ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

SCHIMBAREA DE SEX, O SOLUȚIE?

Dale O'Leary

 

Ce răspuns ar trebui să le dea creștinii acelor persoane care cred că o operație de "schimbare a sexului" le-ar rezolva problema?

Învățătura creștină în această privință este clară. Este imposibil să schimbi sexul unei persoane. O intervenție chirurgicală care mutilează organele sexuale, tratamentele hormonale și chirurgia plastică nu schimbă sexul unei persoane.

Confuzia în domeniu a apărut anume pentru că lumea tinde să asculte orbește de anumiți cercetători, în special în acele domenii în care experiența personală este limitată. Astfel, atunci când doctorii, inclusiv cei de la prestigioasa Universitate Johns Hopkins, au promovat operațiile de "schimbare de sex" pentru niște bărbați care erau normali din punct de vedere fizic, dar care credeau că sunt femei "închise" în trupuri de bărbați și invers, atunci mulți au acceptat ideea că sexul unei persoane chiar se poate schimba.

Într-un articol apărut în First Things și numit "Sexul chirurgical", dr. Paul McHugh de la Universitatea Johns Hopkins prezintă istoria fenomenului de schimbare de sex. [1] De la început, McHugh are îndoieli. El a intervievat bărbați cărora chirurgii le-au creat corpuri feminine și a constatat că pretenția că ei ar fi acum femei e neconvingătoare:

Nici una dintre aceste întâlniri nu m-a convins. Subiecții mi-au apărut ca niște caricaturi de femei. Purtau tocuri înalte, machiaj abundent și haine stridente; îmi povesteau cum pot ei acum să dea curs acum înclinațiilor lor naturale spre pace, cămin și amabilitate - însă mâinile lor mari, mărul lui Ada proeminent și trăsăturile faciale făceau un contrast deosebit (și vor face și mai mult, pe măsură ce îmbătrânesc). Psihiatrii femei pe care le-am trimis să vorbească cu ei au văzut dincolo de deghizările și gesturile lor teatrale: "Fetele le cunosc pe fete," mi-a spus una, "iar ăla e un tip."

Când a devenit psihiatru-sef la Johns Hopkins, McHugh a decis să cerceteze ceea ce considera el a fi o deturnare a psihiatriei. A încurajata derularea unui studiu privind rezultatele acestor intervenții chirurgicale. Studiul a arătat că deși majoritatea clienților sunt mulțumiți de rezultate, rămâneau nerezolvate anumite probleme psihologice, care însoțiseră sentimentul lor că aparțineau sexului opus. Aveau aceleași probleme legate de relaționare, muncă și sentimente.

McHugh a concluzionat că "a efectua o modificare chirurgicală a corpului acestor persoane nefericite înseamnă a colabora cu o anumită problemă mintală, iar nu a o rezolva!" El a decis să suspende aceste practici la Johns Hopkins și a încercat să-i convingă și pe alții că aceste intervenții reprezintă o deturnare a psihiatriei și chirurgiei. Totuși, în ciuda dovezilor, susținerea pentru ideea operațiilor de schimbare de sex continuă să crească. De fapt, există unele articole care pun problema dacă e mai bine ca procesul de "schimbare de sex" să înceapă în adolescentă sau chiar mai devreme. [2]

McHugh a constat că cei care promovează aceste practici nu se conduc după dovezi empirice:

Te aștepți ca aceia care pretind că identitatea sexuală nu are baze biologice sau fizice să vină cu dovezi pentru a-i convinge pe alții. Am descoperit însă că există multe prejudecăți în sensul că natura este complet maleabilă.

Fără a dispune de o poziție fixă asupra ceea ce este dat ca natură umană, orice manipulare a acesteia poate fi susținută ca legitimă. O practică ce pare să le dea oamenilor ce vor se dovedește dificil de combătut doar pe baza experienței profesionale obișnuite. Chiar și testele controlate sau studiile de monitorizare menita a verifica dacă practica în sine nu e dăunătoare sunt deseori respinse." [3]

Fiecare celulă din organism conține cromozomi care îl identifică pe acel individ ca bărbat sau femeie . [4] Nu este doar o chestiune de organe genitale diferite. Înainte de nastere, hormonii prenatali formează creierul băieților altfel decât pe cel al fetelor. Chirurgia de mutilare și tratamentele hormonale pot crea un exterior masculin sau feminin, dar nu pot modifica realitatea din interior. Nu poți schimba sexul unei persoane.

Afirmând adevărul despre persoana umană, Biserica este de partea științei atunci când proclamă imposibilitatea schimbării sexului unei persoane.

În consecință, cei care pretind că și-au schimbat sexul nu se pot căsători și nici nu pot deține funcții în biserică. [5] Un om care prin chirurgia a căpătat aspectul unei femei nu se poate căsători cu un bărbat, iar o femeie cu aspect de bărbat nu poate deveni preot.

Din nefericire, promovarea operațiilor de schimbare de sex a dus la reducerea investigațiilor asupra prevenirii și terapiei celor care suferă de asemenea probleme. Totuși, o serie de specialiste pe probleme mintale lucrează și îi ajută pe acești oameni.

Studii de caz

De exemplu, un bărbat căsătorit, cu câțiva copii, dorea să devină femeie. Prin electroliză a scăpat de părul de pe față și urma acum un tratament hormonal. În copilărie modelul pe care îl avusese în tatăl lui fusese unul negativ, tatăl fiind o persoană mânioasă. Frații lui mai mari fuseseră persoane agresive, iar băieții din cartier ostili. Îi vedea pe bărbați ca fiind mânioși, violenți, persoane dubioase cu care nu se putea identifica. În schimb, se refugiase de ceea ce percepea el ca fiind lumea nesigură a bărbaților, într-o lume feminină închipuită unde se simțea în siguranță. Pe măsura maturizării, aceste fantezii s-au redus iar el s-a căsătorit și a avut copii. Totuși, existau momente când se găsea într-o situație stresantă, ori la serviciu, ori acasă, și atunci reapărea la suprafață ideea că dacă ar fi fost femeie ar fi fost în siguranță.

Prin tratament a reușit să înțeleagă originea incapacității sale de a se identifica cu masculinitatea sa. A fost nevoie apoi să-i ierte pe bărbați, generic vorbind - în special pe tatăl și pe frații lui. Unul din pașii de parcurs prin tratament a fost capacitatea de a-și vedea masculinitatea ca pe un dar de la Dumnezeu.

Într-un alt caz, un student înalt, atletic și bine făcut dorea o operație de schimbare de sex. Terapeutul pe care l-a consultat l-a ajutat să descopere serioasele conflicte emoționale pe care le avea cu mama lui. Ea fusese o persoană egoistă, dependentă de droguri și alcool, care îl părăsise din punct de vedere afectiv când el era copil. Într-un fel, el s-a gândit că dacă ar fi fost femeie, ar fi primit iubire și acceptare din partea mamei. Din cauza unei proaste relații mamă-fiu, capacitatea lui de a avea încredere și a se simți în siguranță fusese grav afectată. Se gândea că dacă ar fi femeie, atunci s-ar simți protejat în lume. Urmare a participării constante la un grup de sprijin pentru transsexuali, el ajunsese să creadă că există o explicație biologică pentru credința sa că ar fi "femeie". A fost extrem de dificil pentru respectivul tânăr să-și recunoască problemele cu mana lui sau să recunoască existenta sentimentelor de dezamăgire, tristețe sau resentimente. În cele din urmă, prin terapie, a putut recunoaște efectele generate de mama sa asupra imaginii de sine. Tânărul încă urmează terapia și deocamdată a renunțat la ideea "schimbării sexului".

În discuțiile cu clienții care doresc să-și "schimbe sexul", este important să nu abordezi dorința la suprafață, ci să descoperi conflictele emoționale care îi fac pe clienți să creadă că ar fi mai fericiți sau mai în siguranță dacă ar aparține sexului opus. Recunoașterea problemelor emoționale cu lumea sau cu un părinte ajută la identificarea unei mânii sau traume semnificative care poate fi rezolvată printr-un proces de iertare. [6] În același timp, e necesar să se trateze și tristețea, temerile și lipsa unui respect de sine corespunzător.

Mulți dintre cei care doresc o operație de schimbare de sex au suferit în copilărie de o tulburare de identitate sexuală - nedescoperită și netratată. Un terapeut a fost contactat de un membru al familiei unui tinere care le spusese părinților ei că ar dori "să-și schimbe sexul" după absolvirea colegiului. Tânăra în cauză prezenta încă din copilărie toate simptomele clasice ale tulburării de identitate sexuală. Nu avusese niciodată o prietenă, nu purtase rochii sau fuste, nu se machiase, nu purtase bijuterii și nici nu-și dăduse vreodată întâlnire cu vreun băiat. Insista ca părinții să i se adreseze folosind un nume de băiat, lucru acceptat de ei.

Tulburarea de Identitate Sexuală la copii este o problemă tratabilă; totuși, potrivit lui Zucker și Bradley (experți în tratamentul tulburării de identitate sexuală la copii) "ambivalența părinților" este în majoritatea cazurilor "o parte a problemei". Părinții ignoră sau găsesc scuze la niște probleme evidente. [7] Zucker și Bradley încurajează o intervenție timpurie, nu doar pentru a evita ulterior o dorință de schimbare a sexului, ci pentru a preveni acea suferință generată de izolarea și nefericirea de care au parte copiii cu TIS. În acest caz, terapeutul a recomanda tratarea TIS; acel membru al familiei nu a comunicat informația părinților fetei. Recent, tânăra și-a îndepărtat sânii printr-o intervenție chirurgicală.

Alte conflicte existente la cei care doresc să-și schimbe sexul sunt incapacitatea de a accepta bunătatea și frumusețea masculinității sau feminității lor; ura față de propriul corp; puternice resentimente față de un părinte sau față de cei de-o seamă; singurătate și tristețe în copilărie; respingere din partea celor de-o seamă; teamă puternică însoțită de dorința de a fi protejat. Un conflict mai rar întâlnit se observă la bărbații înzestrați cu un simt artistic sau cu o creativitate deosebită, care conduc la o atracție față de frumusețea din lumea feminină și la o identificare cu feminitatea. Acest răspuns artistic poate începe în copilărie și poate conduce la dorința de a fi femeie.

Cunoașterea de sine, iertarea, psihoterapia corespunzătoare și îndrumarea spirituală pot juca un rol important în procesul de vindecare.

 

Referințe

[1] Paul McHugh, "Surgical Sex," First Things, November, 2004, Vol. 147, pag. 34-38.

[2] Robert Listernick, "A 13-year-old boy who desires gender reassignment," Pediatric Annals, June, 2003, 32/6. pag. 378-382; Yolanda Smith, Stephanie Goozen, Peggy Cohen-ŹKettensis, "Adolescents with gender identity disorder who were accepted or rejected for sex reassignment surgery: A prospective follow-up study," Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, April, 2001, 40/4: pag. 472-481.

[3] McHugh, op cit.

[4] Gerianne Alexander, "An Evolutionary Perspective of Sex-Typed Toy Preferences: Pink, Blue, and the Brain," Archives of Sexual Behavior, February, 2003, pag. 7-14. The problems of various genetic and congenital abnormalities are not relevant to this discussion. All those seeking "sex change" are physically normal males or females.

[5] John Norton, "Vatican Says Sex Change Operațion Does Not Change A Person's Gender," Catholic News Service, Jan. 14, 2003.

[6] Robert Enright and Richard Fitzgibbons, Helping Clients Forgive: An Empirical Guide for Resolving Anger and Restoring Hope, 2000, American Psychological Association Books.

[7] Richard P. Fitzgibbons and Joseph Nicolosi. "Gender Identity Disorder in Children." Lay Witness, June 2001, www.narth.com.

[8] Kenneth Zucker and Susan Bradley. Gender Identity Disorder and Psychosexual Problems in Children and Adolescents. Guilford Press: NY, 1995, p. 73.

Sursa: www.wnd.com

Lectură recomandată: O explicație a transsexualității

pagină sus