ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

STUDIUL UITAT DE MASS-MEDIA

Warren Throckmorton, PhD, și Gary Welton, PhD

 

Există vreo legătură între numărul de frați și orientarea homosexuală?

Da, dacă e să te iei după presa de duzină. Un studiu publicat în iunie 2006 de un psiholog canadian, Anthony Bogaert, sugera existenta unei legături - în cazul bărbaților, nu și al femeilor - între orientarea sexuală și numărul de frați biologici mai mari. Cu alte cuvinte, cu cât are cineva mai mulți frați mai mari, cu atât are mai multe șanse să fie homosexual. Dr. Bogaert speculează o cauză prenatală, oarecum pentru că între frați trebuie să existe o legătură biologică. Pe de altă parte, orientarea sexuală nu poate fi prezisă pentru cei care care au crescut alături de frați adoptați sau vitregi. Dacă acest efect se dovedește a fi adevărat, atunci unii homosexuali își pot datora orientarea sexuală fraților lor mai mari, veniți pe lume înaintea lor.

Cu toate acestea, posibilul mecanism cauzal pentru acest "efect al ordinii nașterilor" (FBOE) este necunoscut. Dr. Bogaert prezintă în studiul său o teorie numită de el "răspuns imunitar matern". El face speculații că atunci când are o sarcină de sex masculin, organismul mamei identifică proteinele din celulele masculine ca fiind străine. Cu fiecare nou fiu, organismul ei își formează o imunitate tot mai puternică, generând anticorpi care îl îndreaptă cumva pe făt către o sexualitate homo. Deși nu există nici o dovadă pentru această teorie, agențiile de știri au validat deja teoria prin titluri cum ar fi "Orientarea sexuală a bărbaților este fixată înainte de naștere" (Reuters), "Bărbații cu frați mai mari au șanse mai mari să fie homosexuali" (AP) sau, și mai simplu, "Născut homosexual: Factorul Frate" (revista Time).

Cum a înțeles presa acest studiu? Demonstrează el că orientarea homosexuală este înnăscută?

Nu prea. Întâi de toate, în toate studiile în care s-a identificat un FBOE, relația se explică foarte puțin. O încercare de a evalua amplitudinea acestui efect estimează că aproximativ 14% dintre bărbații homosexuali din America de Nord, reprezentând cam 1 milion de persoane, și-ar putea datora orientarea sexuală acestui "efect al ordinii nașterilor". În cel mai bun caz, estimarea este foarte speculativă. În al doilea rând, studiul nu explică prea bine de ce ar fi homosexuali acești bărbați. Vorbind tehnic, studiul explică numai 1% din variația factorilor care ar putea conduce la homosexualitate. De exemplu, să ne imaginăm un bărbat fără pardesiu, stând afară în ploaie, cu un cub de gheată în mână. (Știrile ar putea suna așa: "Hipotermie cauzată de un cub de gheată".) Totuși, cubul de gheată explică numai o mică parte din înghețul suferit de om, un factor care face prea putină lumină în ansamblul tabloului. în contextul nostru, FBOE este un cub de gheată într-un tablou mai mare în care cineva poate deveni homosexual.

Dacă presa a acordat atâta atenție acestui "efect al ordinii nașterilor" care este relativ redus, câtă atenție ar trebui să acorde unui studiu mai mare, dar contradictoriu, care nu a identificat nici un efect prenatal sau genetic? Dacă credeți că cel puțin la fel de multă atenție, atunci nu înțelegeți ideea.

De fapt, nici nu e nevoie să ghicim. Un alt studiu, complet de ignorat de presă în 2002, aruncă îndoieli asupra acestui FBOE. Publicat în American Journal of Sociology, Peter Bearman (Columbia) și Hannah Brückner (Yale) au studiat factorii privind atracțiile față de același sex pe un grup de 20.745 de adolescenți. Spre deosebire de studiul lui Bogaert pe adulți, aici nu s-a identificat nici un FBOE. De fapt, Bearman și Brückner au identificat un singur factor în ceea ce privește rudele: bărbații cu o soră geamănă aveau de două ori mai multe șanse să aibă atracții homosexuale comparativ cu bărbații sau femeile fără frați gemeni. Într-o contradicție directă cu FBOE, Bearman și Brückner au constatat  că efectul fratelui de sex opus a fost eliminat de prezenta unui frate mai mare. Mai mult, ei nu au găsit nici o dovadă a vreunui efect genetic sau prenatal.

Bearman și Brückner au considerat că, în unele cazuri, prezenta unei sore gemene, dar fără nici un frate mai mare, ar putea determina o reducere a activităților specific masculine în cadrul familiei. Discutând rezultatele obținute, ei au afirmat: "Rezultatele noastre susțin ipoteza că o socializare mai puțin structurată după sexe, în copilărie și la începutul adolescentei, influențează atracțiile homosexuale de mai târziu". Ei au adăugat: "Dacă atracțiile față de același sex au o componentă genetică, aceasta este în mod considerabil surclasată de alți factori."

Câte ziare au menționat acest studiu? Nici unul. Potrivit dr. Bearman, studiul a fost complet ignorat de presă. Când i-am scris întrebându-l despre studiu, mi-a răspuns că sunt al doilea cercetător care îl contactează în această privință. Nu înțelegea de ce această atitudine, în afară de faptul că concluziile sale erau în contradicție cu cunoștințele presei de duzină.

Nu vreau să spun că biologia nu are nici un rol. Este posibil ca unii factori temperamentali să aibă un impact, într-o manieră probabil indirectă. Sunt importante atât programele de cercetare a naturii, cât și cele de cercetare a formării, dar, având în vedere rezultatele contradictorii, trebuie să fim gata să acceptăm studii suplimentare. Un lucru este sigur: sexualitatea este foarte complexă iar factorii ce țin de socializare nu pot fi ignorați. Însă acest lucru nu se poate afla din ziare.

O întrebare: de ce un studiu care identifică o legătură minoră, dar care face speculații despre efectele biologice, capătă atâta atenție din partea agențiilor de știri, în timp ce un alt studiu, care găsește și el o legătură minoră, dar fără nici o dovadă în privința efectelor biologice, este ignorat cu desăvârșire?

Răspunsul la această întrebare poate face el însuși un articol de ziar.

Sursa: www.drthrockmorton.com

pagină sus