ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

DE CE SĂ VORBIM DESPRE SORDIDUL HOMOSEXUALITĂȚII?

Dr. Joseph Nicolosi

 

Statisticile arată că homosexualitatea este deseori legată de abuzul de substanțe, promiscuitate și practici sexuale nesigure. Unii homosexuali se implică în sadomasochism, sex în băile publice și sex în grup.

Mulți oameni, homosexuali și heterosexuali, devin curioși față de această parte întunecată a vieții și gustă din ea. Ajung însă repede să respingă aceste lucruri ca degradante și distructive pentru integritatea lor ca ființe umane. Totuși, de ce continuă aceste lucruri să fie des întâlnite în comunitatea homosexualilor?

Acest fenomen nu se limitează la o minoritate dintre homosexuali. Chiar Andrew Sullivan, un catolic cunoscut pentru conservatorismul său în lumea homosexualilor, apără "frumusețea, misterul și spiritualitatea sexului, chiar a sexului cu necunoscuți" în cartea sa Love Undetectable.

Într-un discurs ținut în fața unor studenți, pastorul homosexual Mel White a afirmat că el nu se luptă cu pornografia, ci o folosește. Acest pastor conduce o asociație de homosexuali care încearcă să facă presiuni asupra diferitelor grupuri religioase pentru a accepta căsătoriile între homosexuali.

Scriitorii homosexuali Gabriel Rotello și Michelangelo Signorile sunt amândoi conservatori în sensul că se pronunță public împotriva sexul iresponsabil și a bolilor cu transmitere sexuală, atrăgându-și critici din partea aripii mai radicale a asociațiilor de homosexuali.

Totuși, când Signorile vorbește despre "atmosfera impersonală" a sexului în parcuri și băi, el are grijă să afirmă că el nu va judeca niciodată acest lucru:

"Nu e nimic rău din punct de vedere moral la asta - spun asta de pe poziția cuiva care a savurat sexul în public, din adolescentă și până la maturitate." (1)

În mod similar, Gabriel Rotello afirmă că a fost criticat pentru rolul său de "cruciat moralist" împotriva sexului iresponsabil. El explică însă:

"Vreau să spun că nu am nici o obiecție morală la adresa promiscuității, dacă aceasta nu duce la epidemii de boli fatale. M-am distrat în anii '70 și nu cred că ceea ce se petrece în băile publice e rău din punct de vedere moral. Cred că pentru mulți oameni promiscuitatea poate fi savuroasă, eliberatoare și distractivă." (2)

O privire mai îndeaproape

Atunci când descriem latura întunecată a "comunității" homosexualilor, scopul este acela de a identifica și înțelege un model psihologic.

Mulți psihologi se contrazic atunci când este vorba de identificarea unui model sau de atribuirea unei semnificații acestui radicalism sexual.

Într-adevăr, în general limbajul psihologilor din Occident a fost "curățat" de orice apreciere care ar putea explica sensul și semnificația unui anumit comportament. Dicționarul de Psihologie din 1975 afirma că "fetișismul, homosexualitatea, exhibiționismul, sadismul și masochismul sunt cele mai frecvente tipuri de perversiune." Astăzi, după 25 de ani, pentru aceste manifestări nu se mai folosește cuvântul "perversiune"; ele au devenit "deviații" sau "variații."

Deficitele emoționale devin fixații sexuale

Pentru că homosexualitatea are la bază anumite deficite, partea întunecată a vieții homosexuale - caracterizată prin dependente și fixații sexuale - continuă să iasă la suprafață, în ciuda eforturilor publice de a o ascunde.

Culture Facts, o publicație online a Family Research Council, a descris recent o "paradă" a homosexualilor care ilustrează acest paradox. Parada a fost sponsorizată de Human Rights Campaign (HRC) și de National Gay and Lesbian Task Force  - două asociații dedicate promovării și normalizării homosexualității.

Evenimentul a inclus biciuiri în public, body piercing, sex public, sado-masochism și nuditate publică. Gheretele amplasate de-a lungul paradei vindeau abțibilduri cu inscripții gen "Dumnezeu se masturbează" și "Mă închin lui Satana," iar vânzătorii comercializau și zgarde cu ținte și bice din curele de piele (nu pentru câinii lor). Într-un loc de-a lungul rutei, un bărbat îmbrăcat în călugărită catolică era legat cu curele pe o cruce, având fesele dezgolite, iar privitorii erau invitați să-l biciuiască în schimbul unei donații de doi dolari.

Mai pot nega acei psihologi semnificația unor asemenea comportamente? Mai pot ei nega că asemenea lucruri spun ceva despre condiția de homosexual?

Și mai important: Cum pot unii psihologi să-i sfătuiască pe acei adolescenți cu o sexualitate confuză să se accepte pe sine ca homosexuali?

Bibliografie

(1) Nostalgia Trip, Michaelangelo Signorile, The Gay and Lesbian Review, Spring 1998, Volume Five, No. 2, p. 27.

(2) This is Sexual Ecology, Gabriel Rotello, The Gay and Lesbian Review, Spring 1998, Volume Five, No. 2, p. 24.

Sursa: www.narth.org

pagină sus