ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

STONEWALL ȘI ASOCIAȚIA AMERICANĂ DE PSIHIATRIE

Larry Houston

 

. Stonewall

„Pe scurt, mediul politic și cultural suferise o liberalizare care crease premizele pentru emergența unei mișcări homosexuale ample.” (Engel, The Unfinished Revolution: Social Movement Theory and the Gay and Lesbian Movement, pag. 38)

„În mod ironic, când a avut loc revolta, mulți oameni nu i-au observat semnificația. Privind în urmă însă, nimeni nu poate contesta că ceea ce a început ca o îmbrânceală la un bar din Greenwhich Village a devenit scânteia pentru o nouă mișcare pentru drepturile omului. Relatările detaliate despre Stonewall au căpătat alura unui mit, pe măsură ce tot mai mulți oameni au declarat că au fost acolo, de fapt cu mult peste capacitatea micului bar. În general, este acceptat faptul că un grup divers de patroni de baruri, conduși de niște travestiți care erau clienți constanți la Stonewall, au început să riposteze în timpul unei razii a poliției. Rezistența s-a transformat în revoltă și aceasta a durat câteva zile.” (Kranz & Cusick, Gay Rights: Revised Edition, pag. 35)

„Anii care au precedat evenimentul de la Stonewall au fost marcați de o ruptură față de atitudinile asimilaționiste ale homofililor docili din generația anterioară, în favoarea unora mai revoluționare ale celor care doreau o libertate sexuală mai mare.” (Archer, The End Gay, pag. 91)

„Dar în anii 1960 și 1970, mișcarea gay s-a rupt decisiv de retorica asimilaționistă din anii 1950, afirmând public, celebrând și chiar cultivând diferențele homosexuale.” (Chauncey, Why Marriage? The History Shaping Today’s Debate Over Gay Equality, pag. 29)

Un incident care a avut loc pe 12 iunie 1969 în New York City, într-un bar pentru homosexuali, Stonewall Inn, a avut o mare semnificație socială și culturală în formarea conceptului de „homosexual modern” care avea să fie adoptat în curând ca „identitate gay”. A fost un gest de rezistență, o revoltă a unor travestiți care jeleau moartea lui Judy Garland. Erau un grup de bărbați efeminați, îmbrăcați în haine femeiești, împotrivindu-se autorității poliției în timpul unei razii la un bar pentru homosexuali. Ceea ce a început ca o razie obișnuită a poliției, motivată de un caz de mită, s-a transformat în ceva foarte diferit. Acest incident e deseori pus în legătură cu începutul „mișcării de emancipare a homosexualilor”. Trebuie menționat că acolo s-a aflat doar un grup marginal de homosexuali, care au opus rezistență, nu indivizi reprezentativi ai homosexualilor în general.

“Stonewall a fost un act de rezistență față de autoritatea poliției, din partea unor travestiți de diferite origini, adunați cu ocazia morții lui Judy Garland, mult apreciată de homosexuali. Deci, Stonewall a avut o semnificație culturală dincolo de cea politică: a fost o insurecție păgână din partea preoților travestiți și renăscuți ai lui Cibele.” (Paglia, Vamps and Tramps, pag. 67)

„În anii 1970, emanciparea homosexualilor era numele principalei provocări teoretice la adresa asimilării, dar și a minoritizării. Primii activiști și autori arătau că emanciparea homosexualilor poate transforma toate relațiile sexuale și de gen; se exprimau împotriva căsătoriei și a monogamiei și împotriva structurilor familiale existente (Altman 1981; Jay și Young 1972).” (Phelan, Sexual Strangers: Gays, Lesbians, and Dilemmas of Citizenship, pag. 108-109)

„Emanciparea homosexualilor a evoluat cumva către dreptul de a se simți bine – de a merge în baruri și discoteci, de a consuma droguri și de a face sex frecvent și impersonal.” (Clendinen and Nagourney, Out for Good: The Struggle to Build a Gay Rights Movement in America, pag. 445)

. Asociația Americană de Psihiatrie

Un alt eveniment de importanță istorică în evoluția conceptului de „homosexual modern” a avut loc la începutul anilor 1970. E vorba de decizia din 1973 a APA, Asociația Americană de Psihiatrie, de a scoate homosexualitatea din lista tulburărilor sexuale din Manualul de Diagnostic și Statistică. Activiștii homosexuali recunosc că știința a fost astfel deturnată în scopuri politice.

„Desigur, pentru a orchestra acest contraatac, homosexualii și lesbienele trebuie să conteste autoritatea cercetătorilor și tocmai asta au făcut activiștii lor atunci când au lansat campania pentru eliminarea homosexualității din lista APA a bolilor mintale. De fapt, acei activiști declarau că homosexualitatea nu este o boală, ci opțiunea pentru un stil de viață. Deși acel argument a avut succes la începutul anilor 1970, mediul politic s-a schimbat în așa măsură că activiștii homosexuali nu mai vor să spună că homosexualitatea este o alegere, ci o caracteristică înnăscută, iar retorica despre gena gay a contribuit la acest efort.” (Brookey, Reinventing the Male Homosexual: The Rhetoric and Power of the Gay Gene, pag. 43)

„În 1973, cu un vot de 5.854 la 3.810, homosexualitatea a fost eliminată din Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM) al Asociației Americane de Psihiatrie (Bayer 1981).” (Donohue and Caselles, “Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 66, Wright, and Cummings. Destructive Trends in Mental Health The Well-Intentioned Path to Harm, editori Wright and Cummings)

„Decizia Asociației Americane de Psihiatrie de a elimina homosexualitatea din lista oficială de tulburări sexuale, în 1973, nu a fost nicidecum o decizie bazată pe știință. A fost un răspuns la o campanie politică alimentată de ideea că includerea inițială ca boală a fost expresia unei definiții politico-medicale opresive a homosexualității ca problemă.” (Weeks, Jeffery. Sexuality and Its Discontents Meanings, Myths and Modern Sexualities, pag. 213)

„Probabil cel mai mare succes politic de la începutul anilor 1970 a fost decizia Asociației Americane de Psihiatrie din 1973-74 de a scoate homosexualitatea din lista bolilor mintale din Manualul lor de Diagnostic și Statistică. Această decizie nu s-a luat pentru că un grup de doctori și-ar fi schimbat brusc opinia, ci a fost urmarea unei campanii agresive și susținute din partea activiștilor homosexuali și lesbiene.” (Rimmerman, From Identity to Politics: The Lesbian and Gay Movements in the United States, pag. 85-86)

„Scriind despre decizia din 1973 și disputa din jurul ei, Bayer (1981) a confirmat ideea că aceste schimbări ar fi fost bazate pe factori politici și nu științifici. Bayer afirmă că revizia a reprezentat cedarea APA în fața presiunilor politice și sociale și nu s-a bazat pe date sau teorii științifice noi privind sexualitatea umană.” (Donohue and Caselles, “Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 66 Wright and Cummings. Destructive Trends in Mental Health The Well-Intentioned Path to Harm, editori Wright și Cummings)

„Însuși procesul APA de evaluare medicală la care se ajunsese prin metoda parlamentară mai degrabă crea decât rezolva probleme. Mulți membri au simțit că reprezentanții, acționând împotriva informațiilor de diagnostic, răspunseseră unor intense presiuni propagandistice din partea organizațiilor homofile militante. “Politic, am spus că homosexualitatea nu e o boală”, a admis un psihiatru, “dar în particular majoritatea dintre noi consideram că este.” (Kronemeyer, Overcoming Homosexuality, pag. 5)

Declasificarea homosexualității ca boală sexuală a fost rezultatul unei campanii socio-politice de trei ani din partea activiștilor homosexuali, a psihiatrilor pro-homosexualitate și a psihiatrilor homosexuali, iar nu rezultatul unor studii științifice valabile. Activitățile au fost de fapt niște agitații publice, proteste și presiuni social-politice din partea psihiatrilor homosexuali și a altora din afara APA asupra APA. Acțiunea de eliminare a homosexualității s-a derulat cu o asemenea viteză încât au fost scurt-circuitate canalele normale pentru analiza problemei. Această acțiune întreprinsă de APA a avut consecințe dramatice asupra vieții psihosexuale, după cum afirmă Charles Socarides într-un articol publicat în 'The Journal of Psychohistory, “Sexual Politics and Scientific Logic: The Issue of Homosexuality.” Socarides declară că eliminarea homosexualității din Manualul de Diagnostic și Statistică a fost un pas fals cu următoarele rezultate.

„Aceasta a condus la aprobarea deplină a homosexualității și la încurajarea unei aberații, din partea unora care ar fi trebuit să știe mai bine atât implicațiile științific, cât și cele sociale ale acelei modificări.” (Socarides, Charles W. “Sexual Politics and Scientific Logic: The Issue of Homosexuality,” pag. 320-321)

În acest articol, el descrie o mișcare în cadrul Asociației Americane de Psihiatrie, prin care activismul social-politic a condus la radicalizarea în două etape a principalului pilon al vieții psihosociale. Prima fază a fost erodarea heterosexualității ca model sexual unic acceptabil în societate. Apoi, în faza a doua, a fost ridicarea homosexualității la nivelul de stil de viață alternativ. Ca urmare, homosexualitatea a devenit o instituție psihosocială acceptabilă, alături de heterosexualitate, ca normă prevalentă a comportamentului sexual.

„În esență, această mișcare din partea Asociației Americane de Psihiatrie a generat ceva ce orice altă societate, cu rare excepții, ar fi evitat să facă, anume revizuirea codului fundamental și a conceptului de viață și biologie: bărbații și femeile se însoțesc, în mod normal, cu persoane de sex opus și nu unii cu alții.” (Socarides, Charles W. “Sexual Politics and Scientific Logic: The Issue of Homosexuality,” pag. 321)

Deturnarea științei la nivel APA de către cei ce promovau homosexualitatea a luat acum o turnură foarte interesantă. La treizeci de ani de la acea decizie, doctorul Robert Spitzer, care a avut un rol major în eliminarea homosexualității din lista bolilor mintale din Manualul de Diagnostic și Statistică, în anul 1973, are acum de-a face cu supărarea celorlalți. Prima oară i-a nemulțumit pe cei ce se opuneau normalizării homosexualității. Acum, după publicarea rezultatelor unui studiu care arată că unii oameni își pot schimba orientarea sexuală de la homosexualitate la heterosexualitate, i-a nemulțumit pe suporterii homosexualității. Studiul doctorului Spitzer și comentariile colegilor au apărut în numărul din octombrie 2003 al revistei “Archives of Sexual Behavior.”

„O paralelă personal㠖 nemulțumirea la adresa mea, din cauza acestui studiu, îmi amintește de o reacție similară față de mine în timpul participării mele la eliminarea diagnosticului homosexualității din DSM-II în 1973.” (Spitzer, “Reply: Study Results Should Not be Dismissed and Justify Further Research on the Efficacy of Sexual Reorientation Therapy”, pag. 472)

Bibliografie

Archer, Bert. The End of Gay (and the death of heterosexuality). Thunder’s Mouth Press. New York, 2002.

Bayer, Ronald. Homosexuality and the American Psychiatry: The Politics of Diagnosis. Basic Books. New York, 1981.

Brookey, Robert Alan. Reinventing the Male Homosexual: The Rhetoric and Power of the Gay Gene. Indiana University Press. Bloomington & Indianapolis, 2002.

Chauncey, George. Why Marriage? The History Shaping Today’s Debate Over Gay Equality. Basic Books/Perseus Books Group. New York, 2004.

Clendinen, Dudley and Adam Nagourne. Out for Good: The Struggle to Build a Gay Rights Movement in America. Simon and Schuster. New York, 1990.

Engel, Stephen M. The Unfinished Revolution: Social Movement Theory and the Gay and Lesbian Movement. Cambridge University Press. Cambridge, UK, 2001.

Konemeyer, Robert. Overcoming Homosexuality. Macmillan. New York, 1980.

Kranz, Rachel and Tim Cusick. Gay Right: Revised Edition. Facts on File, Inc. New York, 2005.

Paigila, Camille. Vamps & Tramps. Vintage Books. New York, 1994. Phelan, Shane. Sexual Strangers: Gays, Lesbians, and Dilemmas of Citizenship. Temple University Press. Philadelphia, 2001.

Rimmerman, Craig A. From Identity to Politics: The Lesbian and Gay Movements in the United States. Temple University Press. Philadelphia, 2002.

Socarides, Charles W. “Sexual Politics and Scientific Logic: The Issue of Homosexuality.” The Journal of Psychohistory Winter 1992, 19 (3), 307-329.

Spitzer, M.D., Robert L. “Reply: Study Results Should Not be Dismissed and Justify Further Research on the Efficacy of Sexual Reorientation Therapy.” Archives of Sexual Behavior October 2003, Vol. 32, No. 5, 469-472.

Weeks, Jeffery. Sexuality and Its Discontents Meanings, Myths and Modern Sexualities. Routledge and Kegan Paul, London, 1988.

Wright, Rogers H. and Nicolas A. Cummings. Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm. Routledge Taylor & Francis Group. New York and Hove, 2005.

Sursa: www.banap.net

Salvează ca PDF

pagină sus