cred că merită subliniate două lucruri majore privind secțiunea citată din raportului despre bărbați. In primul rând, cum am arătat, ceea ce a spus Kinsey și ceea ce credem noi azi că a spus el sunt două lucruri diferite. El nu a spus că 10% din populația masculină sunt homosexuali. A fost destul de explicit asupra acestui subiect." (Archer, The End of Gay and the death of heterosexuality, pag. 123)

Cartea lui Alfred Kinsey, Sexual Behavior in the Human Male, publicată în 1948, este importantă în dezvoltarea conceptului de "homosexual modern". Studiul lui Kinsey a fost considerat cândva ca fiind "studiul de definire a homosexualității", însă astăzi pare să fie altceva. În studiul său, Kinsey a văzut nu persoana, ci actul homosexual.

"Am avea o apreciere mai clară asupra acestor probleme dacă persoanele nu ar mai fi caracterizate ca heterosexuali sau homosexuali, ci ca indivizi care au avut un număr de experiențe heterosexuale sau homosexuale. In loc de folosirea acestor termeni ca substantive pentru persoane sau chiar ca adjective care descriu aceste persoane, ar fi fost mai bine să fie folosiți pentru a descrie natura relațiilor sexuale sau a stimulilor la care un individ răspunde erotic". (Kinsey, Pomeroy & Martin, Sexual Behavior in the Human Male, pag. 617)

"Bărbații nu reprezintă două populații distincte, heterosexuali și homosexuali". (Kinsey, Pomeroy & Martin, Sexual Behavior in the Human Male, pag. 639)

"Din aceste motive, ar trebui să fie evident că nimeni nu poate garanta că recunoaște doar două tipuri de indivizi, heterosexuali sau homosexuali, și că prezentarea homosexualului ca un al treilea sex nu corespunde realității." (Kinsey, Pomeroy & Martin, Sexual Behavior in the Human Male, pag. 647)

"Este evident, din toate acestea, că orice întrebare de genul care este numărul homosexualilor în lume, nu poate avea răspuns". (Kinsey, Pomeroy & Martin, Sexual Behavior in the Human Male, pag. 650)

Kinsey a scris despre actele sexuale pe care le întreține un bărbat, pornind de la numărul de orgasme. Kinsey a măsurat "rezultatele" (cazurile în care a avut loc un orgasm) și a prezentat sase forme în care poate fi măsurat acesta. Pentru analiză, Kinsey prezintă în volumul despre bărbați următoarele: masturbare, poluții nocturne, mângâieri heterosexuale, contact heterosexual, relații homosexuale și relații cu animale sau alte specii. Studiul lui Kinsey a fost punctul de pornire al mitului că 10% din populație sunt homosexuali. Trecerea timpului a fost defavorabilă lui Kinsey și studiului său. Criticile primite inițial, privind publicarea studiului, au continuat să crească de-a lungul anilor. Chiar și în zilele noastre, studiul ridică întrebări asupra valorii și standardului științific pe care le-a impus.

Activiștii homosexuali recunosc mitul lui 10%

Deși acest 10% nu mai este folosit așa de mult astăzi, încă putem auzi de el. Mitul lui 10% este larg răspândit în cărțile mai vechi și în articolele pro-homosexualitate. Kirk și Madsen, în cartea lor publicată în 1989, After the Ball: How America Will Conquer Its Fear and Hatred of the Gays in the 90s, menționează și ei acest procent de 10%. Marshall Kirk este absolvent al Universității Harvard. Co-autorul Hunter Madsen este expert în comunicări publice, a studiat la Harvard, a realizat reclame comerciale pe Madison Avenue și a contribuit la prima acțiune publicitară pentru homosexuali, Campania pentru Imagine Pozitivă, o carte care promovează homosexualitatea și care propune trecerea strategică de la revoluție la o campanie de relații cu publicul, pentru câștigarea acceptului public față de homosexualitate.

"Astfel, în general se presupune că homosexualii sunt niște persoane rele. Când îl intervievezi pe americanul de rând, el estimează procentul de homosexuali ca fiind în jurul a 10% - lucru corect – dar el repetă ceva ce nu înțelege. El nu înțelege implicațiile și cu siguranță nu crede că acei 10% trăiesc lângă el, cu atât mai puțin că ar putea include prieteni și cunoștințe. Credința lui e aceea că există "poate 10% la nivel național, dar nu pe strada mea". (Kirk și Madsen, After the Ball: How America Will Conquer Its Fear and Hatred of the Gays in the 90s, pag. xvi-xvii)

"Dacă trasăm o linie undeva și alegem un oarecare procent în scop de propagandă, putem să folosim raționamentul conservator sugerat de Kinsey acum douăzeci de ani: pentru bărbați și femei laolaltă, la cel puțin 10% din ei s-au identificat înclinații spre homosexualitate, așa că toți aceștia pot fi numiți homosexuali." (Kirk și Madsen, After the Ball: How America Will Conquer Its Fear and Hatred of the Gays in the 90s, pag. 15)

LeVay este un cercetător, promotor al homosexualității, care a condus studiul pe "creierul homo" în anii '90. În cartea City of Friends, publicată în 1995, el recunoaște că 10% este un mit.

"Mai mult, Kinsey a declarat că 10% dintre bărbați sunt mai mult sau mai puțin exclusiv homosexuali timp de cel puțin 3 ani, între vârsta de 16 și 55 de ani. Această cifră a fost ulterior denaturată de activiștii homosexuali, care au afirmat pur și simplu că unul din 10 bărbați este homosexual. De fapt, Kinsey stabilise că numai 4% din populația bărbătească este exclusiv homosexuală pe durata vieții." (LeVay & Nonas, City of Friends, pag. 51)

Cât la sută dintre americani sunt homosexuali? Pentru homosexuali, acest procent este de 10%. Procentul este folosit de mai multe asociații, apare în cărți și periodice, ca o indicație a importantei acestui procent pentru mândria lor.

Cele 10 procente provin din studiile lui Kinsey efectuate acum 40-50 de ani. Ce a raportat Kinsey a fost de fapt că 10% din populația masculină a fost mai mult sau mai puțin exclusiv homosexuală timp de 3 ani până a ajuns la maturitate. În datele lui Kinsey, numai 4% dintre bărbați și 2% dintre femei sunt exclusiv homosexuali pe toată durata vieții. Mai mult, modelul de eșantionare și intervievare folosit atunci este considerat ca neștiintific astăzi.

"Studii mult mai recente indică constant procente mai mici de 10%." (LeVay, & Nonas, City of Friends, pag. 101-102)

Paglia se prezintă pe sine drept o femeie libertină și lesbiană. Ea are adversari și critici printre homosexuali. Citatele provin dintr-o carte publicată în 1994.

"De la începutul carierei mele în mass-media, i-am atacat pe activiștii care afirmă că 10% din populație sunt homosexuali – o abatere de la studiile lui Kinsey care arată că 10% din populație au avut unele experiențe de-a lungul vieții lor." (Paglia, Vamps & Tramps, pag. 73-74)

"Cei 10% repetați de mass-media sunt propagandă pură; ei m-au îndepărtat de activiștii homosexuali din cauza lipsei lor de scrupule privind adevărul. Fabulațiile și minciunile lor continuă azi cu îndoielnicele dovezi privind caracterul biologic al homosexualității cu manifestările homosexuale în regnul animalelor." (Paglia, Vamps & Tramps, pag. 74)

Mitul 10% este încă în uz

Unii activiști homosexuali menționează acest 10% în afirmații atent formulate. După unii, 1 din 10 indivizi este homosexual. Alții spun că până la 10% sunt homosexuali. "După unele estimări, cel puțin 1 din 10 adolescenți se luptă cu probleme privind orientarea sexuală" (Garofalo, Wolf, Kessel, Palfrey și DuRant, "The Association Between Health Risk Behaviors and Sexual Orientation Among a School-based Sample of Adolescents," pag. 899-890). Această afirmație a fost făcută într-un articol din revista Pediatrics, în 1998. La momentul publicării, patru din cinci autori lucrau la Harvard Medical School sau la Harvard School of Public Health. În articol, afirmația apărea ca o referință către un articol din 1992, intitulat "Special Health Care Needs of Homosexual Youth", apărut în Adolescent Medicine.

Timp de peste 30 de ani, activiștii homosexuali au citat în mod repetat acest 10%, din motive politice și pentru acceptarea socială a homosexualității. Totuși, putini dintre ei au și crezut acest mit. Recunoașterea faptului că procentul de 10% este o minciună a avut loc cu ocazia opiniei juridice prezentate de grupul de asociații pro-homosexualitate în anul 2003, la Curtea Supremă, în cazul Lawrence contra Texas, când a fost prezentat un procent mult mai mic.

Lectură recomandată: Studiul Kinsey și alte studii

Bibliografie

Archer, Bert. The End of Gay (and the death of heterosexuality). Thunder's Mouth Press. New York, 2002.

Garofalo, MD Robert; Cameron Wolf, MS; Shari Kessel, ScB; Judith Palfrey, MD; and Robert H. DuRant, PhD. "The Association Between Health Risk Behaviors and Sexual Orientation Among a School-based Sample of Adolescents." Pediatrics. May 1998, Vol. 101, No. 5, 895-902.

Kinsey, Alfred C., Warren B. Pomeroy, and Clyde E. Martin. Sexual Behavior in the Human Male. W. B. Saunders Company. Philadelphia and London, 1968.

Kirk, Marshall and Hunter Madsen Ph.D., After the Ball How America Will Conquer Its Fear and Hatred of the Gays in the 90s. Doubleday. New York, 1989.

Laumann, Edward, O., John N. Gagnon, Robert T. Micheal, and Stuart Michaels. The Social Organization Of Sexuality Sexual Practices of the United States. The University of Chicago Press. Chicago & London, 1994.

LeVay, Simon & Elisabeth Nonas. City of Friends. The MIT Press. Cambridge, MA, 1995.

Paglia, Camille. Vamps & Tramps. Vintage Books. New York, 1994.

Voeller, Bruce. "Some Uses and Abuses of the Kinsey Scale." p.32-38. in McWhirter, David P.M.D., Stephanie A. Sanders Ph.D., and June Machover Reinisch, Ph.D. Homosexuality/Heterosexuality Concepts of Sexual Orientation. Oxford University Press. New York and London, 1990.

pagină sus