ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

CE ANUME NU A MERS?

 

Negarea sau ascunderea problemei

A pretinde că nu există nici o problemă cu tine e ca și cum ai ignora o tumoră din ce în ce mai mare. A refuza să abordezi problemele homosexuale n-a făcut decât să le asigure continuitatea și înmulțirea. Le poți rezista o vreme. Poți privi în altă parte. Dar asta nu face decât să le acorde timp pentru a se croniciza. Te poți abține de la un comportament homosexual, însă aceasta nu rezolvă sentimentele. Evitarea problemei nu rezolvă niciodată problema.

Folosirea voinței

Cu siguranță, nu ai ales tu să fii atras de bărbați. Și nici nu poți alege pur și simplu să fii atras de femei în schimb. În cel mai bun caz, voința te poate ajuta să reziști presiunii de a da frâu liber dorinței sexuale. Voința însă nu poate aduce o vindecare pe termen lung.

În loc să lucrezi pe baza voinței sau a controlului mintal, este mai eficient să lucrezi la nivelul sufletului, sau a dorinței emoționale sau spirituale.

Rugăciunea pentru vindecare

Aproape toți s-au rugat la un moment dat ca Dumnezeu să-i schimbe, crezând că dacă au suficientă credință, se vor trezi într-o bună zi dimineața și vor constata că dorințele homosexuale au dispărut ca prin minune. Da, sunt unele persoane care povestesc despre asemenea vindecări miraculoase, însă nu aceasta pare să fie norma - și cu siguranță, nu fără multă muncă grea, personală și spirituală, care a condus în final la vindecarea "peste noapte."

De fapt, mulți au constatat că s-au rugat ani de zile pentru un lucru greșit. În loc să-i ceară lui Dumnezeu să-i schimbe, trebuia să-i ceară să le arate pașii de parcurs către vindecare, și apoi să se încreadă în El pentru a parcurge acei pași de care le era cel mai teamă. E nevoie de smerenie ca să accepți că lupta este menită să te învețe ceva.

Ben scrie:

"La fel ca alții, l-am rugat pe Dumnezeu să mă schimbe într-o clipită, așa cum l-a vindecat pe orbul din Evanghelie. M-am rugat mult, sperând că asta mă va schimba, dar am rămas blocat în izolare și rușine. În cele din urmă, am învățat că a încerca să-mi vindec traumele emoționale numai prin spiritualitate era ca și cum îmi puneam un plasture pe braț când eu aveam de fapt gripă. Tratam o falsă problemă. Eram falit și slab din punct de vedere emoțional, dar puternic spiritual. Încercarea de a mă întări spiritual prin rugăciune nu putea schimba izolarea pe care o resimțeam în mijlocul bărbaților. Am început să mă schimb atunci când l-am văzut pe Dumnezeu ca pe un ghid care mă conduce către vindecare, dacă lucram după metoda Lui, nu a mea."

Pentru majoritatea, rugăciunea și înnoirea vieții spirituale a fost combustibilul care a alimentat drumul către vindecare.

Cedarea în fața tentației

La un moment dat, mulți sunt convinși că cedând dorințelor homosexuale este singurul mod de a le satisface și de a scăpa de căutarea atenției și afecțiunii masculine. De fapt, există o ușurare - pe moment. Cei care cedează tentațiilor constată deseori că, după consumarea experienței erotice, se simt și mai singuri și disperați ca înainte. "Hăul" din suflet, pe care încearcă să-l umple, devine și mai adânc, ceea ce creează un cerc vicios și dependență.

Chiar și cei care au găsit un parteneri romantic care părea că va rămâne pentru totdeauna au constatat că nu pot obține suficient de mult de la el pentru a umple golătatea din interior. Adevărata nevoie din interior este cea a unui băiețel după dragoste și acceptare din partea tatălui și din partea celorlalți băieți, și de a-și găsi plenar propria masculinitate. Sexul cu un alt bărbat nu duce decât la îndepărtarea și mai mare de șansa găsirii unei soluții adevărate la probleme.

"Mândria de a fi homosexual" sau "afirmarea homosexualității"

Pentru unii, la un moment dat a părut că răspunsul stă în acceptarea identității homosexuale "înnăscute" - ieșirea din întuneric și afirmarea ca homosexuali. De fapt, cei care au făcut aceasta au constatat că e o experiență veselă, eliberatoare - temporar. Nu mai erau marcați de îndoieli. Nu se mai ascundeau de rușine. Nu mai aveau probleme cu auto-critica și cu așa-numita "homofobie internalizată". Cel puțin erau pe față și oficial.

Nu contează cât de corect a fost pentru ei să se elibereze de rușine, auto-ridiculizare și ură de sine; nu contează câtă ușurare au găsit după ce "au sărit gardul" și luat decizia de a se tăvăli în noroi - homosexualitatea tot li s-a părut în neregulă. Unii au negat mult timp aceasta, însă în cele din urmă nu s-au mai putut minți pe sine. A încerca să-ți rezolvi conflictele homosexuale omorându-ți conștiința e ca și cum ți-ai ucide sufletul.

Aproape toți s-au simțit rupți de Dumnezeu și de viața lor spirituală. Mergeau în contra valorilor și credinței care le-au definit mereu viața. S-au simțit și mai rupți de lumea bărbaților.

Din nefericire, mulți au găsit mult mai puțină vindecare, acceptare și iubire necondiționată printre homosexuali decât își imaginau. O experiență comună lor a fost descoperirea lumii homosexualilor ca un loc marcat de promiscuitate, dorință, obsesie după tinerețe și aspect fizic, dependență de sex, alcool și droguri. Au găsit acolo judecare, micime, întuneric spiritual și faliment personal. Au existat și momente pozitive, dar în cea mai mare parte a timpului toate acestea doar au adâncit golul emoțional și spiritual dinăuntru.

Rușine, auto-ridiculizare și ură de sine

Pentru cei care "au sărit gardul" și au încercat să se afirme ca homosexuali, această experiență a ușurat enorm rușinea, auto-ridiculizarea și ura de sine care i-a marcat mult timp. Într-adevăr, degajarea acestor emoții distructive a fost parte din vindecarea lor. Până atunci, aceste emoții îi ținuseră legați și obstrucționaseră adevărata schimbare. Au constatat însă că este contra-productiv să îmbrățișeze un stil de viață homosexual în încercarea de a se elibera de rușine și ură, pentru că aceasta însemna suprimarea conștiinței și abandonarea propriilor valori. Au constatat în cele din urmă că este mult mai vindecător și eliberator să "sară gardul" ca bărbați care își reclamă în mod curajos identitatea masculină înnăscută, relațiile sănătoase cu alți bărbați și legătura spirituală cu Dumnezeu.

Izolare și secretizare

Atât timp cât păstrezi ascuns "micul tău secret" și încerci să-l rezolvi în izolare, nu prea faci mari progrese. Problemele care-i implică și pe alții nu se rezolvă în izolare, fără relații. Teama de a te încrede în alții nu poate fi depășită fără a-ți asuma riscuri.

Într-adevăr, cei care au învins homosexualitatea au descoperit că ceea ce căutau cel mai mult - relații autentice cu bărbații - era și ceea ce îi speria cel mai mult. Intimitatea emoțională li se părea mult mai riscantă decât cea sexuală. Au recurs la dorință și sex pentru a-și crea iluzia de intimitate, fără a trebui astfel să-și asume riscul deschiderii inimii față de un alt bărbat, în special față de unul heterosexual.

Încercarea de a forța atracția față de sexul opus

Unul dintre cele mai proaste sfaturi, deși bine intenționat, pentru rezolvarea sentimentelor homosexuale este acela de a-ți da întâlnire cu femei sau a privi pornografie feminină pentru a-ți stârni interesul. Homosexualii le iubesc pe femei - ca pe surori. Se identifică cu ele - prea mult.

Problema nu este legată de femei și nu aici trebuie căutată o soluție. Problema este cu bărbații heterosexuali și cu masculinitatea, precum și cu propria masculinitate. Homosexualul are nevoie să petreacă mai mult timp cu bărbații heterosexuali, nu cu femeile. Înainte de a se ocupa de atracția față de o femeie, homosexualul trebuie să se simtă bărbat. El are nevoie să se întemeieze mai ferm în identitatea sa masculină și în raport cu lumea bărbaților. El trebuie să-și depășească "heterofobia" față de bărbați.

Așa începe vindecarea.

Sursa: www.peoplecanchange.com

pagină sus