ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

NOUA TOLERANȚĂ

 

Cândva, toleranța era definită ca fiind recunoașterea și respectarea credințelor și practicilor celorlalți, chiar fără a le împărtăși. Toleranța implica deseori suportarea cuiva sau a ceva care era displăcut.

Iată că definiția de astăzi a toleranței este foarte diferită. Acum, o persoană "tolerantă" vede toate valorile, credințele, stilurile de viață sau pretențiile de adevăr ca fiind egale. Această mutație de limbaj este descrisă elocvent de Josh McDowell și Bob Hostetler în cartea The New Tolerance.

Acolo unde domnește această nouă toleranță, nu poate exista nici o ierarhie a adevărului și nici standarde pentru a discerne între mai multe pretenții de adevăr. Poziția fiecăruia trebuie apreciată și considerată la fel de valabilă. Aceasta pentru că noua toleranță consideră toate pretențiile de adevăr ca fiind simple opinii - nu absoluturi care transcend timpul și culturile, ci idei create și condiționate cultural.

După acest standard nou, orice sistem de credințe care pretinde a fi transcendent și absolut - emițând pretenții de adevăr care nu sunt calificate ca relative din punct de vedere al timpului, locului și persoanei - este considerat "intolerant". Într-o societate care relativizează absolutul și respinge existența unei legi naturale înscrise în inima omului sau existența unei naturi umane intrinseci, nu poate exista decât o singură virtute universală - toleranța - și aceasta implementată cu o fervoare demnă de o religie.

Această situație pare a fi o reminiscență a limbii "noi" din cartea lui George Orwell, 1984. Printre alte tactici orwelliene aplicate astăzi avem și etichetarea oricărui dezacord sau obiecții ca "fobie" - vezi "homofobie".

Profesorul de filosofie J. Budziszewski a făcut unele observații interesante privind virtutea toleranței. Adevărata toleranță implică o apreciere corectă a situațiilor când este cazul să acceptăm lucruri pe care le dezaprobăm. Totuși, după noua definiție distorsionată, toleranța implică altceva decât o apreciere sănătoasă - ea implică "neutralitate", ceea ce înseamnă suspendarea oricărei judecăți. Conform cărții din 1999 a dr. Budziszewski - The Revenge of Conscience (Răzbunarea conștiinței) - neutrul trebuie să folosească unul dintre cele trei sofisme:

    1. Sofismul cantitativ: "Cu cât poți tolera mai multe idei și comportamente, cu atât ești mai tolerant."

    2. Sofismul sceptic: Cea mai bună bază pentru toleranță este să eviți a avea convingeri ferme despre un subiect; astfel, "cu cât te îndoiești de mai multe, cu atât ești mai tolerant."

    3. Sofismul apologetic: Dacă nu poți să nu ai convingeri ferme, atunci cel mai tolerant lucru de făcut este "să-ți păstrezi convingerile pentru tine". Nu trebuie să le discuți cu alții și nici să nu acționezi în virtutea lor.

Însă "neutralitatea", remarcă dr. Budziszewski, nu este niciodată practicată consecvent. Ea este mai degrabă folosită ca o armă pentru demoralizarea oponenților. "Și cel care este neutru are propriile convingeri", arată el. Acestea sunt convingeri privind lucrurile despre care neutrul crede că trebuie tolerate - de exemplu, comportamentul sexual aberant.

Chiar și ACLU (American Civil Liberties Union - Uniunea Americană pentru Libertăți Civile), chipurile un apărător al tuturor libertăților civile, susține anumite tipuri de drepturi și ascunde cauze negative - cum ar fi dorința de a trece de la homosexualitate la heterosexualitate - redefinindu-le ca "prejudecăți".

Însă adevărata toleranță, afirmă dr. Budziszewski, nu poate să însemne să acceptăm orice comportament. Nu înseamnă a accepta afirmații false într-o dezbatere sau să acceptăm violul; nu înseamnă a fi neutri față de orice lucru, pentru că "nu există loc neutru în univers". În schimb, adevărata toleranță înseamnă să decidem să acceptăm anumite lucruri rele de dragul unui bine superior. Nu putem însă să evităm să luăm decizii despre esența acelor lucruri rele sau bine.

Sursa: www.narth.org

pagină sus