Într-un studiu realizat de Seutter & Rovers şi publicat în anul 2004 în Canada, autorii au anunţat că cei 24 de respondenţi care s-au identificat drept homosexuali aveau un nivel de apropiere de tatăl lor semnificativ mai scăzut comparativ cu cei 130 de respondenţi heterosexuali.

Studiul nu a constatat diferenţe semnificative între cele două grupuri în ceea ce priveşte 1) apropierea de mamă; 2) o anumită inhibiţie în relaţia cu tatăl; sau 3) inhibiţie în relaţia cu mama, deşi la acest ultim aspect au existat anumite diferenţe, în sensul că respondenţii homosexuali au declarat o intimidare mai mare faţă de mamă.

Seutter şi Rovers au făcut câteva comentarii privind rezultatele obţinute. Deşi susţin o perspectivă multi-factorială, interacţionistă în ceea ce priveşte cauza atracţiilor homosexuale, autorii arată că:

"Aceste constatări pot fi văzute ca fiind compatibile cu ipoteza unităţii tată-fiu ca bază pentru analiza homosexualităţii. Aceste rezultate sunt conforme şi cu teoria familiei de origine, care pune accent pe importanta relaţiei copil-părinte, cum este relaţia (sau lipsa relaţiei) unui băiat cu tatăl lui...

"Ideea este aceea că relaţia tată-fiu este un subiect esenţial de cercetare terapeutică, iar terapeuţilor le pot scăpa elemente fundamentale în caz că evită să abordeze acest domeniu." (pag. 46-47)

Autorii studiului atrag atenţia că rezultatele lor nu trebuie interpretate ca un indiciu irevocabil că abordarea problematicii tată-fiu la un pacient homosexual ar influenţa atracţiile homosexuale ale clientului.

În continuare, autorii arată că constatările lor sugerează importanta unui terapeut bărbat în relaţia cu un client-bărbat homosexual care prezintă aspecte emoţionale deficitare faţă de tatăl său.

Bibliografie

Seutter, R. A., & Rovers, M. (2004). Emotionally absent fathers: Furthering the understanding of homosexuality. Journal of Psychology and Theology, 32, 43-49.

Sursa: www.narth.org