ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

RELAȚIA TATĂ-FIU ȘI ORIENTAREA HOMOSEXUALĂ

Recenzie realizată de dr. Christopher Rosik asupra unui studiu privind factorii de dezvoltare

 

Prezentare

Un studiu recent realizat de doi psihiatri taiwanezi, For-Wey Lung și Bih-Ching Shu (2007) a examinat rolul relațiilor cu părinții în problemele de adaptare ale homosexualilor. Autorii au studiat trei grupuri constituite din militari în termen: 51 de homosexuali diagnosticați cu tulburări de adaptare, 100 de heterosexuali cu probleme de adaptare și 124 de bărbați de control. Participanții au parcurs versiunile chineze ale Parental Bonding Instrument (PBI) și Chestionarului de Personalitate Eysenck, precum și Chestionarul de Sănătate folosit în China. PBI furnizează un raport asupra comportamentului părinților față de respondenți în primii 16 ani de viată. S-a folosit analiza unidirecțională a variației (one-way analysis of variance, ANOVA) pentru a compara diferentele dintre grupuri. Regresia logistică, analiza căii și modelarea cu ecuații structurale (SEM) au fost folosite pentru identificarea celui mai bun model pentru estimarea relațiilor variabile în interiorul comparațiilor diadice între grupuri.

Trebuie menționate câteva constatări. Modelul care îi corela pe homosexualii cu tulburări de adaptare cu grupul de control a explicat 62% din variația diferentelor între cele două grupuri. Autorii au declarat că "indivizii cu părinți distanți sau cu o mamă exagerat de protectoare tind să ajungă la homosexualitate mai ușor decât cei fără părinți distanți sau fără o mamă foarte protectoare" (pag. 23). Mai mult, "indivizii cu un tată exagerat de protector tind să ajungă la homosexualitate mai ușor decât cei fără un tată exagerat de protector" (pag. 23). Potrivit analizei PBI, un părinte foarte protector este acela care exercită un control exagerat asupra copilului, pe când un părinte distant este un părinte rece. În final, autorii au arătat că homosexualii din grupul de studiu prezentau o incidență nevrotică mai mare.

Deloc surprinzător, modelul care integra cel mai bine asocierile între homosexualii cu probleme de adaptare și heterosexualii cu probleme de adaptare explica numai 27% din variația diferentelor, cu mult mai puțin decât între homosexuali și grupul de control. Totuși, constatările au indicat că "indivizii cu un tată exagerat de protector sau cu părinți distanți au o tendință mai mare de a ajunge la homosexualitate decât cei ce ajung la probleme de adaptare" (pag. 23). Autorii au afirmat că "protecția paternală și cea maternală au părut a constitui principalii factori de vulnerabilitate în formarea atracțiilor homosexuale" (pag. 25).

Lung și Shu și-au prezentat rezultatele astfel:

În concluzie, studiul acesta demonstrează formarea atracțiilor sexuale în perioada de început a copilăriei. Atașamentul paternal și caracteristicile introvertite și nevrotice constituie factori majori de influentă în formarea homosexualității. În particular, relația tată-fiu joacă un important rol în formarea bărbatului homosexual (pag. 25).

Comentariu

Am fost destul de surprins să găsesc acest studiu publicat în cunoscuta revistă Comprehensive Psychiatry. Subiectul este foarte politizat în psihiatria și psihologia occidentală. În plus, studiul prezintă câteva limitări importante care reduc din greutatea concluziilor cu privire la factorii care contribuie la formarea homosexualității. Cea mai importantă limitare este faptul că datele transversale nu permit formularea unor concluzii despre cauzalitatea dintre relațiile cu părinții și homosexualitate. În această privință, autorii par uneori să își supraevalueze cazul atunci când vorbesc în termeni de "cauză" și "efect", ceea ce este foarte diferit de terminologia corespunzătoare a "predicției".

De asemenea, nu este clar de ce autorii au ales să-și definească grupul psihiatric după criteriile tulburărilor de adaptare, deși bănuiesc că a fost o chestiune de conveniență și de incidență mai mare. Nu este greu să ne imaginăm și alte tulburări care ar fi putut fi analizate la grupuri de comparație și mai interesante (de ex., depresie, anxietate generalizată sau tulburări de personalitate). Autorii nu specifică cum și-au identificat subiecții homosexuali (de ex., după comportament, sentimente sau declarații proprii), ceea ce ar fi ajutat la plasarea constatărilor într-un cadru mai amplu. De exemplu, sentimentele pot constitui un criteriu general pentru identificarea homosexualității la respondenți, arătând că concluziile ar putea fi mai ferme în cazul folosirii unui parametru mai conservator (de ex., comportamentul homosexual). În final, deși autorii menționează că politica privind serviciul militar obligatoriu din Taiwan sugerează că eșantioanele lor sunt reprezentative pentru bărbații taiwanezi, această concluzie este limitată. Cu siguranță există anumite aspecte privind efectele de cohortă și procedura de eșantionare nespecificată. În cel mai bun caz, constatările pot fi generalizate numai pentru bărbații taiwanezi care își efectuează serviciul militar.

În ciuda acestor limitări, Lung și Shu contribuie la dezvoltarea cercetării privind factorii care contribuie la formarea homosexualității. Deși într-o manieră imperfectă, ei folosesc grupuri de control și comparație care le susțin concluziile și ajută la identificarea factorilor contribuitori dincolo de cei asociați cu un anumit tip de tulburare psihiatrică. Este îmbucurător să constatăm folosirea unor metode statistice mai noi și mai bune, așa cum este SEM, folosită în acest studiu într-o manieră la care cercetătorii din generațiile mei vechi numai visau.

Concluziile acestui studiu sunt de natură să încurajeze și sunt conforme cu cercetările anterioare privind relația tată-fiu ca factor important în formarea homosexualității masculine (vezi, de exemplu, Seutter & Rovers, 2004, și Wadler, 1998). Departe de a fi discreditată ca posibilă influentă etiologică în formarea homosexualității masculine, studiul lui Lung și Shu demonstrează importanta atașamentului paternal și trebuie să-i încurajeze pe cercetătorii sociali să abordeze această direcție cu o seriozitate reînnoită. Totuși, dat fiind faptul că climatul socio-politic actual din cadrul științelor sociale din Occident nu încurajează studiile de acest fel, putem beneficia din relaționarea și colaborarea cu cercetători din țări unde asemenea studii nu pun în pericol cariera profesională.

Bibliografie

Lung, F.W., & Shu, B. C. (2007). Father-son attachment and sexual partner orientation in Taiwan. Comprehensive Psychiatry, 48, 20-26.

Seutter, R. A., & Rovers, M. (2004). Emotionally absent fathers: Furthering the understanding of homosexuality. Journal of Psychology and Theology, 32, 43-49.

Wadler, P. D. (1998). Momma's boys and their daddies: The effects of father-son closeness on adult male homosexual relationships. Dissertation Abstracts International Section A: Humanities and Social Sciences, 59(2-A), Aug., pag. 0425.

Lectură recomandată: Un studiu susține teoria "tatălui absent" folosită în tratarea homosexualității

Sursa: www.narth.org

pagină sus