ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

IMPORTANȚA STUDIILOR PE GEMENI

N. E. Whitehead, PhD

 

Un flux constant de articole din presă - câteva pe an - ne asigură că există o legătură între homosexualitate și caracteristicile biologice. Aceste articole vorbesc de gene, structură cerebrală, nivelul hormonilor din uter, caracteristici ale urechilor, stilul amprentelor, lungimi ale degetelor, abilități verbale, etc. Titlurile dau de înțeles că oamenii se nasc cu anumite tendințe care îi determină infailibil să fie homosexuali sau lesbiene, și că schimbarea orientării sexuale ar fi imposibilă.

Luate individual, aceste informații nu sunt foarte convingătoare, dar volumul lor mare sugerează că influența lor e copleșitoare sau, dacă nu, că știința urmează cât de curând să aducă noi dovezi. Acest lucru nu este adevărat și vom vedea pe baza studiului pe gemeni de ce nu e.

Studiile pe gemeni

Studiile pe gemeni în forma lor modernă investighează gemeni identici și biologici. Acest material se va referi numai la cei identici, suficienți pentru scopul expunerii.

Primele studii lucrau cu eșantioane nestandard, recrutate din asociațiile de homosexuali și lesbiene, și prin anunțuri. Studiile nu erau ferite de părtinire, ci depindeau de natura gemenilor care se ofereau voluntari, însă chiar și așa, dacă unul dintre gemeni era homosexual, celălalt geamăn era și el homosexual numai în aproximativ jumătate din cazuri.

Există însă și studii realizate mult mai bine, cu gemeni recrutați în alte scopuri; întrebarea privind orientarea sexuală era amestecată printre altele. Aceste studii indicau o rată de sub 50% a homosexualității duble (amândoi erau homosexuali). Există două asemenea studii principale (4,5), unul bazat pe un eșantion din statul Minnesota, altul pe un eșantion australian. Cel mai amplu este cel australian, realizat de Bailey, Martin și altii la Universitatea din Queensland. Folosind peste 14.000 de gemeni, s-a constatat că dacă unul era homosexual, în 38% din cazuri și celălalt era homosexual. Pentru lesbiene, concordanta a fost de 30%. Indiferent dacă concordanta a fost de 30% sau 50% (primele studii), toate arată clar că nu poate fi vorba de 100%.

Ideea principală este aceea că dacă unul dintre gemenii identici este homosexual, fratele lui identic nu este întotdeauna homosexual. În privința asta nu există dubii în comunitatea științifică.

Interpretare

Gemenii identici au genele identice. Dacă homosexualitatea ar fi o stare biologică produsă iminent de gene (cum este culoarea ochilor), atunci dacă unul dintre gemenii identici este homosexual, și celălalt frate ar trebui să fie homosexual în 100% din cazuri. Iată însă că celălalt geamăn este homosexual numai în 38% din cazuri. Genele sunt responsabile de o influență indirectă, dar per total ele nu îi forțează pe oameni să fie homosexuali. Această concluzie este bine știută în comunitatea internațională de vreo 60 de ani, dar nu este cunoscută publicului general. Din contră, publicul învață tot mai mult exact contrariul.

Gemenii identici beneficiază în esență de aceeași creștere. Să presupunem că homosexualitatea a rezultat din unele interacțiuni cu părinții, care i-au făcut pe copii să fie homosexuali. Atunci, dacă unul este homosexual, celălalt ar fi întotdeauna homosexual. Însă după cum am văzut mai sus, atunci când unul este homosexual, celălalt de obicei nu este. Factorii familiali pot avea o influență, dar nu îi obligă pe oameni să fie homosexuali.

Studiile cu gemeni sugerează că evenimentele unice pentru fiecare dintre cei doi gemeni - nici genetice și nici influențele familiale - sunt mai frecvente decât influențele genetice sau familiale. Mulți factori familiali individuali însă (cum ar fi un tată distant) sunt mai comuni decât factorii unici individuali. Evenimentele unice ar include seducția, abuzul sexual, raporturi sexuale ocazionale sau reacții la evenimente senzitive, în perioada tinereții. Fiecare are o cale unică proprie, care o urmează pe cea a teoreticienilor numai parțial!

O lumină cu totul aparte aruncă asupra acestor lucruri activitatea lui Bailey (7). Echipa lui i-a întrebat pe gemenii neconcordanți (unul era homosexual, celălalt nu) despre mediul lor familial timpuriu, și au constatat că același mediu familial era trăit sau perceput de către cei doi gemeni în maniere diferite. Aceste diferente au condus ulterior la homosexualitatea la unul dintre gemeni, dar nu și la celălalt.

Intensitatea influențelor

Într-un anumit punct, unii ne putem întreba - Cum stau lucrurile cu gemenii identici care erau homosexuali amândoi? E posibil ca genele să-i fi "făcut" așa?

Nu. Poate exista o influență puternică pentru unii, dar chiar și pentru aceia, ea nu este covârșitoare. Intensitatea influenței genetice asupra comportamentului este de 79% în cadrul unui grup de femei dependente de cocaină (8) și aproximativ același procent, sau chiar mai mare, e valabil și pentru ADHD (9). Pentru că aceste cifre nu sunt 100%, chiar și pentru dependenți sau cei cu puternice înclinații față de un anumit comportament, există loc pentru intervenții și modificări din exterior. Chiar dacă homosexualitatea creează aceeași dependentă ca și cocaine la câteva persoane, nu genele i-au făcut să fie așa.

Pentru perspectivă, este important să analizăm contribuțiile genetice la homosexualitate punând o întrebare - o fată este determinată genetic să rămână însărcinată la vârsta de 15 ani? Genele ei îi pot conferi anumite caracteristici fizice care i-ar atrage pe băieți - dar dacă ea va rămâne însărcinată depinde foarte mult de comunitatea ei - este o persoană religioasă strictă sau o libertină, folosește contraceptive, părinții lipsesc seara de acasă, etc.

Astfel, influența genelor este foarte indirectă. Putem vedea aceasta raționând mai departe - dacă ea s-ar afla la izolare toată viata, ar putea-o face genele să rămână gravidă? Sigur că nu! O anumită influență din partea mediului (în acest caz, un băiat) este esențială! Efectele genelor asupra comportamentului sunt foarte indirecte pentru că genele produc proteine, nu preferințe.

Rezultatele studiilor pe gemeni sunt importante pentru înțelegerea influențelor biologice asupra homosexualității. Gemenii identici sunt concordanți numai pentru caracteristicile fizice cum ar fi culoarea pielii; altfel, ei nu vor urma nici genele părinților, nici admonestările părinților! Aici, homosexualitatea se dovedește a nu fi diferită de alte comportamente, cum ar fi violența, caracterul extrovertiți sau recurgerea la divorț. Toate aceste persoane pot fi influențate genetic, dar nu sunt obligate să facă aceasta.

Alte cercetări biologice

Vor găsi cercetările ulterioare influențe biologice covârșitoare care să genereze homosexualitatea, sau puse cap la cap toate aceste influențe biologice, vor fi ele covârșitoare? Nu. Studiile pe gemeni dovedesc că cercetările viitoare nu vor descoperi niciodată factori biologici covârșitori care să oblige la homosexualitate.

Alte cercetări psihologice

Aceeași concluzie aici. Există multe influențe ale felului în care ești crescut - și multe probabil încă nu le-am descoperit - dar oricât de multe vom descoperi, întotdeauna va fi adevărat (pentru că studiile pe gemeni ne spun aceasta) că influențele familiale nu îi obligă pe copii să fie homosexuali.

Neconformitatea sexuală în copilărie (în esență o timiditate puternică, nu o tulburare de identitate de gen) este cea mai puternică influență asociată până acum cu homosexualitatea adultă, însă chiar și acest factor nu obligă. 75% dintr-un eșantion de băieți extrem de efeminați au devenit homosexuali la maturitate (10). Trebuie să ținem cont însă că ei erau atât de efeminați, încât părinții lor, îngrijorați, îi și duseseră la doctor. Numai un mic procent de băieți efeminați din populație devin homosexuali la maturitate (11). Aceasta este și mai adevărat în cazul altor factori care au fost studiați și comentați în presă, și ne conduce la o altă importantă regulă a degetului mare: "Numai o mică minoritate dintre cei expuși la acești factori de predispunere ajung homosexuali."

Aceasta poate fi o surpriză pentru unii medici, care e posibil să fi constatat procente ridicate de efeminare, de masculinizare sau deficite parentale la clienții lor. Acela este însă un eșantion clinic - în lumea de zi cu zi, studiile arată că numai o mică parte dintre cei cu relații defectuoase cu părinții ajung homosexuali. Din varii motive, acei factori au deveni foarte influenți în viata acelor clienți și ei trebuie analizați cu toată seriozitatea; însă pentru că sunt factori minori în ansamblul populației, cercetătorii nu trebuie să pună pe toată lumea în aceeași categorie. Ei trebuie să fie deschiși la orice factor neobișnuit care a fost important pentru un anumit client.

Adevărul științific este că genele nu ne forțează să facem nimic. Putem însă spori sau diminua tendințele genetice. Le putem hrăni sau diminua. Dacă însă alimentăm aceste tendințe genetice de o mie de ori (chiar și numai prin fantasme homosexuale), mai este oare surprinzător că e greu să te schimbi? La fel, avem o tendință genetică de a mânca, dar putem augmenta această tendință și ajungem să mâncăm prea mult, doar pentru plăcerea de a mânca. Dacă repetăm aceasta suficient de frecvent, nu numai că alimentăm o tendință genetică către supraponderalitate, dar vom constata și că a "subția" această deprindere ia mult timp!

În concluzie:

1. Nici un om de știință nu crede că genele în sine ne condamnă să ne purtăm într-un anumit fel. Genele creează o tendință, nu o tiranie.

2. Studiile pe gemeni identici arată că nici factorii genetici, nici cei familiali  nu sunt covârșitori.

3. Concluzia 2 nu va fi modificată de nici o cercetare viitoare.

4. Putem spori sau diminua influențele genetice sau familiale.

5. Schimbarea este posibilă.

 

Bibliografie

1. Whitehead, NE; Whitehead,BK (1999): My Genes Made Me Do It! Huntington House, Layfayette, Louisiana. Vezi și www.mygenes.co.nz.

2. Bailey, JM; Pillard,RC (1991): A genetic study of male sexual orientation. Arch. Gen. Psychiatry 48, 1089-1096.

3. Bailey, JM; Pillard,RC; Neale,MC; Agyei,Y (1993): Heritable factors influence sexual orientation in women. Arch. Gen. Psychiatry 50, 217-223.

4. Hershberger, SL (1997): A twin registry study of male and female sexual orientation. J. of Sex Research 34, 212-222.

5. Bailey, JM; Dunne,MP; Martin,NG (2000): Genetic and Environmental influences on sexual orientation and its correlates in an Australian twin sample. J. Pers. Social Psychology 78, 524-536.

6. West, DJ (1977): Homosexuality Reexamined. 4th ed. Duckworth, London.

7. Bailey, NM; Pillard,RC (1995): Genetics of human sexual orientation. Ann. Rev. Sex Research 6, 126-150.

8. Kendler, KS; Prescott,CA (1998): Cocaine use, abuse and dependence in a population-based sample of female twins. Brit. J. Psychiatry 173, 345-350.

9. Rhee, SH; Waldman,ID; Hay,DA; Levy,F (1999): Sex differences in genetic and environmental influences on DSM-III-R attention-deficit/hyperactivity disorder. J. Abnorm. Psychology 108, 24-41.

10. Green, R (1987). The "Sissy Boy Syndrome" and the Development of Homosexuality. Yale University Press, New Haven, Connecticut.

11. Bell, AP; Weinberg,MS; Hammersmith,SK (1981): Sexual Preference: Its Development In Men and Women. Indiana University Press, Bloomington, Indiana.

pagină sus